{"id":13591,"date":"2012-10-25T13:56:09","date_gmt":"2012-10-25T11:56:09","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13591"},"modified":"2012-10-25T13:56:37","modified_gmt":"2012-10-25T11:56:37","slug":"sub-pamant-underground","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sub-pamant-underground\/","title":{"rendered":"\u201eSub Pamant\u201c (\u201eUnderground\u201c)"},"content":{"rendered":"

Junii artisti nonconformisti bucuresteni si rom\u00e2ni \u00een genere nu ne prea asalteaza cu propuneri lucide, serioase, care sa abordeze totusi cu umor prezenta stare de fapt din Rom\u00e2nia. Cei mai multi dintre ei se multumesc sa parodieze sau sa parafrazeze deja-vazutul-aratatul-g\u00e2nditul \u00een Occident, \u00een loc sa caute ei \u00eensisi formule de expresie originale, \u00een acord cu realitatile socio-economice ale acestei tari aflate acum pe panta unei tiermondializari accelerate. Adica a unei lumpenizari generalizate si a marginalizarii radicale a celor mai saraci dintre locuitorii ei, spre o veritabila societate a oamenilor fara adapost sau a trogloditilor incapabili sa mai achite costurile minime ale unui mic apartament, traitori de pe o zi pe alta, chiar cersind bani pentru plata gazelor sau a curentului electric, asa cum mi se \u00eent\u00e2mpla zilnic sa vad pe strada unde locuiesc, \u00een mijlocul Bucurestiului.<\/strong><\/em>
\nStiu, multi vor spune ca arta n-are de-a face cu economia sau cu politica. Dar eu voi raspunde ca arta (subiectul si destinatarul operei de arta, nu forma ei), de c\u00e2nd e arta arta, adica de c\u00e2nd este ea o activitate specifica, are de-a face at\u00e2t cu politica, c\u00e2t si cu economia politica. Iar daca vorbim de teatru \u2013 fiindca despre o piesa de teatru voi vorbi aici -, trebuie sa admitem ca, de c\u00e2nd teatrul s-a disociat de rit (care, \u00een formele sale, tine cu siguranta de teatralitate, chiar daca are o cu totul alta miza metafizica), exista un raport mai mult sau mai putin direct \u00eentre teatru si politica (grecii ar fi spus \u00eentre teatru si justitie si etica: ce e, de altfel, \u201eAntigona\u201c lui Sofocle daca nu o meditatie asupra politicii si a eticii?).
\nSi aceste reprezentari, chiar daca au fost marcate, la sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, de interiorizarea psihologica, au ramas oare mai putin legate de politica, de justitie, de etica sociala si individuala? O pleiada \u00eentreaga de autori, dintre care \u00eei amintesc pe cei mai mari \u2013 Shakespeare si Corneille, Moli\u00e8re si Schiller, Beaumarchais si von Kleist, Victor Hugo, Musset si Caragiale, Cehov si Georg B\u00fcchner, Krauss si Brecht \u2013, arata ca politica se afla mereu \u00een miezul tematicii tragice, dramatice sau comice.
\nDe altfel, \u00eencep\u00e2nd cu secolul al XIX-lea, ia fiinta, at\u00e2t \u00een Europa Occidentala, c\u00e2t si \u00een Statele Unite, un teatru social popular (asta ca sa nu mai amintim de farsa populara medievala si de commedia dell\u2019arte) cu originea \u00een melodrama \u2013 siropoasa cum o stim si opera de autori minori \u2013, dar care stia sa faca loc pe scena nelinistilor zilnice ale omului de r\u00e2nd. Spre sf\u00e2rsitul secolului, sub influenta socialistilor si apoi a marxistilor, teatrul popular va deveni teatru proletar, ai carui reprezentanti majori au fost Erwin Piscator, provenit din dadaism, si Brecht \u2013, venit pe o filiera mai romantica.
\nEi au propus o noua viziune asupra catharsisului, pe care Brecht a numit-o \u201edistantare\u201c (distanzier), el \u00eensusi nefiind strain de imensul travaliu al creatiei poetico-literare caracteristic marilor autori, unde sublimul sta alaturi de kitsch fara a forta totusi subtila linie ce le separa.
\nLa un nivel, sigur, mai modest, dar stimulati de acelasi entuziasm generos necesar unei asemenea \u00eentreprinderi, autorii de \u201eSub Pam\u00e2nt\u201c descind direct din acest teatru proletar.
\n\u00centr-un decor restr\u00e2ns la minimum, sub o placa suspendata pe care sunt scrise numele naratorului si meseria sa, arbor\u00e2nd doua feluri de haine \u2013, uniforma albastra a muncitorilor, pe de o parte, jeansii si camasile de \u201ecivil\u201c, pe de alta \u2013 \u00eensotiti c\u00e2nd si c\u00e2nd de refrenul unui acordeon si de ritmurile degetelor bat\u00e2nd o cutie de lemn si un clopot, sub o ghirlanda de Craciun licarind agatata de o bara transversala ce aduce culoare ansamblului, patru actori spun povestea a opt vieti traite \u00een Valea Jiului, unde minele de carbune au \u00eenceput sa se \u00eenchida dupa 1990, la ordinul FMI si al Uniunii Europene.
\n\u00centr-un loc \u00een care acum 22 de ani munceau 45.000 de mineri, unde, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, prospera o infrastructura comerciala, de cercetare, de securitate a muncii, de productii derivate, ce venea \u00een completarea lumii muncitoresti, fac\u00e2nd din aceasta zona una dintre cele mai vestite \u00een industria carbonifera a Rom\u00e2niei, astazi n-au mai ramas dec\u00e2t cinci mii de mineri, condamnati si ei la somaj prin 2018. Destinul unei morti anuntate a fostului bazin minier, al unui asasinat social si economic programat (ca si \u00een cazul siderurgiei hunedorene), a carui consecinta va fi sf\u00e2rsitul autonomiei acestei tari \u00een ce priveste productia de carbune si otel\u2026 Deci exit Rom\u00e2nia industriala, bonjur, Rom\u00e2nie-noua colonie a Occidentului!
\nAsadar, opt vieti povestite pe scena, opt vieti diferite si identice \u00een acelasi timp, care descriu o epoca nascuta odata cu razboiul, daca vorbim de cei mai \u00een v\u00e2rsta, veniti sa munceasca aici \u00eenca din primii ani ai celui de-al Doilea Razboi Mondial, si care se termina la sf\u00e2rsitul anilor \u201980 ai secolului trecut, sau chiar \u00een anii 2000, daca vorbim de ultimul sosit, paznicul unei mine aflate \u00een semiactivitate, ce-si petrece marea parte a timpului negociind sacii de carbuni \u201efurati\u201c de cei mai saraci \u2013 o femeie fara serviciu, de pilda, al carei barbat e somer si care nu viseaza dec\u00e2t sa-si gaseasca un loc de munca. Da, de munca!\u00a0 (\u201egasiti-mi un serviciu!\u201c striga ea).
\nSi apoi e povestea minerului de mare ad\u00e2ncime, o viata plina de violenta, data de asprimea conditiilor de munca si de pericole demne de destinul sclavilor medievali; si mai e povestea pensionarului ce trebuie sa \u00eentretina \u00eentreaga familie, caci tinerii n-au slujbe. Si a copiilor, care spera la vremuri mai bune, c\u00e2nd \u00eesi vor gasi fiecare slujbele si pozitiile sociale visate, dar care, \u00eentre timp, traiesc rupti de parinti, crescuti de bunici sau de unchi si matusi prea batr\u00e2ni pentru a se \u00eenhama si ei la calatoria spre noua sclavie rurala sau urbana cu care \u00eei momeste Vestul, \u00een Spania, Italia, Franta sau Marea Britanie\u2026
\nSunt barbati si femei care si-au povestit viata, regretele, sperantele, bucuriile si tristetile acestei echipe formate dintr-un t\u00e2nar regizor, un nu mai putin t\u00e2nar videast, o directoare de productie si c\u00e2tiva tineri actori. Toti acesti subiecti au fost transpusi pe scena si bine\u00eenteles au putut sa-si auda vorbele rostite public. Au putut sa constate ca viata lor era oferita spectatorilor Vaii Jiului, dar ca, dincolo de vietile lor \u00eenmanuncheate \u00eentr-un singur discurs, pe scena se \u00eenfiripa \u00een fapt o parte din eroica istorie a muncitorilor din aceasta tara.
\nSi chiar daca numarul spectatorilor a fost restr\u00e2ns, fiindca niciun teatru local, nici macar cel din Petrosani, nu le-a fost pus la dispozitie de autoritatile locale spre a asigura un public larg, \u00een ciuda acestor conditii, asadar, cuv\u00e2ntul venit din Vale n-a fost un simulacru de compasiune, ci un recviem \u00een memoria gloriei acestui loc si al muncii titanesti ce s-a facut aici \u2013 a barbatilor, tati, bunici, unchi, care si-au sacrificat viata pentru puterea industriala a acestei tari, si a femeilor, a mamelor traind mereu cu spaima exploziilor din mina si astept\u00e2nd cu \u00eenfrigurare \u00een fiecare zi iesirea barbatilor la suprafata\u2026 Maretia, gloria si mizeria mutrelor negre (gueules noires), cum le zice minerilor francezul.
\nDar aici, la Bucuresti, unde am vazut acest spectacol alaturi de cel mult vreo cincizeci de persoane, \u00een mare parte studenti, \u00eenghesuiti cu totii \u00een sala modesta a unui bar din strada Dianei, nr. 4, cu ce ne alegem, hic et nunc, din aceasta reprezentatie? Fara \u00eendoiala, majoritatea acestor tineri adulti, tineri ucenici intelectuali, apartine paturilor privilegiate ale populatiei. Atunci cum au simtit ei aceasta punere la distanta si \u00een abis narativ a vietii proletarilor si a lumpenilor autentici?
\nS-ar parea ca nu numai tinerii actori au trait o experienta de viata unica, dar si ca tinerii spectatori au fost destul de ravasiti, ca si cum ar fi descoperit o realitate umana vie si violenta, at\u00e2t de apropiata lor, dar pe care totusi n-o sesizasera, orbiti de discursul presei dominante, o presa de dreapta, aflata la cheremul banului si al aliantei biznismenilor dubiosi cu o clasa politica deosebit de servila c\u00e2nd vine vorba de marile banci si de institutiile economice internationale.
\nCaci lectura presei cotidiene nu face dec\u00e2t sa ne \u00eentretina cu scandaluri succesive pe seama reglarilor de conturi politice, iar nu cu o politica anticoruptie dictata de o etica sociala si economica interesata de o deontologie sociala autentica si care sa vizeze buna guvernare, dupa vechea formula a filosofiei politice a dreptului natural. S-ar parea deci ca expunerea acestor felii de viata a declansat, chiar daca moderat, constientizarea a ceea ce eu as defini drept un asasinat (\u00een sens juridic, respectiv crima cu premeditare) social si economic. O t\u00e2nara \u00eesi explica emotia intensa resimtita \u00een timpul spectacolului ca si cum valul iluziilor masc\u00e2nd realitatea (o versiune mult mai putin idealista a pesterii lui Platon) s-ar fi destramat brusc \u00eenaintea ei la contactul cu aceasta experienta existentiala mizera, traita \u00een frica si umilinta, o experienta cu functie de aletheia pentru omul cazut \u00een somnul dogmatic al ideilor primite de-a gata. Din acest punct de vedere, autorii, ca si actorii, si-au atins tinta: au adus la cunostinta, cum spunea Brecht, suferintele oamenilor spre a le putea fi gasit apoi un leac.
\nDe fapt, ca sa \u00eenchei, \u00eentr-o tara \u00een care clasa intelectuala cea mai vizibila a stiut sa profite cinic de avantajele oferite ei de fortele economice pentru a lauda binefacerile scoaterii la mezat a bogatiilor nationale, adica a privatizarii generalizate \u2013 a industriei, a sanatatii publice, a \u00eenvatam\u00e2ntului si a protectiei sociale \u2013, aceasta clasa, asadar, ghiftuita altminteri cu salarii grase varsate din bugetul de stat, tocmai ea priveste cu o aroganta obscena spre lumea saracilor, a victimelor terapiilor de soc impuse de maestrii economiei mondiale.
\nOr, meritul acestei operatiuni de ancheta, de reconstructie literara a vietilor simple de muncitori si de reprezentare publica a lor este chiar acesta: generarea unui efect catharctic care sa readuca demnitate umana acestor oameni, a caror \u201eunica vina\u201c e de a se fi nascut \u00een saracia lumii rurale si de a nu fi avut alt orizont de salvare dec\u00e2t cobor\u00e2rea spre centrul pam\u00e2ntului \u2013 ca ocnasii \u2013 pentru a smulge din maruntaiele lui energia ce hraneste colosul mecanic al puterii moderne. Printre cei miscati la iesirea din sala, m-am numarat, recunosc, si eu.<\/p>\n

Traducere din franceza de Teodora Dumitru<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Junii artisti nonconformisti bucuresteni si rom\u00e2ni \u00een genere nu ne prea asalteaza cu propuneri lucide, serioase, care sa abordeze totusi cu umor prezenta stare de fapt din Rom\u00e2nia. Cei mai multi dintre ei se multumesc sa parodieze sau sa parafrazeze deja-vazutul-aratatul-g\u00e2nditul \u00een Occident, \u00een loc sa caute ei \u00eensisi formule de expresie originale, \u00een acord… Cite\u0219te mai mult »\u201eSub Pamant\u201c (\u201eUnderground\u201c)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8367],"class_list":["post-13591","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-artistii-romani"],"views":1408,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13591","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13591"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13591\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}