{"id":13628,"date":"2012-10-25T14:18:51","date_gmt":"2012-10-25T12:18:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13628"},"modified":"2012-10-25T14:19:47","modified_gmt":"2012-10-25T12:19:47","slug":"cand-viitorul-sunasuna-bine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-viitorul-sunasuna-bine\/","title":{"rendered":"Cand viitorul suna\/suna bine"},"content":{"rendered":"<p>S-a incheiat recent o noua editie a Festivalului \u201eZile si Nopti de Teatru European la Braila\u201c organizat de Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c. Drept este ca titlul \u201eeuropean\u201c se refera acum doar la teatrul&#8230; rom\u00e2nesc, in masura in care acesta ar fi si european, de vreme ce conditiile financiare vitrege au redus la zero productiile din afara tarii. Pe firmamentul festivalului nu a mai aparut nici macar\u00a0 traditionala prietena a Teatrului \u201eMaria Filotti\u201c, Bulgaria. Buget mic, restrictii mari, dupa cum stim cu totii ca dicteaza criza! In asemenea conditii aspre, misiunea selectionerului Ion Parhon s-a dovedit cu at\u00e2t mai dificila cu c\u00e2t publicul brailean este unul de calitate.<br \/>\nSa nu uitam ca, pentru aproape un deceniu, Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c s-a numarat printre institutiile cele mai avangardiste ale tarii, extrem de putine, de altfel. Aici Radu Afrim a montat patru dintre productiile sale, \u201ePlaja\u201c (2004), \u201eAdam Geist\u201c (2005), \u201eOmul perna\u201c (2009), \u201eSufletul. Puncte de veghere\u201c (2009), prin care teatrul a punctat apasat la capitolul stralucire artistica. Nu trebuie uitat, insa, ca Afrim nu a fost singurul regizor care a facut din teatrul brailean unul dintre cele mai valoroase in ceea ce priveste productia tinerilor. Marele merit de a deschide teatrul noilor regizori i-a revenit fostei directoare, Veronica Dobrin, care, intr-o institutie macinata permanent de conflicte cu autoritatile locale, a reusit sa mentina sus stacheta estetica. Faptul s-a datorat strategiei sale de a-i incuraja pe tinerii regizori pe vremea c\u00e2nd acestia se aflau, in multe dintre cazuri, la momentul zero al carierei. Aici au montat Sorin Militaru (\u201eSalonul nr. 6\u201c), Radu Apostol (doua productii stralucite, \u201eDrept ca o linie\u201c si \u201eWoyzeck\u201c), Radu Nichifor (\u201eAngajare de clovn\u201c, printre multe alte spectacole), Mariana Camarasan si Alexandra Penciuc (\u201eHerr Paul\u201c) sau Iris Spiridon si Alexandru Lustig (\u201eO zi desav\u00e2rsita pentru pestii-banana\u201c). In plus, sa nu uitam ca acesta este teatrul unde s-a afirmat poate cel mai iubit actor al noii (pe vremea aceea) generatii, Marius Manole, in \u201eDrept ca o linie\u201c, unde interpretarea lui, alaturi de actrita Liliana Ghita, s-a dovedit fabuloasa, impun\u00e2nd teatrului rom\u00e2nesc un mare talent. Valurile ulterioare de fani nu au facut dec\u00e2t sa o ateste.<br \/>\nInsa marele avantaj al teatrului din Braila a fost ca nu a crescut o singura vedeta. Incet-incet, in ani, lucr\u00e2nd cu at\u00e2tia regizori tineri si talentati, in primii ani de cariera, c\u00e2nd ideile curg g\u00e2rla, pofta de a experimenta este insatiabila, iar mijloacele nu au inceput inca sa se repete, cum se int\u00e2mpla mai incolo, la Braila s-a dezvoltat o trupa de tineri actori din cale afara de valorosi: Mihaela Trofimov, Emilian Oprea, Liviu Pintileasa, Alin Florea, Ramona G\u00e2nga si Valentin Terente. Pentru oricare dintre trupe este o sansa fantastica sa reuseasca sa-si armonizeze energiile, iar actorii sa creasca impreuna. Ia ani si ani si multe eforturi ca o echipa valoroasa sa se coaguleze si sa ajunga la un asemenea nivel valoric cum s-a int\u00e2mplat cu cea de la Braila.<br \/>\nDin pacate insa, in teatrul rom\u00e2nesc putine minuni rezista. Inlocuirea directoarei pensionate cu folkistul Mircea Bodolan (dupa niste criterii care vor ram\u00e2ne o enigma de nedescifrat) a naruit in doi timpi si trei miscari toate acumularile si eforturile petrecute in aproape un deceniu. Cu accente autoritariste si o strategie care frizeaza&#8230; derizoriul, folkistul a avut nefericita inspiratie sa dezvolte un conflict repede acutizat cu cei mai valorosi actori ai teatrului (adica exact cu cei antementionati). O asemenea propensiune spre distructie, iresponsabilitate si lipsa de respect pentru ceea ce au construit inaintasii e cu at\u00e2t mai grava cu c\u00e2t, din pacate, se cronicizeaza in intreaga societate rom\u00e2neasca. Iata, deci, cum se explica mesajul trimis de regizor la lansarea cartii al carei subiect este \u201eRadu Afrim. Tesuturile fragilitatii\u201c. Purtatorul sau de cuv\u00e2nt a fost, nici mai mult, nici mai putin, dec\u00e2t Marius Manole, care a amintit audientei ca regizorul in chestiune iubeste mult teatrul brailean, mention\u00e2nd si regretul acestuia ca in ultima perioada cineva a decis ca el sa stea departe de \u201eMaria Filotti\u201c. Dovada sta faptul ca nu are nici un spectacol in acest festival, a continuat actorul. Pentru ca, mai departe, sa citeasca cuvintele lui Radu Afrim: \u201eIi multumesc doamnei Veronica Dobrin pentru curajul de a-mi fi permis sa umplu sala Teatrului \u00abMaria Filotti\u00bb cu tineri ce veneau sa vada spectacole care ridica probleme sociale deloc straine de orasul dumneavoastra. Aceste multumiri vin azi, c\u00e2nd cei mai multi directori de teatre si selectioneri de festivaluri cauta divertismentul facil, de gust indoielnic, care fac concurenta televiziunilor comerciale. Memoria celor patru spectacole pe care le-am facut la Teatrul \u00abMaria Filotti\u00bb nu va putea fi stearsa de nici un director de teatru si cu at\u00e2t mai putin de un selectioner de festival. Va doresc tuturor tot binele din lume!\u201c. Acesta a fost mesajul regizorului.<br \/>\nPentru ca istoria nu sta totusi in loc si pentru ca, Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c merita, mai int\u00e2i de toate, o relatare obiectiva, trebuie spus ca in ultimii doi ani, institutia a produs, pe l\u00e2nga spectacole de \u201edivertisment facil\u201c, cum le cataloga Radu Afrim, si montarile unui t\u00e2nar si foarte talentat regizor, aflat si el in primii sai ani de cariera, Vlad Cristache: \u201ePeer Gynt\u201c, care l-a avut in rolul principal pe Marius Stanescu, si \u201ePovesti de familie\u201c, selectionat in editia de anul acesta a Festivalului National de Teatru, spectacole absolut meritorii. Iar in timpul indelungatei absente din motive medicale a folkistului Mircea Bodolan (caruia, omeneste, ii dorim sincer o insanatosire c\u00e2t mai grabnica), teatrul condus de Rodica Antonescu, o persoana inimoasa, cu o experienta impresionanta, pe umerii si eforturile careia s-au ridicat multe dintre evenimentele culturale de marca ale Brailei, inclusiv editiile an de an ale \u201eZilelor si noptilor de Teatru&#8230;\u201c, Sorin Militaru a revenit in orasul natal pentru a monta \u201eSandros\u201c de Katalin Tur\u00f3czy. Premiera a avut loc in timpul festivalului. O alta, lansata tot in aceasta perioada, a fost \u201eCheek to Cheek\u201c de Jonas Gardell, in regia Alexandrei I. Popescu.<br \/>\nMentionam vitregia conditiilor financiare care i-a impus selectionerului Ion Parhon serioase restrictii. In ciuda lor, publicul brailean a avut si la editia de fata numeroase motive de bucurie. In primul r\u00e2nd, int\u00e2lnirea cu tripleta de spectacole semnate de Alexandru Dabija, \u201eO scrisoare pierduta\u201c de la Teatrul de Comedie, \u201eC.F.R. \u2013 Cometa, copilul si catelul\u201c de la Teatrul Odeon si \u201eAbsolut!\u201c de la Teatrul ACT. Or, c\u00e2nd publicul unui oras (indiferent de locul sau de pe glob) are ocazia sa admire performanta unui mare actor, ca aceea a lui Marcel Iures, care joaca, in nuante infinitezimale, toate rolurile din spectacol, aceasta inseamna, hotar\u00e2t, sansa de a merge cu clasa de lux a teatrului. Mai mult, spectatorii au r\u00e2s, au tremurat si au suspinat alaturi de Tania Popa la \u201eFata din curcubeu\u201c (TNB) de Lia Bugnar. De altfel, din aceleasi ingrediente au gustat si la \u201eNoi 4\u201c, unde hohotele de r\u00e2s au curs suvoaie la replicile Ilincai Manolache, Mariei Obretin si Liei Bugnar; si, pe deasupra, au putut sa savureze si arta mult iubitului lor actor, Marius Manole. Penultima zi a festivalului i-a prilejuit publicului bucuria int\u00e2lnirii cu doua montari semnate de Victor Ioan Frunza, \u201eFurtuna\u201c si \u201eFamilia Tot\u201c de la Centrul Cultural Unesco \u201eNicolae Balcescu\u201c, adevarate tururi de forta ale tinerilor actori al caror talent si dedicatie au st\u00e2rnit, de asemenea, indelungi ropote de aplauze. Tenta experimentala, de teatru altfel, respectiv de investigare a limbajelor de scena neconventionale, i-a revenit la aceasta editie spectacolului \u201eArlechino moare?\u201c, rezultat al atelierului condus de Antoaneta Cojocaru in cadrul Teatrului \u201eBulandra\u201c.<br \/>\nDupa cum se vede, nu sunt deloc putine reusitele acestei editii care a imbinat fericit int\u00e2lnirea cu clasicii regiei si ai actoriei rom\u00e2nesti si, de partea cealalta, cu artistii tineri pusi mereu pe experimente si croiti sa demonstreze consacratilor ca viitorul suna bine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>S-a incheiat recent o noua editie a Festivalului \u201eZile si Nopti de Teatru European la Braila\u201c organizat de Teatrul \u201eMaria Filotti\u201c. Drept este ca titlul \u201eeuropean\u201c se refera acum doar la teatrul&#8230; rom\u00e2nesc, in masura in care acesta ar fi si european, de vreme ce conditiile financiare vitrege au redus la zero productiile din afara&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-viitorul-sunasuna-bine\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cand viitorul suna\/suna bine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8377,8379,8378],"class_list":["post-13628","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festivalul-zile-si-nopti-de-teatru-european","tag-productii-radu-afrim","tag-teatrul-maria-filotti"],"views":1307,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13628","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13628"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13628\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13628"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13628"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13628"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}