David Cronenberg revine pe marile ecrane cu unul dintre cele mai asteptate filme ale anului 2012. Daca penultimul sau film, \u201eA Dangerous Method\u201c, a fost plasat undeva la mijloc, at\u00e2t criticii, c\u00e2t si publicul fiind de acord\u00a0 ca pelicula este incompleta, iar relatiile dintre personaje nu sunt at\u00e2t de puternic accentuate, noul film al regizorului, \u201eCosmopolis\u201c, se pare ca \u00eesi dezamageste si mai mult fanii, prin ambiguitatea care pluteste \u00een jurul mesajului sau. Mai mult, v\u00e2lva care s-a st\u00e2rnit \u00een jurul lui tine si de actorii din distributie. Un lucru greu de crezut, at\u00e2t pentru critici, c\u00e2t si pentru fani, e acela ca actorul care a interpretat rolul principal \u00een cea mai cunoscuta serie cu vampiri, \u201eTwilight\u201c, ar putea sa \u00eendeplineasca toate conditiile necesare pentru a juca \u00eentr-un film de Cronenberg. Cu toate acestea, toate criticile pe care le-ati auzit despre Pattinson \u00een rolul vampirului Edward nu au subliniat dec\u00e2t faptul ca el era potrivit pentru acel rol.
\nLa o prima vedere, \u201eCosmopolis\u201c poate parea, pentru majoritatea spectatorilor, un film banal,\u00a0 vazut ca un fel de \u00eentrunire a unor personaje enigmatice care ajung sa discute despre principii universale ale vietii, pe care nici ei nu par sa le \u00eenteleaga. Filmul \u00eemprumuta pe alocuri trasaturile teatrului absurd, av\u00e2nd o oarecare tenta suprarealista, \u00een momentele \u00een care personajele \u00eesi poarta mastile p\u00e2na la final, indiferent ca ele stiu de existenta acestora sau nu. Dar, la o analiza mai profunda, putem observa ca pelicula ia forma unui eseu care trateaza at\u00e2t probleme de natura sexuala, c\u00e2t si de natura sociala, toate supradimensionate pe fondul capitalismului brutal si nedrept. Fiind o adaptare dupa romanul lui Don DeLillo, filmul pare pretentios, arogant si respinge orice \u00eencercare de descriere. Din pacate, este greu de crezut ca acest film \u00eei apartine lui Cronenberg, av\u00e2nd \u00een vedere universul regizorului, at\u00e2t de bine conturat si dezvoltat \u00een filme mult mai bizare, precum \u201eeXistenZ\u201c sau chiar \u201eCrash\u201c .
\n\u201eCosmopolis\u201c spune povestea \u2013 sau mai bine zis arata actiunile, caci poveste e mult spus \u2013 unui miliardar, Eric Packer (Robert Pattinson), familiarizat \u00eendeajuns de bine cu Wall Street-ul, dar nestiutor \u00een ceea ce priveste averea de care dispune si consecintele puterii sale. Pe masura ce filmul \u00eenainteaza, Eric devine un prototip al barbatului puternic, robotic pe alocuri, lipsit de orice emotie, al carui unic tel este acela de a planifica si, totodata, de a distruge. Cu siguranta, unica emotie de care e \u00een stare nu este cea pe care te astepti sa o vezi atunci c\u00e2nd \u00eentretine mai multe relatii sexuale cu diferite femei, care la r\u00e2ndul lor devin niste jucarii \u00een acest univers brut cronenbergian, ci aceea care apare \u00een momentul unei consultatii medicale, c\u00e2nd barbatul pare alarmat, deoarece medicul \u00eei atrage atentia cum ca ar avea o problema cu prostata.
\nSurprinzator sau nu, actiunea filmului are loc \u00een 24 de ore, un alt motiv pentru care timpul filmic ne da impresia ca ram\u00e2ne \u00een loc mai mult dec\u00e2t trebuie. Vreme de 24 de ore, Eric Packer \u00eesi da seama sau nu, fiindca dialogul dintre personaje nu ne ofera calea de mijloc, ci ne pune \u00een fata unei bombe pe care noi \u00eensine trebuie sa o dezamorsam, ca viata e diferita dincolo de geamurile fumurii ale limuzinei unde \u00eesi petrece majoritatea timpului si ca omul nu mai este om \u00een aceasta lume patata de culorile stridente ale capitalismului. Fireste, echivalarea lui Packer cu un android \u00eesi gaseste sustinerea \u00een scenele \u00een care personajul nostru \u00eentrezareste o modalitate de a declansa declinul capitalismului, alaturi de tineri care \u201ejongleaza\u201c incredibil cu noua tehnologie. \u00centrebat care este v\u00e2rsta sa, Eric refuza sa raspunda, las\u00e2nd sa se \u00eentrevada o oarecare melancolie vizavi de cei doi baieti tineri, angajati pentru a-l ajuta pe \u201emaestru\u201c. Un alt lucru care incita (sau enerveaza) spectatorul este calitatea dialogurilor dintre personaje. Pe parcursul zilei, Eric primeste tot felul de \u201emusafiri\u201c \u00een limuzina sa, \u201eoameni ai informatiei\u201c care \u00eel ajuta. \u00centr-adevar, aceasta dihotomie dintre afaceri si viata personala pare, pe de-o parte, sa captiveze spectatorul, iar, pe de-alta parte, sa-l plictiseasca.
\nAflam ca Packer s-a \u00eensurat recent cu o t\u00e2nara poeta, Elise Shifrin (Sarah Gadon), femeie care pare a fi mai degraba \u00eentruparea subconstientului mascat al barbatului. Fiind, poate, la fel de robotica \u00een atitudine, dialogurile dintre cei doi scot la iveala adevarul crud pe care \u00eel transmite regizorul. Toate replicile referitoare la sex, baz\u00e2ndu-se, \u00eenainte de toate, pe dorintele subconstientului nostru, si totusi at\u00e2t de absurde \u00een ochii unui spectator deja plictisit de actiunea filmului, ar putea sa fie considerate ca fiind parte a mesajului nelinistitor al lui Cronenberg. Cu toate acestea, ar fi fost indicat, \u00een special pentru fanii lui Cronenberg, sa ni se lase posibilitatea de a deduce si \u00eentrebarea la care se raporteaza filmul. Mai mult ca sigur, totul se rezuma la un sentiment profund de saturatie si de dezgust fata de lumea \u00een care traim sau fata de filmele care ne modeleaza realitatea, \u00eentr-un mod c\u00e2t mai evident, prin ipocrizie si manipulare. Secventele construite\u00a0 \u00een jurul acestui sentiment sunt singurele momente cu adevarat bune ale filmului, \u00een nesf\u00e2rsita lui calatorie, caci, la urma urmei, \u201eCosmopolis\u201c poate fi considerat un \u201eroad movie\u201c, indiferent de evolutia personajului principal sau de cautarile sale misterioase, care nu \u00eesi gasesc, poate, explicatia at\u00e2t de usor precum ar fi presimtit Cronenberg.
\n\u201eCosmopolis\u201c este un studiu de caz pentru a observa diferenta dintre fictiunea \u00een forma ei prozaistica si proza transpusa pe marele ecran prin intermediul actorilor si al dialogului. Cu siguranta, cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een majoritatea adaptarilor, adevaratul sens al operei se pierde printre imagini, d\u00e2nd nastere unui film deopotriva iritant si plictisitor. Spre deosebire de David Lynch, care \u00eesi construieste filmele la fel de abstract, dar care le imprima mult mai mult stil si bravura, Cronenberg pare sa fie interesat \u00een special de partea umana, fragment\u00e2nd-o si analiz\u00e2nd fiecare \u201epiesa\u201c \u00een parte. Totusi, \u00een acest film, piesele deja au fost distruse si tranformate \u00een niste forme pe care multi dintre noi nu le recunosc, proiectate \u00een relatii pe care nu le consideram credibile, cu toate ca ele iau forma adevarata, asa cum exista \u00een subconstientul nostru, si \u00een dialoguri pe care, de cele mai multe ori, nu le \u00eentelegem. Si aici ma \u00eentreb daca este cu adevarat vina noastra sau daca nu Cronenberg este, de fapt, vinovat pentru aceasta incapacitate a noastra de a \u201eciti\u201c filmul.
\nUn alt minus e scena finala a filmului, care ocupa prea mult din timpul filmic si care atenueaza misterul peliculei. Deznodam\u00e2ntul e chiar amuzant, av\u00e2nd \u00een vedere ca singura dorinta a personajului, dusa p\u00e2na la extrem, dar abandonata spre final, era de a se tunde; ceea ce ma face sa cred ca gestul lui Eric Packer, cel de a pleca tuns doar \u00eentr-o singura parte a capului, evidentiaza \u00een mod subtil degradarea sa.
\nE usor sa anticipam ca, foarte probabil, \u201eCosmopolis\u201c va deveni filmul ne\u00eenteles al anului; un film pe c\u00e2t de plictisitor prin dialogurile fara sens, pe at\u00e2t de bine regizat, \u00eentr-o maniera noua, \u00e0 la Cronenberg.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
David Cronenberg revine pe marile ecrane cu unul dintre cele mai asteptate filme ale anului 2012. Daca penultimul sau film, \u201eA Dangerous Method\u201c, a fost plasat undeva la mijloc, at\u00e2t criticii, c\u00e2t si publicul fiind de acord\u00a0 ca pelicula este incompleta, iar relatiile dintre personaje nu sunt at\u00e2t de puternic accentuate, noul film al regizorului,… Cite\u0219te mai mult »\u201eCosmopolis\u201c – inceputul unui nou Cronenberg<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8324,150,83],"class_list":["post-13585","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-a-dangerous-method","tag-cinema","tag-film"],"views":2007,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13585","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13585"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13585\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13585"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13585"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13585"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}