{"id":13603,"date":"2012-10-25T14:04:09","date_gmt":"2012-10-25T12:04:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13603"},"modified":"2012-10-25T14:04:32","modified_gmt":"2012-10-25T12:04:32","slug":"o-viata-un-destin-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-viata-un-destin-ii\/","title":{"rendered":"O viata, un destin (II)"},"content":{"rendered":"

\u00cen \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c, Ion Ianosi consacra, asa cum remarcam si \u00een comentariul precedent, un spatiu de o semnificativa \u00eentindere perioadei studiilor \u00een Leningradul sf\u00e2rsitului anilor ’40 si primului lustru din a doua jumatate a secolului trecut. Cum se simtea \u00een metropola de la gurile Nevei si ce va \u00eensemna Leningradul pentru viitorul estetician, filosof, scriitor, traducator si profesor?: \u201ePe \u00eentreg rastimpul celor sase ani de studiu \u2013 desi am traversat blocaje de angoasa, desi am urmat prescriptiile si m-am supus chiar indicatiilor recunoscute ca stupide \u2013 ma voi afla \u00eentr-o stare de beatitudine. Fericirea \u00eemi va patrunde prin toti porii. Ea ma va defini. Ea \u00eemi va domina orizontul. Tot restul palea. Psihic si fizic ma uluia sansa de a trai, zi de zi, \u00eentr-un oras feeric\u201c.<\/strong><\/em>
\nPrimul an de sedere \u00een urbea de la Golful Finic, cel al unei treptate si depline acomodari, a fost, fireste, si cel mai dificil. Dar \u2013 \u201eechilibrul mult r\u00e2vnit mi l-a asigurat cultura, muzica, pictura \u2013 si orasul ca opera de arta globala\u201c. Pe aproape 150 de pagini din \u201eInternationala mea\u201c, este evocat un Leningrad \u00eennobilat mai ales de un nimb tragic (\u201etragediile intrasera \u00een existenta cotidiana\u201c). Si sa nu uitam, t\u00e2narul Ion Ianosi ajunge \u00eentr-un spatiu si \u00eentr-o lume ce suportasera cu un eroism devenit legendar cea mai teribila blocada pe care a cunoscut-o istoria, la doar c\u00e2tiva ani de la \u00eencheierea razboiului. Leningradul era si este un oras-simbol privind forta unui popor de a trece probele de foc ale istoriei, dar si un mare oras a carui monumentalitate rezoneaza profund cu un specific aer aristocratic si cu o spiritualitate inconfundabila. Sutele de institutii academice, teatrele de diverse genuri si profiluri, bibliotecile, librariile, cinematografele, celebrele muzee, care, toate, au continuat sa functioneze, am putea spune miraculos, si \u00een timpul blocadei, \u00eei confera o personalitate unica. \u00cenc\u00e2t Leningradul constituia, mai mult ca oric\u00e2nd \u00een acea perioada, si o lectie la scara globala de ceea ce-as numi cu o sintagma uzata acum la noi: rezistenta prin cultura, prin arta, prin cuget \u00eenalt si simtire ad\u00e2nca. Iata un fapt rememorat de Ion Ianosi: \u201eMi-a ramas \u00eentiparita \u00een minte interpretarea Simfoniei a VII-a de Dmitri Sostakovici, numita \u00aba Leningradului\u00bb, sub bagheta prim-dirijorului orchestrei simfonice a Filarmonicii, Evgheni Mravinski. Era pe larg cunoscuta povestea primei auditii a simfoniei, \u00eentr-unul din momentele cele mai cumplite ale blocadei, din 1942: membrii orchestrei \u2013 pe jumatate morti de foame \u2013 \u00eesi cedasera cei c\u00e2tiva cartofi din ratia obtinuta pe cartela, ca sa poata fi scrobita camasa dirijorala a \u00eensusi compozitorului\u201c. Ranile razboiului erau resimtite dureros. Dramele, cu impact puternic \u00een viata oamenilor, provocate de marea conflagratie erau numeroase si nu o data cutremuratore. Unul dintre episoadele repovestite de memorialist este cum nu se poate mai graitor si mai tulburator \u00een acest sens: \u201eAcum, pe mama Irei o podidise pl\u00e2nsul reamintindu-si de copilul pe care \u00eel salvase din blocada leningradeana si \u00eel crescuse alaturi de copiii ei naturali \u2013 pentru ca, \u00eentr-un t\u00e2rziu, tatal natural (despre care se credea ca murise pe front, mama fiind oricum moarta \u00een timpul blocadei) sa-i fi dibuit urma si sa vina dupa baietel sa-l ia \u00abpentru ca era al lui\u00bb, spre disperarea acestuia, care o cunostea si o recunostea ca mama numai pe cea care \u00eel adoptase. Dupa at\u00e2tia ani, \u00eesi amintea cum pl\u00e2ngeau, el \u2013 la fereastra vagonului de tren, ea \u2013 ramasa pe peron\u201c. Dar viata merge \u00eenainte, iar memoria vie a unui oras \u00een care nimeni si nimic nu este uitat, cum sta scris pe monumentul de la Cimitirul blocadei, unde muzica lui Sostakovici si a lui Bach par sa se ridice \u00een eter din mormintele a cinci sute de mii de victime, este valoarea suprema. \u00cen metropola cu o suta de insule, 48 de canale, 800 de poduri, peste care, cum va scrie Ion Ianosi \u00een \u201eRomanul romanelor unui oras\u201c, se \u00eentinde umbra imensa a \u201eCalaretului de Arama\u201c, nici revolutia, nici razboiul devastator, nici blocada care ucisese circa un milion de oameni prin frig si \u00eenfometare nu au putut face uitat, de pilda, fastul imperial, ba chiar au potentat nostalgia acestuia: \u201eAsa a fost pastrat obiceiul ca, \u00een pauzele de la teatru, opera, filarmonica, publicul sa se adune \u00een foaier, sa se trateze cu sandviciuri, la \u00eenceput cu mezeluri, de la o vreme cu icre negre ori somon afumat si un pahar de vin spumos sau de sampanie veritabila; apoi sa se plimbe lent, \u00een cerc, perechi-perechi, pe l\u00e2nga peretii \u00eempodobiti cu afise si fotografii ale interpretilor\u2026 Aceasta nostalgie dupa un trecut fastuos (prezenta si \u00een filmele dupa clasicii rusi, din perioada sovietica t\u00e2rzie) o regaseam p\u00e2na si \u00een caminele studentesti. \u00cen \u00abcolturile rosii\u00bb se organizau, s\u00e2mbata seara, serate dansante. Baietii nostri \u00eesi invitau partenerele la dansurile moderne (tango, foxtrot, vals). Dar, alternativ, localnicele comandau la patefon bal’n\u00eeie tant\u00ee \u00abdansuri de bal\u00bb, dupa tipicul seratelor aristocratice la care petrecusera Anna Karenina si Natasa Rostova. Era o tesatura complicata de pasi, o schema \u00eensusita cu migala de fiicele de colhoznici ori muncitori, pe care partenerii lor \u00eencercau sa le urmeze; iar daca acestia nu se \u00eencumetau sa intre \u00een joc \u2013 fetele dansau \u00eentre ele, perechi-perechi, cu toata seriozitatea, concentrate asupra pasilor prescrisi\u201c.
\nLa Leningrad, nu doar elitele academice, artistice, intelectualii de un anumit nivel, ci si oamenii, asa-zic\u00e2nd, din popor obisnuiesc sa faca \u00een discutii obisnuite referiri la traditie, la marile valori ale culturii, literaturii si artei rusesti, cu aerul cel mai degajat, dar si cu m\u00e2ndrie abia disimulata sau chiar nedisimulata. Vizit\u00e2nd vechiul Tarskoe Selo, caruia \u00een 1837, la centenarul mortii lui Puskin, i-a fost atribuit numele poetului national al Rusiei (rusii, care au o mare literatura, nu se sfiesc, ba tin cu tot dinadinsul, sa-l considere pe Puskin poetul lor national, nu ca neocominternistii nostri de azi, c\u00e2nd e vorba de Eminescu!), Ion Ianosi este martorul unei scene petrecute la monumentul de aici al marelui poet, care mi se pare ca spune multe despre psihologia si constiinta de sine a unei natiuni: \u201eMama, catre sotul si fiul ei care se fotografiau la picioarele lui:\u00a0 \u2013 Dati-va mai la o parte, sa fie vazut si el. Tatal: \u2013 El, oricum, se va vedea! M\u00e2ndria neasemuita a rusilor pentru Puskin, cu care nici un urmas de-ai lui nu va cuteza sa se compare\u201c.
\nVizit\u00e2nd faimoasele muzee, \u00een primul r\u00e2nd Ermitajul \u2013 despre care pictorul Dan Hatmanu, care a avut privilegiul, \u00een perioada studiilor la renumita Academie Repin, sa intre de multe ori si \u00een vastele-i depozite, \u00eemi spunea \u00eentr-un interviu ca este \u201ecel mai complet\u201c, cel mai cuprinzator muzeu de arta din lume \u2013, frecvent\u00e2nd spectacolele de teatru, de opera, de balet, concertele, plimb\u00e2ndu-se de at\u00e2tea ori pe cheiurile Nevei si pe marile artere ale unui oras cu o geometrie severa, dar de un rafinament fara seaman, \u00een primul r\u00e2nd pe celebrul Nevski Prospekt, \u00eennobilat de spiritul si verbul unor titani ai literaturii ruse, las\u00e2ndu-se scaldati de lumina galbena a noptilor albe si mereu uimiti de demonstratia de forta care este ridicarea zecilor de poduri pentru a deschide calea navelor, sotii Ianosi, desi absorbiti de studiu intens si examene dificile, par sa nu le scape nimic din coplesitorul spectacol care este Leningradul cu \u00eentreaga lui ambianta artistica, cosmica si morala. Rareori mai si rateaza c\u00e2te ceva foarte important, dar nu din vina lor. Asa s-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o primavara la turneul Comediei Franceze \u201ecare a declansat o frenezie publica\u201c. Cozile pentru obtinerea biletelor erau interminabile: \u201eS-au \u00eentocmit liste de nume; se facea apelul \u00eenscrisilor, de doua ori pe zi, dimineata si dupa-masa. Janina a fost mai multe zile sa raspunda la apel, pentru a nu fi eliminata, dar tot n-a ajuns la r\u00e2nd\u201c. Interesant este si un alt aspect legat de amintitul eveniment: \u201eSi-au facut aparitia, ca din pam\u00e2nt, batr\u00e2ne aristocrate, \u00een vechi mantouri de blana ponosite, \u00eentretin\u00e2ndu-se \u00een limba franceza\u201c. Apropo, pe una dintre portaresele caminului studentesc \u00een care locuiau tinerii soti Ianosi autorul a surprins-o citind o carte \u00een limba franceza \u201e\u00eentr-o editie straveche\u201c. Ca orice aristocrat autentic, nascut, nu facut, femeia i-a marturisit \u201efara umbra de orgoliu sau regret\u201c ca era ruda \u00eendepartata cu familia imperiala.
\nMai presus de orice, e de retinut un mare adevar pe care \u00eel subliniaza si Ion Ianosi: \u201ePetersburgul a experimentat toate curentele \u00eennoitoare, \u00een literatura, arta, filosofie. A exportat \u00een Occident multe din valorile lui de capetenie: baletul, muzica, literatura\u201c. \u00cen fond, acesta este Leningradul lui Ion Ianosi. Un spatiu cu o mitologie fabuloasa, un oras cu un destin nepereche ce si-a pus pecetea hotar\u00e2toare pe destinul unui t\u00e2nar studios de acum sase decenii, care avea sa fie astazi un nume adunat pe o vasta \u201eCronica\u201c, dar mai ales pe o opera ce \u00eembogateste substantial fondul principal de valori al culturii rom\u00e2nesti postbelice.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen \u201eInternationala mea. Cronica unei vieti\u201c, Ion Ianosi consacra, asa cum remarcam si \u00een comentariul precedent, un spatiu de o semnificativa \u00eentindere perioadei studiilor \u00een Leningradul sf\u00e2rsitului anilor ’40 si primului lustru din a doua jumatate a secolului trecut. Cum se simtea \u00een metropola de la gurile Nevei si ce va \u00eensemna Leningradul pentru viitorul… Cite\u0219te mai mult »O viata, un destin (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8068],"class_list":["post-13603","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ion-ianosi"],"views":1340,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13603","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13603"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13603\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13603"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13603"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13603"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}