{"id":13625,"date":"2012-10-25T14:16:42","date_gmt":"2012-10-25T12:16:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13625"},"modified":"2012-10-25T14:17:08","modified_gmt":"2012-10-25T12:17:08","slug":"rutina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rutina\/","title":{"rendered":"Rutina"},"content":{"rendered":"<p>Am avut ghinionul (?) de a avea slujbe \u00een care, din afara, parea ca, \u00een interior, nu se \u00eent\u00e2mpla nimic. Nu am fost campion la vreun sport, nu am fost politician, nu am fost procuror, nu am fost inginer. Fie ca am lucrat \u00een administratie, fie ca am lucrat \u00eentr-un muzeu, din afara geamurilor impresia era ca, \u00eenauntru, nu se \u00eent\u00e2mpla nimic.<br \/>\nSi totusi, ce se \u00eent\u00e2mpla \u00eentr-un muzeu, atunci c\u00e2nd, de afara, pare ca nu se \u00eent\u00e2mpla nimic?<br \/>\nNu \u00eencerc sa stabilesc aici o fisa generala a postului de muzeograf. Oamenii sunt foarte diferiti. Eu \u00eencerc sa aproximez o oarecare medie a muzeografului, a specialistului care lucreaza \u00eentr-un muzeu.<br \/>\nDesi programul \u00eentr-un muzeu \u00eencepe, de regula, la 8.30, majoritatea specialistilor \u00eesi fac aparitia \u00eentre 8.30 si 9.00. Urmeaza apoi ritualul cafelei de dimineata. De obicei, acesta se \u00eencheie pe la 9.15, c\u00e2nd \u00eencepe, \u00een sf\u00e2rsit, ziua de munca. Asta, daca nu este luni dimineata c\u00e2nd, de obicei, au loc diverse sedinte. Oricum ar fi, specialistii lucreaza intens (asta nu e o ironie) \u00een urmatoarele trei ore, de regula, cele mai rodnice din zi. Restauratorii se apleaca asupra obiectelor pe care trebuie sa le restaureze (dupa ce au obtinut, cu greu, substantele de care au nevoie), muzeografii se documenteaza asupra expozitiilor pe care trebuie sa le realizeze (\u00een acest caz, drumurile la biblioteci sunt obligatorii), personalul de la IT (stiu ca e un barbarism \u00een rom\u00e2na, dar toata lumea le spune asa informaticienilor) \u00eencearca sa adapteze tot felul de soft-uri la nevoile muzeului, cei de la evidenta fac fise, fotografii alearga de colo-colo, ba pentru evenimente, ba pentru fotografierea obiectelor din muzeu, cei de la relatii publice compun comunicate pentru presa si raspund la telefon celor care \u00eentreaba c\u00e2nd o sa mai aiba muzeul bani pentru achizitii (aici, raspunsul standard este \u201enu stim, poate ca la anu\u2019\u201c), contabilii \u00eencearca sa \u00eei explice directorului de ce nu le ajung banii sa plateasca utilitatile, juristul compune contracte de \u00eemprumut (asta, c\u00e2nd nu alearga pe la instante, ca sa se certe cu tot felul de descendenti imaginari ai unor fosti proprietari \u00eenchipuiti ai unor bunuri donate cu acte \u00een regula muzeului \u00een 1932), bibliotecarii fac fise de evidenta computerizata, pedagogii se \u00eengrijesc de pregatirea programelor pentru copii, ghizii stau \u00een expozitie \u00een asteptarea vizitatorilor s.a.m.d. \u00cen tot acest timp, supraveghetoarele se rotesc prin sali, atente la vizitatorii dornici sa atinga fiecare obiect \u00een parte si sa faca fotografii, acolo unde acest lucru este, \u00een mod expres, interzis, muncitorii fac tot felul de obiecte de mobilier necesare expozitiilor, soferul mestereste ceva la Loganul muzeului, secretara sta cu receptorul telefonului la ureche si dactilografiaza diverse adrese pentru autoritati, iar directorul \u00eencearca sa ram\u00e2na calm, \u00eentre nenumarate convorbiri telefonice, audientele pe care trebuie sa le acorde unor oameni care nu au altceva mai bun de facut dec\u00e2t sa \u00eesi expuna teoriile stiintifice geniale muzeografilor locali si lucrarea pe care trebuie sa o prezinte la proxima sesiune de comunicari stiintifice din judetul vecin. Pe la 12.30, cam toata lumea intra \u00een pauza de masa, \u00een birou (cu ce si-a adus fiecare de acasa) ori la snack-barul din apropiere. Dupa masa, lucrul se reia si continua p\u00e2na la 5, c\u00e2nd, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, personalul auxiliar pleaca acasa, iar cel stiintific ram\u00e2ne sa \u00eesi termine treburile pe care nu le-a putut rezolva \u00een timpul zilei. Pe la 7-8, ultimii muzeografi pleaca acasa.<br \/>\nRutina aceasta este sparta de serile c\u00e2nd au loc vernisaje sau alte activitati cu publicul. De regula, daca este vorba de o expozitie, cu o noapte \u00eenainte de vernisaj, cam toata lumea implicata sta \u00een muzeu p\u00e2na dupa miezul noptii. A doua zi, de la \u00eengrijitoare la director, toti trebuie sa arate proaspeti, desi sunt fr\u00e2nti de oboseala. Personalul de supraveghere si muzeografii de serviciu \u00eesi petrec, cu r\u00e2ndul, s\u00e2mbetele si duminicile la muzeu. Adeseori, de 1 Decembrie, de Craciun, de Pasti, de Sf. Maria si de 1 Mai, muzeele organizeaza tot felul de programe (la initiativa lor sau a presedintilor de consilii judetene ori a ministrilor \u2013 asta este mai putin important) pentru public. Dupa succesul extraordinar al Noptii Europene a Muzeelor, o multime de asezaminte muzeale ram\u00e2n deschise p\u00e2na t\u00e2rziu, spre ziua, nu doar o data pe an, iar serile lungi la muzeu au devenit o obisnuinta pentru multe comunitati culturale. Adeseori forfota \u00een muzeu se \u00eencheie t\u00e2rziu, \u00een noapte. Veti spune poate ca nu e nimic deosebit \u00een asta, pentru ca exista multe profesii, de la vatmani la chelneri, \u00een care trebuie sa muncesti atunci c\u00e2nd altii se distreaza. Da, numai ca, \u00een toate cazurile amintite mai sus, mare parte din personalul muzeal trebuie sa ram\u00e2na \u00een institutie fara sa poata primi plata pentru ore suplimentare (ne-a interzis Guvernul Boc acest lucru) si fara sa poata primi recuperari (pentru ca personalul este prea putin numeros si, daca s-ar acorda recuperari, ar trebui \u00eenchis muzeul). \u00cen plus, \u00een zilele \u00een care muzeul este \u00eenchis publicului, doar personalul de la supraveghere nu vine la muzeu; pentru toti ceilalti, este o zi de munca normala. \u00cen cele mai multe dintre muzee, o zi nu seamana cu alta, pentru majoritatea personalului. Bine\u00eenteles, exista zile c\u00e2nd unii oamenii vin la muzeu doar ca sa aiba de unde se \u00eentoarce acasa ori c\u00e2nd festinul de Sf. Ion se prelungeste vreo 2-3 ore si la muzeu. Si, \u00een mod evident, exista destui care \u00eentr-o zi de munca abia reusesc sa citeasca o pagina sau sa bata un cui. Numai ca acestea sunt exceptiile. Pretentiile tot mai mari ale publicului si ale ordonatorilor de credite au crescut presiunea considerabil asupra institutiilor muzeale, \u00een conditiile unui personal din ce \u00een ce mai putin numeros si, oricum, foarte prost remunerat.<br \/>\nToate aceste lucruri fac din muzeu un tip de institutie aparte, pentru ca doua expozitii, ca si activitatile cu publicul, nu pot fi identice, oric\u00e2t ar fi ele de asemanatoare. Sigur ca exista multa activitate rutiniera, dar, de obicei, publicul nu prea are cum sa observe acest lucru, dec\u00e2t daca se uita la privirile plictisite ale paznicilor.<br \/>\nEste foarte adevarat ca, acum un secol si ceva, muzeele erau niste locuri foarte linistite, unde putinii vizitatori paseau cu grija, pentru a nu deranja savantii din meditatia lor cotidiana. Muzeele nu aveau drept angajati nici ingineri, nici educatori, nici v\u00e2nzatori la magazin, nici specialisti \u00een marketing si \u00een publicitate, nici chimisti, nici fotografi, nici documentaristi. Nu se faceau expozitii temporare. Singura expozitie vizitabila era cea permanenta si nimeni nu s-ar fi putut g\u00e2ndi sa organizeze spectacole de teatru \u00een muzeu sau sa tina muzeul deschis p\u00e2na la miezul noptii. Dupa standardele noastre actuale, oricare muzeu din lume, la 1900, era extrem de plictisitor, iar rutina era la ea acasa. Din acest motiv, cine vedea un muzeu o data nu se mai ducea si a doua oara. Astazi, \u00eensa, oric\u00e2t ar parea de ciudat, muzeele sunt exemple de altare ale rutinei doar pentru cei care nu le calca niciodata pragurile, pentru ca n-au fost \u00eenvatati sa o faca, nici de familie, nici de scoala, nici de prieteni. E pacat, dar numai ei sunt cei care au de pierdut, fara sa stie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am avut ghinionul (?) de a avea slujbe \u00een care, din afara, parea ca, \u00een interior, nu se \u00eent\u00e2mpla nimic. Nu am fost campion la vreun sport, nu am fost politician, nu am fost procuror, nu am fost inginer. Fie ca am lucrat \u00een administratie, fie ca am lucrat \u00eentr-un muzeu, din afara geamurilor impresia&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rutina\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Rutina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8376],"class_list":["post-13625","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-postul-de-muzeograf"],"views":1614,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13625","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13625"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13625\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13625"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13625"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13625"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}