{"id":13619,"date":"2012-10-25T14:13:02","date_gmt":"2012-10-25T12:13:02","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13619"},"modified":"2012-10-25T14:13:25","modified_gmt":"2012-10-25T12:13:25","slug":"un-rol-de-opera-trebuie-abordat-cu-inima","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-rol-de-opera-trebuie-abordat-cu-inima\/","title":{"rendered":"\u201eUn rol de opera trebuie abordat cu inima\u201c"},"content":{"rendered":"

KAREL DRGAC \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Costin Popa: Ne aflam la Sibiu unde, ca presedinte al juriului Concursului International de Canto Vox Artis, \u00eemi sunteti sef. Cum vi se pare competitia?
\nKarel Drgac: Sunt foarte fericit ca am revenit \u00een Rom\u00e2nia. Pentru prima oara am fost acum patruzeci de ani la Concursul de tineret de la Costinesti. Dupa 1968, am parasit tara mea, Cehoslovacia, si m-am stabilit la Viena. Dupa revolutia din 1989, ma aflu pentru a doua oara \u00een Rom\u00e2nia, prima data am fost la Lugoj, \u00een juriul concursului de tenori. Acum mi se pare mult mai interesant, pentru ca ascultam culori diverse de voci. Sunt foarte fericit sa fiu la Sibiu, nu numai pentru ca a fost Capitala Europeana a Culturii si eram curios sa cunosc c\u00e2t mai multe despre acest oras, dar si pentru ca glasurile mi se par foarte bune si concurentii foarte competenti, mai ales rom\u00e2nii. Acum trei luni am fost la un alt concurs si toti finalistii erau din Coreea; frustrant pentru noi, europenii. Vocile din Extremul Orient sunt foarte bune, bine pregatite tehnic, dar de multe ori interpretarea sufera, feeling-ul lipseste. Ori, abordarea unui rol de opera trebuie facuta cu inima.<\/p>\n

C.P.: De multe ori este vina \u00eendrumatorilor….
\nK D.: Da, este vorba despre responsabilitatea celor care-i prepara. Ca regizor si director, am vazut multe cazuri despre care vorbiti. Daca citesti \u00eentr-un curriculum vitae cinci arii de Rossini alaturi de \u201eNessun dorma\u201c din \u201eTurandot\u201c, te \u00eentrebi imediat cum este posibil. Tinerii au mentori, profesori de canto \u00een cazul nostru, care se ocupa numai de tehnica, nu si de interpretarea stilistica. O prietena a mea, Edita Gruberova, mi-a spus: \u201eC\u00e2ntatul este extrem de dificil, dar interpretarea este cea care ne omoara\u201c.<\/p>\n

C.P.: Celebra soprana are acum aproape 66 de ani si \u00eenca apare pe scena si \u00een concerte. Detine un secret…
\nK D.: Disciplina. Faptul ca niciodata nu a c\u00e2ntat ceva care sa nu se potriveasca Fach-ului ei. Totdeauna a declarat ca este soprana de coloratura si c\u00e2nta numai roluri de soprana de coloratura. Punct.<\/p>\n

C.P.: A avut si are o tehnica sigura…
\nK D.: Da, a fost foarte dificil pentru alte soprane sa c\u00e2nte \u201eprecum Gruberova\u201c, ea a fost un fenomen. O voce ca a Gruberovei apare o data la cincizeci de ani.
\nVoci mici \u00een teatre mici!
\nC.P.: Care apreciati ca este nivelul actual de pregatire \u00een Occident, \u00een Republica Ceha?
\nK D.: Am fost multi ani director general al Operelor din Praga, Brno si am \u00eent\u00e2lnit aceeasi problema: tinerii \u00eencep sa c\u00e2nte roluri dificile foarte devreme, \u00eenainte de a fi capabili sa respecte total muzica si compozitorul. Fiecare \u00eencearca sa c\u00e2stige c\u00e2t mai repede bani si faima, iar la treizeci de ani se trezesc fara voce. Cred ca acest lucru ar trebui stopat si fiecare glas lasat sa creasca, sa se maturizeze. Voci mici \u00een teatre mici, voci mari la \u00eenceput \u00een teatre medii si apoi, dupa obtinerea unei experiente, pe scene mari! Trebuie sa se dezvolte si mental. De multe ori, tinerii artisti sunt folositi \u00een mod gresit si \u00eesi ruineaza vocea. Sunt gesturi criminale. Va dau doua exemple. C\u00e2nd am fost director la Praga, pregateam \u201eJenufa\u201c si distributia mea era v\u00e2rstnica, dar \u00een teatrele mai mari nu este o problema. O juna a venit sa ma roage sa c\u00e2nte si am \u00eentrebat-o daca vrea sa iasa repede la pensie sau sa ajunga la saizeci de ani \u00een profesie. Peste niste ani am \u00eent\u00e2lnit acea persoana care mi-a multumit. Mi-a spus ca acum c\u00e2nta rolul din \u201eJenufa\u201c \u00een teatre mai mici si a \u00eenteles ce i-am sugerat. Alta data, la Brno, nu am fost sigur daca pot folosi o t\u00e2nara interpreta ca Barbarina \u00een \u201eNunta lui Figaro\u201c sau Papagena \u00een \u201eFlautul fermecat\u201c. Va dati seama ce calibru lejer avea! Apoi am aflat ca era distribuita pe undeva \u00een \u201eMadame Butterfly\u201c. I-am spus ca rolul puccinian o s-o omoare, la care mi-a raspuns ca… trebuie sa-si plateasca apartamentul. M-am oferit sa-i platesc trei luni apartamentul la Brno si sa nu faca nimic, dec\u00e2t sa se pregateasca pentru Mozart. C\u00e2teodata trebuie sa protejezi c\u00e2ntaretii, trebuie sa-i lamuresti ca au nevoie de timp.<\/p>\n

C.P.: Cine credeti ca sunt responsabili pentru greselile de distributie: regizorii, agentii impresariali sau artistii?
\nK D.: Desigur ca agentii cauta sa c\u00e2stige c\u00e2t mai mult, din asta traiesc si cauta spectacolele \u00een care artistii sunt platiti mai bine. Dar parerea mea este ca uneori este prea multa politica, prea multe trocuri de genul \u201etu \u00eemi dai regia, eu \u00eeti dau artistii\u201c. Iata primii vinovati.<\/p>\n

C.P.: O t\u00e2nara mezzosoprana de douazeci si sase de ani mi-a spus ca i s-a propus sa c\u00e2nte Azucena, Amneris sau roluri de Wagner, foarte dramatice pentru v\u00e2rsta ei.
\nK D.: Va amintiti ca \u00een prima etapa am avut o t\u00e2nara care a c\u00e2ntat ceva gresit ales de ea \u00eensasi, dar juriul a considerat ca are potential, i-a mai dat o sansa cu alta arie \u00een etapa a II-a si a fost fantastica \u00een rolul Mica\u00eblei. S-a vazut ce voce frumoasa avea si c\u00e2t de bine era pusa \u00een valoare \u00eentr-un repertoriu potrivit. Nu trebuie sa faci prea multe \u00een frageda tinerete, ci mai t\u00e2rziu. Acum treizeci de ani eram asistentul lui Jean-Pierre Ponnelle la Chicago si soprana care a c\u00e2ntat atunci rolul Mica\u00ebla avea o voce superba. Concurenta de ieri mi-a amintit de ea.<\/p>\n

C.P.: Cum era Jean-Pierre Ponnelle?
\nK D.: Nu vreau sa spun nimic rau, acum multi \u00eel considera prea manierist. Dar era extrem de profesionist, nu numai ca scenograf si designer de costume, dar si ca regizor. Era foarte estetic, foarte apropiat de muzica, niciodata nu a fost contra ei. Multi ma \u00eentreaba ce am \u00eenvatat de la Ponnelle, caruia i-am fost timp de un an asistent personal, la Viena, Z\u00fcrich, Salzburg si Metropolitan. Era o persoana foarte retrasa si eu respect asta, asa ca raspund: \u00eentr-un an nu am \u00eenvatat, ci doar m-am bucurat. De fapt, g\u00e2ndeam la fel ca el cu privire la gesticulatie, articulatie si interpretare.
\nManagement si Regietheater
\nC.P.: Triada esentiala. Domnule Drgac, care sunt problemele actuale ale unui bun manager?
\nK D.: Este vorba foarte des de lipsa de bani. \u00cen timpul meu, Opera de Stat din Praga a avut succes, dar acum a trebuit ca doi directori sa plece deja si teatrul traieste, \u00eentr-un fel, din turism. Orasul are sase-opt milioane de turisti anual si calitatea reprezentatiilor nu este de prima clasa. Cred ca nu este bine, interpretii nu mai c\u00e2nta cu pasiune, iata problemele managementului din Praga, \u00een aceste zile. Nu este necesar sa fii artist faimos pentru a fi un bun director, ci o persoana cu mult suflet si pasiune pentru public, pentru arta lirica. Am \u00eenvatat multa opera, dar zilnic \u00eemi dau seama ca mai am ceva de aprofundat, pentru ca opera este totul: literatura, actorie, muzica, voci si toate \u00eempreuna. De asemenea, interpretarea s-a schimbat oarecum, este legata de modificarea gusturilor. La fiecare douazeci de ani feeling-urile se schimba, de pilda, sunt noi baze referitoare la c\u00e2t de repede sau \u00eencet trebuie sa interpretezi. La Viena, Nikolaus Harnoncourt se considera al doilea dupa Dumnezeu, spune ca stie foarte bine cum trebuie sa c\u00e2nte fiecare interpret, dar c\u00e2teodata mie mi se pare foarte plicticos. Este problema lui cum interpreteaza un Andante, dar mie asa \u00eemi pare. Este important cum aduci sunetul \u00een fata publicului. Ori spectatorul din ziua de azi este influentat de media: daca esti cunoscut, publicul crede ca esti si bun, cel putin aceasta este experienta mea.<\/p>\n

C.P.: Perfect adevarat. Reclama si mediatizarea sunt abundente si, de multe ori, nesustinute artistic pe de-a-ntregul. Spuneti-mi, exista o diferenta \u00eentre un director de teatru si un director de teatru \u00een aer liber? Acum conduceti Festivalul Open Air de la Gars am Kamp, \u00een Austria.
\nK D.: Sigur. De exemplu, \u00eentr-un teatru pot sa fac un planning, am o echipa foarte experimentata, care stie bine lectia, am reguli. \u00censa, \u00een festival, cea mai mare problema este ploaia. Nu poti face nimic contra vremii; or, mai ales acum, \u00een timpul crizei, daca platesti bani, vrei sa fii sigur ca vremea va fi buna, nu merita sa conduci optzeci km de la Viena la Gars ca sa constati ca reprezentatia nu poate avea loc. Deci, iata principala problema, din cauza careia publicul este cam stresat; \u00een general, majoritatea oamenilor nu au bani suficienti, tinerii prefera alt gen de muzica, deci misiunea noastra chiar daca nu imposibila, este foarte dificila. \u00cencercam sa apropiem de arta lirica t\u00e2nara generatie, pentru ca eu cred ca spectacolul de opera nu este numai pentru profesionisti, ci pentru toata lumea, pe care trebuie s-o convingem sa vina la teatru ca sa se relaxeze, sa vada, sa faca un fel de mica istorie \u00een timp.<\/p>\n

C.P.: \u00cen timpurile noastre, ne aflam \u00een plina expansiune a conceptului de Regietheater.
\nK D.: Mizanscenele mele poate nu sunt ultramoderne, eu prefer ca povestea sa se deruleze asa cum a fost scrisa, nu este nevoie sa urmaresti numai sa sochezi publicul, sa-l surprinzi prin orice mijloace. Desigur, trebuie sa modernizezi, sa fii \u00een pas cu vremea, dar eu prefer sa studiez istoria, sa fac analiza personajelor, a povestii, \u00eenainte de a sti ce sa fac pe scena. Cred ca este absolut necesar sa respecti compozitorul. Mi se pare important sa explic relatiile dintre protagonisti, este mult mai dificil dec\u00e2t sa am o idee socanta, sa-i mut pe toti pe Marte, sa aduc scafandri sau orice altceva…<\/p>\n

C.P.: … asa cum \u00eemi vorbea, acum ceva vreme, Giancarlo del Monaco, regizor renumit pentru montarile lui atipice. Care este tendinta acum?
\nK D.: Cred ca s-a schimbat ceva si din punct de vedere estetic. C\u00e2ntaretii trebuie sa fie si actori, se joaca mult mai mult; nu mai sunt acceptabili cei de sute de kilograme, chiar cu voce; publicul nu mai respecta pe cineva numai pentru ca are glas, dar sta ca o st\u00e2nca pe scena; si regizorii au venit cu idei noi, pentru ca pe scena trebuie sa fii mult mai activ, c\u00e2teodata chiar exagerat. \u00censa nu-mi place cineva care trebuie sa c\u00e2nte st\u00e2nd \u00een cap si cu spatele la public, dar pe de alta parte este interesant de vazut c\u00e2t de activ poate fi un c\u00e2ntaret de opera. De exemplu, Jonas Kaufmann arata bine, c\u00e2nta bine si nu sta nemiscat pe scena. Cred ca acesta este viitorul operei, gen nemuritor care trebuie sa fie atractiv pentru public. Desigur, primul criteriu ram\u00e2ne vocea.<\/p>\n

C.P.: Credeti ca modernismul \u00een regii este destul de introdus pe scene mari ca Scala, Metropolitan sau Covent Garden?
\nK D.: Cred ca este dificil pentru ca este vorba despre politica teatrului. De exemplu, Metropolitan Opera cumpara c\u00e2teodata complet un spectacol sau face coproductii. Publicul american nu iubeste foarte mult productii complicate la Met. Si la Londra, la Covent Garden, cred ca publicul prefera productiile traditionale. Acum, la Viena, s-a schimbat putin si noul director \u00eencearca sa aduca un repertoriu mai dificil, precum cel baroc, dar si muzica moderna. Publicul si orchestra par ca prefera o asemenea orientare. \u00cen fiecare teatru functioneaza politica de aducere a publicului \u00een sala, pentru ca acum exista probleme economice, criza, dar prioritar este ca fiecare manager sa demonstreze c\u00e2t de importanta este opera pentru societate. \u00cen ziua de astazi exista Internetul, exista mai multe posibilitati, asa ca pentru fiecare teatru este ceva mai greu sa aiba succes, lupta pentru obtinerea c\u00e2ntaretilor buni este mai dura, programarile trebuie facute cu cinci ani \u00eenainte, dar ce garantie ai ca \u00een cinci ani Jonas Kaufmann va fi la fel de bun si va arata la fel de bine? Deci este o situatie speciala pentru teatrele mari si pentru c\u00e2ntaretii mari. Este complet diferita fata de casele mai mici, dar cred ca uneori teatrele mici sunt mai importante pentru societate, pentru oamenii obisnuiti, pentru educatie.
\n\u201ePrietenul tau devine
\ncomputerul, nu vecinul\u201c
\nC.P.: Care sunt proiectele Festivalului Gars am Kamp?
\nK D.: Am terminat seria cu \u201eRigoletto\u201c si acum pregatim \u201eFreisch\u00fctz\u201c. Fiind \u00een Austria, \u00eencercam sa facem si muzica germana, desigur. Avem multe titluri, mai ales opera italiana ori, cum anul viitor este An Verdi-Wagner, cred ca toate teatrele vor pune opere ale acestor doi giganti, asa ca nu ar fi o idee rea sa producem o opera romantica, putin diferita de restul teatrelor, mai ales ca si noi suntem diferiti, scena noastra este un castel prin care relatia cu natura este foarte importanta. Castelul poate fi ideea unui decor pentru \u201eFreisch\u00fctz\u201c. Desigur, va fi dificil de adus c\u00e2ntareti, pentru ca nu gasesti toata ziua un tenor pentru Max, accesibil din punct de vedere financiar, dar sper ca si a 24-a stagiune va fi un succes.<\/p>\n

C.P.: C\u00e2te reprezentatii programati?
\nK D.: Dupa mine, nu destule, pentru ca suntem dependenti de banii de la guvern, care reprezinta o parte a veniturilor noastre, restul provenind din v\u00e2nzarea de bilete, or, din an \u00een an, lucrurile sunt mai dificile.<\/p>\n

C.P.: Aveti sponsori?
\nK D.: Este o alta problema a vremurilor noastre. Nu sunt suficienti, desi fiecare iubeste sa fie prezent \u00een media. Pentru mine este foarte dificil sa \u00eenteleg modul \u00een care s-a schimbat societatea, \u00eenainte era mult mai apropiata de modul nostru de educatie, de simtire. Acum totul se schimba foarte rapid, exista mai multe calculatoare, cred ca din punct de vedere feeling oamenii sunt mai saraci. Daca azi folosesti computerul este fantastic, totul s-a schimbat, prietenul tau devine computerul, si nu vecinul. Dar am \u00eentotdeauna nevoie de un interlocutor ca dvs., cu educatie clasica, cu care sa poti vorbi ceva din istorie, literatura, mitologie etc. Imediat \u00eentelege despre ce este vorba, suntem oameni cu acelasi nivel si gen de educatie.<\/p>\n

C.P.: Civilizatia moderna trebuie sa integreze totul. Domnule Drgac, au c\u00e2ntat rom\u00e2ni la Gars am Kamp?
\nK D.: Da, \u00een fiecare an cineva din Rom\u00e2nia vine la noi. Rom\u00e2nii distribuiti la festival sunt foarte buni. O amintesc pe soprana Anda Louise Bogza, faimoasa, este angajata la Opera din Praga, acum numit Teatrul National. A fost de doua ori la Gars am Kamp. C\u00e2ntaretii rom\u00e2ni sunt foarte buni si inteligenti, am lucrat acum doi ani cu tenorul Marius Vlad din Cluj. Narcisa Brumar, o soprana foarte draguta din Timisoara, a facut o Violetta excelenta, dar anul trecut a nascut si n-a venit la noi. Cunosc bine c\u00e2ntaretii rom\u00e2ni, timp de peste treizeci de ani i-am auditionat pe multi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

KAREL DRGAC \u00een dialog cu COSTIN POPA     Costin Popa: Ne aflam la Sibiu unde, ca presedinte al juriului Concursului International de Canto Vox Artis, \u00eemi sunteti sef. Cum vi se pare competitia? Karel Drgac: Sunt foarte fericit ca am revenit \u00een Rom\u00e2nia. Pentru prima oara am fost acum patruzeci de ani la Concursul… Cite\u0219te mai mult »\u201eUn rol de opera trebuie abordat cu inima\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8374],"class_list":["post-13619","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-interviu-cu-karel-drgac"],"views":1118,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13619","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13619"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13619\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13619"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13619"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13619"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}