{"id":13606,"date":"2012-10-25T14:05:44","date_gmt":"2012-10-25T12:05:44","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13606"},"modified":"2012-10-25T14:06:52","modified_gmt":"2012-10-25T12:06:52","slug":"rabbit-sfarsit-de-capitol","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/rabbit-sfarsit-de-capitol\/","title":{"rendered":"Rabbit. Sfarsit de capitol"},"content":{"rendered":"

John Updike, Rabbit se odihneste,<\/em> traducere si note de Viorica Boitor si George Volceanov,\u00a0 Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eLa Aeroportul Regional Southest Florida, pierdut \u00een multimea bronzata, \u00eensufletita, ce tocmai a serbat Craciunul, pe Rabbit Angstrom \u00eel \u00eencearca brusc sentimentul bizar ca nu cu fiul sau, Nelson, cu Pru, nora-sa, si cu cei doi copii ai lor a venit sa se \u00eent\u00e2lneasca, ci cu ceva mult mai sinistru si mai apropiat lui, care pluteste nevazut, gata-gata sa aterizeze\u00a0 propria-i moarte, cu o forma ce aminteste vag de cea a unui avion.\u201c Astfel \u00eencepe cel de-al patrulea roman pe care John Updike l-a dedicat \u201evietii si vremurilor\u201c lui Rabbit. Aparut \u00een anul 1990, dupa \u201eFugi, Rabbit\u201c (1960), \u201e\u00centoarcerea lui Rabbit\u201c (1971) si \u201eRabbit e bogat\u201c (1981), \u201eRabbit se odihneste\u201c (\u201eRabbit at Rest\u201c) reprezinta nu doar \u00eencununarea stralucita a unui ciclu romanesc remarcabil, ci si concluzia \u2013 amara \u2013 pe care o desprinde autorul din prezentarea pe larg a realitatilor lumii americane, o lume frumoasa si cuceritoare, din \u201ecea mai fericita tara care a existat vreodata\u201c, dupa cum Rabbit nu ezita sa repete, dar care, dincolo de stralucirea pliantelor publicitare sau a lozincilor electorale, se dovedeste a fi cu totul altfel si a se situa la ani-lumina distanta de imaginea perfecta impusa prin intermediul discursurilor oficiale ale reprezentantilor oricarui regim politic.
\nDupa lectura acestei tetralogii se vede clar ca cel din urma volum este cel mai bine realizat si mai plin de semnificatii. \u00cen primul r\u00e2nd, datorita temei majore care, desi identificabila, pe fragmente, si \u00een celelalte volume, apare aici \u00een toata plenitudinea sa, dovada a capacitatii autorului de a o dezvolta \u2013 si rezolva \u2013 \u00een mod remarcabil. Este vorba despre moartea (fizica sau spirituala) care, \u00eensa, nu reprezinta doar sf\u00e2rsitul unei existente, ci e germenele pe care, dupa cum sugereaza la tot pasul Updike, fiecare fiinta umana \u00eel poarta \u00een\/ cu sine de la bun \u00eenceput. De altfel, prima fraza a cartii subliniaza tocmai aceasta realitate, iar \u201eRabbit se odihneste\u201c se va \u00eencheia, \u00een aceeasi nota si deloc \u00eent\u00e2mplator, cu g\u00e2ndurile protagonistului care, aflat \u00een spital dupa un grav atac de cord, \u00eesi spune doar \u201eDestul\u201c. \u00cen acest context, ultimele pagini ale cartii de fata se dovedesc deopotriva \u00eendraznete si provocatoare, dar si pline de o \u00eentelegere profund umana a situatiei lui Rabbit \u2013 si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, a lumii \u00een care acesta a trait ori a prezentului actiunii, epoca post-Reagan. Doar \u00een acest fel, nenumaratele probleme ale mariajului lui Rabbit si al lui Janice, plus crizele domestice si ne\u00eentelegerile celor doi, ca sa nu mai vorbim de numeroasele infidelitati ale barbatului, primesc alte valente, fiind \u00eenvestite cu implicatii nebanuite la o prima lectura. Caci, daca \u00een unele dintre scrierile sale anterioare, mai cu seama \u00een \u201eCouples\u201c (1968), John Updike explora relatiile umane din perspectiva dominantei erotice, de asta data perspectiva pe care o adopta este mult mai sumbra, nu Eros, ci Thanatos fiind semnul sub care este pusa \u00eentreaga existenta a lui Rabbit si, desigur, mai cu seama cei din urma ani ai sai. Trupul e din ce \u00een ce mai marcat de decrepitudine, de dureri si de boala, \u00eentr-o societate care, la r\u00e2ndul ei, pare a se destrama progresiv, sub flagelul SIDA si al abuzului (ori dependentei) de droguri.
\n\u00censa, cum John Updike nu putea sa pastreze acest ton sumbru pe tot parcursul unui roman at\u00e2t de lung, el ofera cititorului multe momente de destindere si, implicit, numeroase z\u00e2mbete. Ca, dincolo de impulsul amuzamentului initial si dincolo de comicul de situatie din multe secvente se gaseste altceva, iar r\u00e2sul \u00eengheata nu o data pe buzele cititorului care \u00eentelege ca nu are de-a face cu o simpla comedie, fie ea chiar sociala, e adevarat si tine de arta de mare scriitor a lui Updike, pe deplin comparabila, din acest punct de vedere, cu aceea a lui Nabokov. Pentru ca dincolo de toate faptele omenesti si de nebunestile (sau doar \u00eendraznetele…) proiecte ale lui Rabbit si ale contemporanilor sai sta si asteapta, \u00eentotdeauna rabdatoare, moartea. Intuind acest adevar, dar \u00eencerc\u00e2nd sa-l uite cu orice pret, Rabbit gaseste o solutie: sa man\u00e2nce; sa man\u00e2nce bine ori de c\u00e2te ori se teme! Asa ca Updike va desfasura \u00een fata cititorului adevarate ospete pantagruelice (dar cu meniuri de fast-food!), asezonate cu arahide si unt de arahide, pizza si paste, hot-dog si ketchup din belsug… Sigur ca solutia nu e salvatoare, \u00eensa, macar, \u00eel face pe protagonist sa-ti alunge din minte obsesia mortii, cu toate ca efectele vor fi contrarii: Rabbit, care nu mai fusese suplu din adolescenta, devine rapid supraponderal, iar inima sa \u00eencepe sa sufere tot mai evident din cauza asaltului gastronomic declansat nemilos asupra ei… Dar, p\u00e2na sa se vadeasca efectele, \u00eentreaga America, lumea unde se misca \u00eenca nonsalant Rabbit, \u00eencepe sa semene cu un urias restaurant sau, pe alocuri, chiar fast-food de m\u00e2na a doua… \u00censa, cum nimic nu poate continua la nesf\u00e2rsit, Rabbit sufera un prim atac de cord, \u00een Florida, prilejul necesar lui Updike pentru a sugera (pornind de la ceea ce doctorul \u00eei spune sotiei lui Rabbit, Janice, ca nu e nimic altceva dec\u00e2t un cord american tipic pentru v\u00e2rsta si statutul social al posesorului-pacient!) ca, \u00een fond, inima suferinda a lui Rabbit devine semnul caracteristic al simbolicei inimi a \u00eensasi Americii. Desigur, strategia folosita de autor este asemanatoare cu cea din \u201eFugi, Rabbit\u201c, unde protagonistul nu mai era propriul stap\u00e2n, ci devenea, cumva, posedat de marea America. La fel e si acum: viata sa devine treptat asemanatoare cu cea a show-urilor televizate, uneori Rabbit av\u00e2nd chiar senzatia ca acelea sunt mai reale dec\u00e2t propria existenta, singura deosebire esentiala fiind doar ca viata reala nu e \u00eentrerupta la fiecare sfert de ora de pauzele publicitare… \u00censa, posedat asa cum este de valorile sau lipsa de valori a lumii americane, Rabbit \u00eesi pierde, paradoxal, chiar si capacitatea de orientare, exemplul cel mai concludent fiind drumul parcurs spre \u00eenmorm\u00e2ntarea fostei lui iubite, Thelma, c\u00e2nd se rataceste si ajunge, \u00een loc de cimitir, \u00eentr-un urias cinematograf din mijlocul unui la fel de urias centru comercial… Caci societatea de consum domina, iar oamenii, \u00een marea lor majoritate, nu fac altceva dec\u00e2t sa repete frazele goale de sens pe care televiziunile le ofera din belsug. Astfel ca, din planurile de a se retrage linistit, \u00eempreuna cu Janice, \u00een Florida, nu se va alege mare lucru, c\u00e2ta vreme fiul sau, Nelson, cel care se presupunea ca va duce la \u00eenflorirea maxima afacerea familiei, salonul auto Springer Motors, ajunge \u00een scurta vreme dependent de droguri, iar \u00eencercarile apropiatilor de a-l aduce pe linia de plutire nu fac, de cele mai multe ori, dec\u00e2t sa \u00eenrautateasca lucrurile.
\nConstruite mai cu seama pe baza recursului la procedeele parodiei, cele patru romane ale ciclului dedicat lui Rabbit demonstreaza, \u00eensa, extraordinara arta a lui Updike, capabil sa vorbeasca despre feluri de m\u00e2ncare nesanatoasa, despre infidelitati conjugale, despre trivialitatea existentei din societatea americana contemporana, dar sa faca toate acestea cu mijloacele marii literaturi. Tetralogia aceasta devine, astfel, deopotriva o imagine a Americii, dar si \u2013 fapt evident \u00een \u201eRabbit se odihneste\u201c \u2013 si un impresionant lamento pentru valorile pierdute ale unei societati aflate \u00eentr-o grava criza spirituala si \u00een care toate ierarhiile sunt rasturnate.
\nJohn Updike a facut din Rabbit (Harold C. Angstrom), fost baschetbalist \u00een echipa unui liceu de provincie, apoi \u00eentreprinzator avid de succes si de \u00eembogatire rapida, personajul \u00een legatura cu care critica literara a ezitat sa ofere explicatiile definitive, unele voci vorbind chiar despre posibile asemanari \u00eentre strategiile acestei tetralogii si maniera de a scrie a lui Flaubert, a lui George Eliot sau chiar a lui Joyce. Si e adevarat: Updike stie cum sa stap\u00e2neasca un material narativ extrem de vast, care, altui scriitor ar fi amenintat la tot pasul sa-i scape de sub control, dar si sa utilizeze vocile narative si subtilele efecte polifonice \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t textul sa para simplu si limpede, ram\u00e2n\u00e2nd, \u00eensa, extrem de elaborat, veritabil exemplu de virtuozitate stilistica pentru proza americana (si nu numai!) a prezentului.
\nRabbit, cu pasiunea sa pentru m\u00e2ncaruri si aventuri erotice, cu (uneori…) impresionantele eforturi pe care le face pentru a pacali moartea, traind, aparent, din plin, dar \u00een realitate nefac\u00e2nd altceva dec\u00e2t sa piarda din vedere aproape cu desav\u00e2rsire cine e cu adevarat si sa ignore cine ar fi putut deveni daca nu s-ar fi uitat la televizor ca la sfintele icoane venerate de un credincios medieval, ram\u00e2ne, oricum am lua-o si oric\u00e2te reprosuri i-am putea face, un personaj de neuitat. Si un protagonist unic si reprezentativ pentru scopurile estetice ale creatorului sau, o excelenta combinatie de caracteristici ale Unchiului Sam cu accente de macho ale carui fantezii nu mai sunt cuceririle amoroase, ci meciurile de fotbal sau mesele \u00eembelsugate. \u00cen plus, el e \u00eentruchiparea perfecta a individului strict conditionat si circumscris de stralucirea emisiunilor televizate si incapabil sa observe vreo clipa imensul vid de constiinta pe care ele \u00eel consacra. Cu toate acestea, Updike se dovedeste a fi, \u00een \u201eRabbit se odihneste\u201c, un artist chiar mai bun dec\u00e2t \u00een romanele anterioare. Caci, daca acestea ram\u00e2neau axate pe faptele si esecurile, pe initiativele si crizele din viata lui Rabbit, de asta data miza e alta si ea are \u00een vedere lumea din jurul protagonistului, un univers uman complet, \u00eentreaga societate surprinsa \u00eentr-o fresca excelenta si \u00een miscarea ori lipsa ei de miscare si de reactie \u00een fata tuturor problemelor cu care se confrunta, de la violenta stradala la conflictele armate si de la dependenta de droguri la esecul \u00eentotdeauna ascuns cu grija al marelui si stralucitorului Vis American… Care se dovedeste, fapt subliniat mereu de Updike, a fi si el pieritor, asemenea lui Rabbit. Caci, \u00eentr-o lume \u00een care idealurile au fost inlocuite cu iluziile, iar acestea au ajuns sa depinda de cantitatea de droguri ingerata, restul, vorba Printului Danemarcei, e tacere.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

John Updike, Rabbit se odihneste, traducere si note de Viorica Boitor si George Volceanov,\u00a0 Bucuresti, Editura Humanitas Fiction, 2011   \u201eLa Aeroportul Regional Southest Florida, pierdut \u00een multimea bronzata, \u00eensufletita, ce tocmai a serbat Craciunul, pe Rabbit Angstrom \u00eel \u00eencearca brusc sentimentul bizar ca nu cu fiul sau, Nelson, cu Pru, nora-sa, si cu cei… Cite\u0219te mai mult »Rabbit. Sfarsit de capitol<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3180,8369],"class_list":["post-13606","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-john-updike","tag-rabbit-se-odihneste"],"views":1266,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13606","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13606"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13606\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13606"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13606"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13606"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}