{"id":13600,"date":"2012-10-25T14:02:42","date_gmt":"2012-10-25T12:02:42","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13600"},"modified":"2012-10-25T14:02:57","modified_gmt":"2012-10-25T12:02:57","slug":"alchimiile-autismului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alchimiile-autismului\/","title":{"rendered":"Alchimiile autismului"},"content":{"rendered":"

Rita Chirian, Asperger,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 99 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u00cen poezia Ritei Chirian detasarea de experientele torturante ale existentei si ale alienarii e imposibila. De aici deriva poate si tentatia permanenta a eului schizoid de a evoca singuratatea \u00een forme aberante, punct\u00e2nd un mod atipic de suplinire si de sublimare a golului. Mai mult, reiter\u00e2nd o anti-(al)chimie a individului, \u201eun hohot scurt\u201c, \u201eo g\u00e2lg\u00e2iala satisfacuta\u201c, pe masura \u201esentimentelor masurate \u00een eprubeta\u201c, o astfel de poezie (si de poetica) agreseaza simturile, angren\u00e2nd o vadita revolta contra lecturii \u201ede placere\u201c. Si din masacrul disperat al cuvintelor, ca si din forma situarii \u00een pagina este creata o stare de spirit rupta, o diminuare treptata a predicatului care devine o simpla functie formala. De altfel, tind sa cred ca autoarea simuleaza \u00een aceste pagini un perfect accident poetic soldat cu numeroase fracturi si victime, problema unor astfel de texte fiind tocmai construirea non-sensului, abolirea oricarui sentiment, automatismul transcrierii, o stare de transa care trimite clar catre avangardism, cu o usoara nuantare a metodelor aplicate.
\nRegii schizofrenice: <\/strong>
\navort sau crima?<\/strong>
\nCu mici exceptii, o asemenea lectura mi-a lasat senzatia ca versurile functioneaza ca adevarate instrumente sadice ale unui eu preocupat sa distruga si nu sa creeze scenarii. Ca si cum unui spectacol perfect coerent, eul \u00eei aplica o grila vizuala de natura funambulesca ce rupe \u00eentr-un delir violent toate sensurile. Regia tehnica pe care o practica Rita Chirian e una dezl\u00e2nata, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t textele nu respecta dec\u00e2t principiul unei dezordini experimentaliste care combina simptomele Aspergerului cu obsesia scindarii.
\nPoezia e expulzata, at\u00e2t organic, c\u00e2t si simbolic, din textele autoarei, lipsa de articulatie logica fac\u00e2nd proba unui \u2013 cred ca poate fi numit \u2013 futurism douamiist, care-si face din (dez)asamblarea constanta, agasanta si sacadata a ritmului poetic un stil de a scrie. Negarea permanenta a oricaror principii, elogiul (a)normalitatii, indiferenta abisala cu care \u00eentelege poeta sa-si condimenteze \u00eensiruirea \u00eentrerupta de stari si senzatii transforma volumul \u00eentr-un mecanism de sfidare ce se \u00eempiedica la alegerea fiecarui cuv\u00e2nt \u00een parte, cuv\u00e2nt ce ar trebui(!) sa fie providential. Un asemenea deziderat megaloman, pretentia egoista a eului poetic de a fi singurul martor al unei realitati pe care niciun altul nu are dreptul sa o \u00eenteleaga, macina, treptat, o materie poetica altminteri fecunda, insertiile de nuanta empatica fiind compromise de o prea intensa aerisire a sintagmelor.
\nPe de alta parte, ritualul de seductie al poeziei Ritei Chirian e tocmai violenta, spatierea permanenta ca expresie a vidului care rasufla \u00een text. Pauzele de receptare, \u00een care eul \u201erecitator\u201c ia o gura de aer, simuleaza o resuscitare artificiala, redundanta, fara de care textele ar fi, fara \u00eendoiala, mult mai fluide. Pacat ca nu aceasta pare sa fie intentia autoarei, care se cramponeaza, de cele mai multe ori, \u00eentr-un experiment f\u00e2st\u00e2cit si se \u00eenchide \u00eentr-un laborator \u201emedical\u201c menit sa induca \u00een mod chimic sindromul Asperger. Acuratetea bolnavicioasa si imposibilitatea comunicationala, simptome tipice ale bolii de care sufera aceasta poezie, se reflecta \u00een imaginarul volumului cu o furie imploziva, febrila, pe care nimeni nu o poate controla. Pe alocuri, aerul usor sententios al discursului manifesta tendinta frivolitatii, caci absenta comunicarii, indiferenta activeaza \u00een poezia Ritei Chirian o corporalitate sparta, freiata, imagin\u00e2nd un joc \u00een care biologicul devine simbolul alienarii.
\nUniversul bulversant \u00een care cuvintele fug permanent din fata cititorului, miscarea dezordonata, tipic browniana pe care o cultiva poezia Ritei Chirian, at\u00e2t din punct de vedere al materiei scriptice, c\u00e2t si al tematicii, este \u00een sine un experiment, ale carui sanse de reusita stau \u00eenca sub semnul potentialitatii. O astfel de compozitie mizeaza, tehnic, pe socul lecturii, al acomodarii \u2013 sau, mai degraba, incomodarii \u2013 cititorului, cu ghionturi permanente aplicate vizualului, auditivului, organicului si spiritualului. Asemenea futuristilor care pareau preocupati de razboiul cu metoda si cu tacticile clasice, eul poetic \u00eesi asuma, implicit, rolul si \u201emimica de circumstanta a ucigasului care se caieste\u201c, dar care poarta cu sine instrumentul nenumaratelor crime viitoare.
\nNu \u00eent\u00e2mplator, textele au alura unor scene mute absurde din filmele suprarealiste, \u00een care personajele sunt si nu sunt deopotriva, cu o indiferenta caustica si, \u00een acelasi timp, deconcertanta. Rita Chirian ne ia martori la un scenariu \u00een care \u201eseut stiu sa respir si sa nu respir\u201c, extrapol\u00e2nd starea de a fi deopotriva si cu mortii si cu viii. \u00cen acest context, nu e de mirare ca poezia \u00eensasi se balaceste \u00eentr-o instabilitate cronica, fiind \u201enici-nici\/si-si\u201c, trec\u00e2nd ca un bizar flash prin fata cititorului. E \u00eencercata aici o randomizare a imaginii si o mixare a organicului cu spatiul eteric al cognitiei, \u00eensa efectul e unul schingiuit, st\u00e2lcit, acolo unde potrivit ar fi fost un strop de naturalete, fie si al anxietatii \u00eensesi. Un asemenea formalism e efemer, din nefericire, far\u00e2mit\u00e2nd si mai mult un corpus si-asa descompus, ce nu are nimic \u00een comun cu trairea estetica.
\nDespre tumorile exuberante<\/strong>
\nEvanescenta cu care Rita Chirian fardeaza un spirit dezabuzat si strain de sine ce pipaie cu ochii si pielea anesteziate un univers aseptic e, fara \u00eendoiala, patologica. Nimic mai \u00eenclinat spre boala dec\u00e2t o asemenea textualizare a existentei, suspendata si hartuita cu mijloace de tortura. Dupa cum textele \u00eensele afirma, \u201eviata p\u00e2na la urma \/e o optiune conservatoare \/(…)si libertatea \/un simplu capriciu \/al imaginatiei \/un efort inconsistent\u201c, asa ca, implicit, orice tentativa hermeneutica e pusa la zid. Ca un autentic Asperger, care traieste \u00eentre extreme, Rita Chirian picteaza fragmente, respect\u00e2nd un program poetic previzibil ca tipare, dar si ca modalitati. Aparitiile sunt studiate, marcate de o gestualitate aparent primara, ghidata voit inteligent, potent\u00e2nd teatralitatea eului care vrea sa exprime precis un anumit lucru: \u201esi trec,\/ pentru o tinuta mai eleganta \/prin multime\/ pe v\u00e2rfuri\/ naturalete, primitivism\/ ambele at\u00e2t de usor de mimat\/ calcule simple\/ la \u00eendem\u00e2na\u201c.
\nPericolul unei asemenea poezii e tocmai ca anihileaza libertatea de interpretare a lectorului, care, anxios, nu poate judeca dec\u00e2t conform cu (si aprobat, eventual de) acest eu poetic l\u00e2ncezind satisfacut si poz\u00e2nd dezmembrat \u00een centrul lumii. Asta desi, \u00een mod normal, atractia fata de poezia actuala, pe care o reprezinta si volumul de fata, vine tocmai din sansa de a fi tranzitiv (fara a fi banal) at\u00e2t \u00een discursul poetic, c\u00e2t si \u00een cel interpretativ. Fara \u00eendoiala ca eul e pus \u00een contact cu un univers ce insereaza \u00een structura sa genetica fascinatia pentru R(apid)E(ye)M(ovement), ca mod de translare si de schimbare a lumilor pe care le traverseaza. Realul pe care \u00eentelege Rita Chirian sa \u00eel dezasambleze e unul fluid si incert, perceput fizic si semantic prin ochii unui bolnav. Discursul Aspergerului joaca decodificarile, pled\u00e2nd tocmai pentru absenta lor, de aceea \u201edisfunctia\u201c ar putea fi un adecvat laitmotiv al acestei poezii: \u201eadica\/ decodific corect\/ momentele pe care ceilalti\/ le considera amuzante\/ si-mi spun, hm,\/ adica acum ar trebui sa fac \/ca toti si sa-mi ridic colturile gurii\/ egal.\/\/ daca apare o disfunctie ceilalti o sa decodifice\/ la r\u00e2ndul lor\/ r\u00e2sul\/ ca o grimasa.\/\/ asta eu \/numesc\/ echilibru.\u201c
\nUltima parte a volumului, mult mai \u00eenchegata ca imaginar si ca maniera de exprimare, se racordeaza extrem de sensibil la semnificatia durerii, la nelinistea bolii, la imposibilitatea de a cunoaste. Metamorfoza treptata a stilului functioneaza ca o desteptare progresiva din starea de transa, marcata de o acuta perceptie a lumii dincolo de latura ei propriu-zis fizica. Astfel, spatiul ocurent al spitalului, chemarea repetata a mamei, barbatul al carui nume nu e cunoscut contureaza un eros si o feminitate aflate \u00een criza, de unde deducem incapacitatea de a recurge la artefacte reparatorii. Durerea guverneaza empatic, devenind un autentic modus scrivendi, astfel ca si textele c\u00e2stiga \u00een profunzime, dar si ca impact estetic. \u00cen discursul spart cu care autoarea \u00eesi \u00eencepe volumul e inserata acum o clauza de coerenta, determinata, \u00een mod evident, de angajarea subiectiva \u00een scenariul (a)normalitatii. Exploatarea fecunda a acestei \u00eencercari de dialog (\u201emama, barbatul care-mi tine\/ str\u00e2ns \u00eencheieturile,\/ care e numele lui?\u201c) confera naturalete discursului experimentalist, facilit\u00e2nd implicit accesul la \u00eensusi procesul dezintegrarii unei lumi.
\nA cultiva un bizar al formulei poetice devine, actualmente, o ecuatie care face scoala, un mod de expresie studiat \u00eentru irational si incoerenta. Pe cale de consecinta, Rita Chirian practica, \u00een conformitate cu \u201emoda\u201c, un pointilism al frazei poetice, pe care o \u00eenfige \u00een pagina, \u00eensa de cele mai multe ori fara rezultatul miraculos al constructiilor privilegiat abstracte, creatoare de (non)sens. Mesajul pare sa lipseasca, explicit\u00e2nd o declaratie ostentativa a plasarii \u00een afara poeziei, iesind violent de sub \u201eaura\u201c ei protectoare, de unde si senzatia ca aceasta e un viol imposibil de \u00eenfierat, tocmai pentru ca versul a iesit de sub incidenta oricarei legi, fie ea a concretului sau a abstractului: \u201enormalitatea e atunci c\u00e2nd despre ce nu se poate vorbi se tace (…)\/ un gest absurd de tandrete\/ un viol mut\/ normalitatea e atunci c\u00e2nd ochii nu se deschid\u201c. Se ajunge astfel la o proliferare canceroasa care transforma poezia \u00eentr-o tumoare maligna, \u00eentr-o capcana ereditara, exalt\u00e2nd acea frenezie letala dincolo si dincoace de care nu se afla nimic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Rita Chirian, Asperger, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 99 p.   \u00cen poezia Ritei Chirian detasarea de experientele torturante ale existentei si ale alienarii e imposibila. De aici deriva poate si tentatia permanenta a eului schizoid de a evoca singuratatea \u00een forme aberante, punct\u00e2nd un mod atipic de suplinire si de sublimare a golului. Mai… Cite\u0219te mai mult »Alchimiile autismului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8368,28],"class_list":["post-13600","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-asperger","tag-rita-chirian"],"views":1472,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13600","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13600"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13600\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13600"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13600"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13600"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}