{"id":13594,"date":"2012-10-25T13:57:58","date_gmt":"2012-10-25T11:57:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13594"},"modified":"2012-10-25T13:58:29","modified_gmt":"2012-10-25T11:58:29","slug":"preliminarii-la-sorescianism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/preliminarii-la-sorescianism\/","title":{"rendered":"Preliminarii la sorescianism"},"content":{"rendered":"

Preced\u00e2nd cu aproximativ un deceniu debutul editorial, un Sorescu deloc \u201esingur printre poeti\u201c isi fundamenteaza primele proiecte literare. Prea putin cunoscute, mai deloc analizate, poemele scrise in anii \u201950 de t\u00e2narul elev al Scolii Militare din Predeal ori de studentul Facultatii de Litere din Iasi sunt intrigante prin configuratia lor paradoxala (macar din perspectiva contextului politic si \u201ecultural\u201c): pe de o parte, textele nu sunt afectate de presiunea realismului socialist; pe de alta parte, in paralel sau chiar in interiorul unor poeme hiperconformiste artistic se insinueaza impulsuri parodice ori doar ludico-burlesti menite sa submineze \u2013 uneori chiar cu o anume gesticulatie persiflanta \u2013 modelele poetice imitate.<\/strong><\/em>
\n\u201eSf\u00e2nta-nfiorare\u201c a inceputului<\/strong>
\nAstfel, multe poezii din volumele \u201eVersuri inedite\u201c (creatiile \u201efolclorice\u201c, eroticele, pastelurile) si \u201eIncoronare\u201c (in special textele incluse in sectiunea intitulata inspirat \u2013 caci at\u00e2t de atipic pentru Sorescu \u2013 \u201eLirice\u201c) par scrise de un Eminescu \u201epasoptist\u201c sau de un Labis fara entuziasme sociale. Primii fiori ai iubirii arunca \u201estrai de purpura si aur\u201c peste o lume oricum deloc \u201egrea\u201c de materialitate, ci aproape evanescenta, inc\u00e2t indragostitul realizeaza nu doar ca are acces la misterioasa muzica a sferelor, dar isi descopera si un nebanuit preaplin spiritual: \u201eCu dor ca prima oara, indragostit ca Dante,\/ In linistea gradinii eu o astept sa vie…\/ Amurgul imi arunca pe umeri o mantie\/ De purpura si aur cu flori si diamante.\/\/ Si-a teilor coroana cu flori galbui, o mare\/ In care, luminoase, se vad aprinse stele\/ Coboara peste visuri, pe pragul fruntii mele\/ Si-mi cere-un chip aievea cu ochii de cicoare.\/\/ Un zvon incet strabate, l-ascult printre castani\/ E-un imn pierdut. Ce sf\u00e2nta-nfiorare!\/ Sarbatoreste firea divina-ncoronare.\/ Sunt imparatul lumii: am douazeci de ani!\u201c (\u201eIncoronare\u201c). Chiar atunci c\u00e2nd sunt \u201edin lacrimi nazarite\u201c ori \u201escornite\u201c din durerea unei \u201einimi intristate\u201c, versurile ram\u00e2n \u201emici boabe de cristal\u201c care sustin inaltarea sentimentala a iubitei: \u201eTu le citesti pe g\u00e2nduri, te-nc\u00e2nta epitetul\/ Si simti fiorii lirici vibr\u00e2nd in pieptu-ti cald\/ Ca un fluid de unde la tarmul de smarald\u201c (\u201eSonet sonetului\u201c).
\nInclusiv tropii susceptibili a fi semne ale travestirii burlesti ori ale cenzurarii \u201eregistrului inalt\u201c (\u201esnop de soare\u201c, \u201enor plutind, ca o batista uda\u201c, \u201eluna picoteste sus pe claie,\/ Cu stele bagate sub aripa\u201c) constituie mai degraba investiri hermeneutice datorate unei lecturi critice inverse, dinspre parodiile deceniului sapte. Pentru ca, in universul imaginar sorescian de la mijlocul anilor \u201950, astfel de sintagme numesc o lume ce preceda transfigurarea revelatorie generata de literatura. Odata filtrat artistic, realul se imbraca intr-o aura magica, purificatoare: un Pastel garanteaza prezentificari naive ale personajelor de basm (\u201eParca-ar fi un licurici,\/ Sau un lac de-argint poiana.\/ Eu ma int\u00e2lnesc aici\/ Cu Ileana Cos\u00e2nzeana…\u201c); in alt poem, aerul de munte vitalizeaza cliseistic cugetul si sufletul (\u201eAlint radacinile tale\/ Infipte in v\u00e2nturi.. Tu faci\/ Sa-mi creasca g\u00e2ndirea v\u00e2njoasa\/ Sa-mi creasca in suflet copaci.\u201c); p\u00e2na si aglomeratia urbana se umple de un ritm armonios (\u201eI-auzi pasii… in oras\/ E o muzica de pasi: C\u00e2nta in lumina noua\/ Trotuarele \u2013 am\u00e2ndoua,\/ Strazile se infioara:\/ Fiecare \u2013 o vioara\u201c) etc.
\nSi mai programatic ram\u00e2ne un exercitiu liric din 1954 ce identifica de-a dreptul iubirea cu poezia: \u201eSt\u00e2rnita de un v\u00e2nt de vara\/ Preface viata-n poezie,\/ Iti pune-aripi la subsuoara\/ Si-n m\u00e2na-ti pune o faclie.\/\/ In suflet, pe stralimpezi file,\/ S-apleaca si isi scrie dorul,\/ Iti da putere ca prin zile\/ Curat sa luneci ca izvorul.\/\/ Da g\u00e2ndului av\u00e2nt de basme,\/ Te face sa tii ochii-n soare\/ Si raza lui ti-o prinde-n plete.\/\/ E vraja primelor miresme.\/ E apa vie-mbatatoare\/ Ce-o sorbi mereu si tot ti-e sete\u201c (\u201eIubirea\u201c). Iata cum t\u00e2narul scriitor ofera, indirect, o definitie pe c\u00e2t de naiva, pe at\u00e2t de clasica a creatiei literare. Cu acces direct la spatii transcendente, poezia ar impune providentiale iluminari interioare, dar, mai ales, ar garanta nasterea universurilor compensatorii fata de trecerea timpului ori in raport cu banalul existential.
\nSingularizari deloc fanteziste<\/strong>
\nCu totul alta e viziunea din \u201eCronici fanteziste\u201c (cea mai extinsa sectiune a \u201eIncoronarii\u201c) ori din majoritatea rondelurilor antologate in \u201eVersuri inedite\u201c. T\u00e2narul filolog cu aspiratii de poet incepe sa constientizeze limitarile expresive si de imaginar implicate de conventiile poetice canonice sau doar influente. De pilda, in \u201eUrsitoarele\u201c, mitul creatorului inspirat isi pierde treptat valentele demonico-tragice pentru a cunoaste fenomenalizari exclusiv burlesti.
\nHarazit cu o viata spirituala tumultoasa (\u201eSa-i bata-n suflet v\u00e2ntul ca pe-un intins de mare,\/ St\u00e2rnind talazuri negre de mare-nfuriata\u201c) si cu pasiunea supraumana pentru zonele de dincolo de perceptia comuna (\u201eIndragostit de muze, de flori cu-arome tari\u201c), scriitorul imaginat de Sorescu va avea de indurat \u2013 pe l\u00e2nga \u201eblestemul\u201c propriei genialitati \u2013 consecintele meschine ale conditiei de simplu om. Nu doar ca societatea va profita de lipsa lui de apetenta pentru principii existentiale pragmatice, dar insasi \u201eopera\u201c va cunoaste intrebuintari degradante: \u201eLa masa totdeauna sa-i bombane nevasta (…) C\u00e2nd a plecat la piata iubitu-i autor\/ Ea prin h\u00e2rtii sa-i umble ca un cercetator,\/ Ne-nteleg\u00e2ndu-si sotul, sa creada ca e cazul\/ Cu opera-i completa a sterge aragazul\u201c. Desi surprins in travesti burlesc, chipul creatorului revelat din poezia citata, \u201eUrsitoarele\u201c, nu este cu adevarat afectat. Vina tuselor depreciative apartine lumii obtuze, iar gloria \u2013 cum il anunta cea de-a treia \u201ez\u00e2na rea\u201c \u2013 va fi \u201et\u00e2rzie si postuma\u201c.
\nIn alte \u201ecronici\u201c insa, chiar fundamentele \u201ePoetului\u201c si \u201ePoeziei\u201c sunt vizate de discursul parodic. Mai int\u00e2i, \u201eContributie la valorificarea marii\u201c devoaleaza \u2013 prin implicarea unui registru prozaic \u2013 artificialitatea retoricii si imaginarului hiperbolic de factura romantica: raspunsul dat de subiectul poetic chemarilor ademenitoare ale sirenelor e de-a dreptul \u201esorescian\u201c \u2013 \u201eRam\u00e2i la noi…\/ Gradinile din mare, scufundate,\/ Te-asteapta cu o mie de palate\/ Ce tremura pe-al valurilor tiv…\/ \u2013 S-ocup at\u00e2ta spatiu locativ?\u201c. Iar intr-o replica parodica la \u201eLuceafarul\u201c eminescian, intitulata \u201ePrimavara dragoste…\u201c, destule dintre particularitatile inscenarii sentimentului erotic amintesc de autorul \u201eDesc\u00e2ntotecii\u201c. Deschis de o cvasi feerie cu accente rudimentar intertextuale (personajul sorescian se \u201eda jos din univers\u201c pe o \u201efunie de vers\u201c, dupa ce suise in spatii cosmice \u201eca-n ciresul Mariucai\u201c), poemul pare a prelua clasicul pattern eminescian, caci preaumanul calator in stele o vede (la \u201edoi kilometri departare\u201c) pe t\u00e2nara fata. Desi nicio interdictie metafizica nu sta in calea iubirii, personajul sorescian se confrunta cu un blocaj discursiv. Caci sentimentele nu se pot rosti singure, iar apelul la clisee retorice nu mai multumeste. In consecinta, de la cautarea formei care sa le incapa emotia erotica (\u201eIncruntat catam la ea…\/ Si ma-ndragosteam lulea.\/ Ce lulea? E prea banal:\/ Ma indragosteam mortal!\u201c), subiectul poetic trece la dezicerea de configurarile canonice ale iubirii. Luceafarul ce ii \u201evegheaza\u201c pe indragostiti e \u201enou nout\u201c si \u201emare c\u00e2t un ou de strut\u201c, iar \u201escrierea\u201c povestii de iubire este conditionata de o delimitare marcata in raport cu paradigma artistica modelatoare: \u201eNu in luna nu in soare,\/ Nici in stele calatoare,\/ Ci-n iubirea pura, vie,\/ Mare c\u00e2t o galacsie.\u201c.
\nTot astfel, rondelurile scrise in jurul v\u00e2rstei de 18 ani (dupa cum specifica George Sorescu) constituie repere de neocolit pentru intelegerea fundamentelor perspectivei demitizante soresciene. Cu toate ca sunt imposibil de stabilit temeiurile certe care l-au determinat pe licean sa asume aceasta poezie cu forma fixa, se prea poate ca tocmai \u201econstr\u00e2ngerile\u201c speciei poetice sa-l fi atras. Mai precis, compozitia sa modesta si aparent saracacioasa tehnico-retoric (trei strofe, doua rime, un refren in tripla ipostaza, circularitatea tematica), prin care se rosteste ceea ce poeticienii numesc \u201edensitatea semantica\u201c. O atare interpretare e sustinuta inclusiv de problematica centrala a ciclului de rondeluri soresciene: caricaturizarea moravurilor social culturale. Nu int\u00e2mplator, arta poetica (in raspar) a ciclului ram\u00e2ne \u201eRondelul rondelului meu\u201c, in care literatura se ipostaziaza intr-un veritabil agent al purificarii morale si al autentificarii existentei: \u201eRondelul meu e v\u00e2rf de ac\/ Si c\u00e2teodata maturoi (…) Smulge ce-i masca, ce-i capac\/ Peste paiata si noroi.\/ Inteapa unde e gunoi.\/ Rondelul meu e v\u00e2rf de ac.\u201c. Reticenta in raport cu grandilocventa, parvenirea si afectarile (auto)mitologizante apropie rondelurile soresciene de pattern-urile discursive ale fabulei si satirei. Vizati sunt propagandistii (in \u201eRondelul cucului\u201c, \u201eRondelul talangii\u201c), slugarnicii (in \u201eRondelul manechinului\u201c, \u201eUnui slugarnic\u201c), fanfaronii (\u201eBalonul\u201c, \u201eSi dumnealui, pe cal…\u201c), dar mai ales veleitarii ce se viseaza poeti (categoria ce le include \u2013 fara mai eforturi speculative \u2013 pe toate celelalte). In \u201eRondelul unui poet\u201c, caricaturizata e tipologia asa-zisilor creatori de succes, dar mai ales fetisizarea talentului (subiect al multor sageti parodice si in cartile soresciene din deceniile urmatoare): \u201eA pescuit talent pe balta\/ Si-ndata s-a facut poet\/ Toti criticii in slavi il salta: \u201eTraiasca marele… (secret)!\u201c (…) Shakespeare cioplea mult… in dalta\/ P\u00e2na sa scoata un sonet,\/ Dar asta-i geniu get-beget:\/ A pescuit talent in balta.\u201c
\n\u201eGeniu\u201c si \u201etalent\u201c, iata cei doi termeni recuzati de Sorescu inca de la primele incercari poetice din deceniul sase. Nici \u201ecronicile fanteziste\u201c, nici rondelurile polemice nu se definesc prin sferele \u201epreainalte\u201c ale poeziei, dimpotriva, ele constituie tentative de eliberare de sub presiunea cliseelor sale retorice ori de imaginar. Totodata, aceste poeme implica, in subsidiar, o pledoarie salutara (nu doar strict contextual) pentru relativizarea mitizarilor de orice fel, inc\u00e2t inclusiv relevanta lor pentru evolutia poeticii soresciene trebuie evaluata printr-un filtru interpretativ echilibrat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Preced\u00e2nd cu aproximativ un deceniu debutul editorial, un Sorescu deloc \u201esingur printre poeti\u201c isi fundamenteaza primele proiecte literare. Prea putin cunoscute, mai deloc analizate, poemele scrise in anii \u201950 de t\u00e2narul elev al Scolii Militare din Predeal ori de studentul Facultatii de Litere din Iasi sunt intrigante prin configuratia lor paradoxala (macar din perspectiva contextului… Cite\u0219te mai mult »Preliminarii la sorescianism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1613],"class_list":["post-13594","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-marin-sorescu"],"views":2291,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13594","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13594"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13594\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13594"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13594"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13594"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}