Patriotism a devenit, la noi,\u00a0 o vocabula non grata. Tocmai acum, \u00een democratie c\u00e2nd, daca veneram cu adevarat o valoare, aceea este libertatea de expresie. Stim si de ce a devenit non grata \u2013 pentru ca, dezleg\u00e2nd-o de mutenia la care o condamnase comunismul primar, stalinist, regimul ceausist\u00a0 a aclamat-o violent, p\u00e2na la epuizare si p\u00e2na\u00a0 la dezgust, sacrific\u00e2nd-o pe altarul ideologiei si al dictaturii; a vidat-o de sensul umanismului democratic mostenit din antichitatea greaca si romana, pentru a-i inocula viciile unui nationalism degenerat. Astazi, \u00eensa, c\u00e2nd o epuram din vocabularul nostru civic las\u00e2nd-o, \u00eenca o data, prada politicienilor si politicianismului, nu facem dec\u00e2t sa desav\u00e2rsim o eroare. Caci asemenea unui cuv\u00e2nt\u00a0 folosit abuziv, cel pe care \u00eel scoatem din uz, \u201elucreaza\u201c, la r\u00e2ndul lui, asupra noastra: ne suprima capacitatea de a sesiza si numi o realitate, ne priveaza de bogatia unui \u00eenteles. Faptul \u00eensusi de a-l trata cu dispret ori de a \u00eenceta sa-l rostim sau scrie ne conduce spre o alta structura interioara, ne tulbura imaginea de sine.
\nNu ma voi opri, \u00eensa, la notiunea de \u201epatriotism\u201c, nu ma intereseaza aici o abordare a lui conceptuala. Voi trece direct la cele doua\u00a0 \u00eentrebari apasatoare, pe care, \u00een anii de dupa Revolutie am avut toata grija sa nu le zg\u00e2ndarim.\u00a0 De parca am fi putut scapa de ele \u00eengrop\u00e2ndu-le sub tacere, c\u00e2nd am\u00e2ndoua tin de un sentiment caruia\u00a0 identitatea noastra si conditia de\u00a0 cetateni rom\u00e2ni \u2013 autohtoni sau emigranti \u2013 \u00eei sunt, macar \u00een parte, datoare.\u00a0 Asadar: suntem noi, rom\u00e2nii, patrioti? Si daca nu (mai) suntem, de ce ar trebui sa fim?
\nLa prima \u00eentrebare as raspunde da, fara sa ezit, dintr-o pornire fireasca. Dar ma descurajeaza prea multe argumente contrare. Ma voi retine, prin urmare, spun\u00e2nd cu jumatate de gura: depinde. Citind zilele trecute presa constat fara satisfactie ca un sondaj ISRA Center ajunge, statistic, la o concluzie asemanatoare. Reprezentativ pentru populatia urbana, sondajul arata ca doar 41% dintre rom\u00e2ni sunt patrioti, ca tot astfel sunt doar 30% dintre tinerii nostri cu v\u00e2rste \u00eentre 20 si 24 de ani, pe c\u00e2ta vreme cei cu venituri reduse se simt mai putin datori sa fie patrioti dec\u00e2t concetatenii lor \u00eenstariti. \u00cen Rom\u00e2nia, \u00eensa, nu mai intereseaza pe nimeni daca esti sau nu patriot, nici nu se stie daca e bine sau nu sa fii, iar daca totusi esti, atunci este mai \u00eentelept sa nu te manifesti spre a nu contraria pe cineva, sf\u00e2rsind prin a te umple de ridicol. Nu stiu cum arata \u00een sondaje alte natiuni, daca si-au crescut fiii mai simtitori dec\u00e2t a noastra, dar nu pot sa nu vad o legatura \u00eentre reputatia unei tari si atasamentul bravilor ei cetateni. Tot asa cum nu pot sa nu observ ca, judec\u00e2nd dupa comportament, noi, rom\u00e2nii, am ramas un fel de adolescenti, mereu burzuluiti, mereu \u00een raspar, gata \u00een orice moment sa intram \u00een disputa \u201ecu tara\u201c. Lasa\u00a0 ca \u00een vorbirea curenta nu prea facem diferenta \u00eentre patrie, tara, stat, ceea ce p\u00e2na la un punct nu e complet gresit, dar am deprins si prostul obicei de a da una-doua vina pe \u201etara\u201c si pe \u201estat\u201c, \u00een loc sa \u00eei tragem la raspundere pe cutare si cutare cetatean daca sunt vinovati. Este aceasta un fel de ratacire logica, probabil, pentru ca daca te apuci sa acuzi tara sau Statul, doar asa, \u00een\u00a0 general, la deruta, fara a identifica macar un interlocutor din r\u00e2ndul celor care le reprezinta politic si administrativ, \u00eenseamna sa nu iei nicio atitudine, nelu\u00eend nicio atitudine sa nu rezolvi nimic, sa arunci doar \u00een st\u00e2nga si \u00een dreapta cu vorbele. Mai neplacut este ca, \u00een fata unei atari situatii, sentimentul de neputincioasa revolta este at\u00e2t de intens \u00eenc\u00e2t adesea cadem \u00een capcana unei simtiri scindate: iubim Rom\u00e2nia, dar ur\u00e2m cu putere Statul.\u00a0 Axioma gaullista \u2013 Il n y a de France que grace \u00e0 l\u2019Etat, nu si-ar gasi usor \u2013 ba uneori deloc \u2013 parafraza \u00een mintile noastre.
\nDincolo de asta, \u00eentr-o lume at\u00e2t de schimbatoare ca a noastra, multe dintre ideile\u00a0 pe care le consideram p\u00e2na acum rationale, risca sa \u00eesi piarda putin c\u00e2te putin ratiunea \u00een contact\u00a0 cu altele, care ne asalteaza si ne domina, fie si numai\u00a0 prin forta noutatii, fara ca noi sa avem taria propriei convingeri. Convingere care ar trebui, \u00een fine, sa se verifice si sa se consolideze nu din auzite, nu prin imitare, ci printr-un efort propriu \u2013 individual si colectiv \u2013 de reflectie, confruntare si delimitare prin asumare. Dar, daca vorbim despre patriotism, o ocazie ni se ofera parca de la sine: sa ne raportam la \u201eideile irationale\u201c ale Drului Albert Ellis, \u00een r\u00e2ndul carora sunt asezate si \u201esentimentele patriotice\u201c. Potrivit creatorului terapiei rational-emotive si comportamentale, spre deosebire de cultura, care \u201eare o realitate palpabila\u201c multumita limbii, literaturii, traditiilor si exprimarilor artistice, patria nu este\u00a0 dec\u00e2t \u201eun concept bazat pe o realitate virtuala\u201c. Iar sentimentele patriotice, pe care ni le \u201einculca\u201c guvernantii\u00a0 si politicienii,\u00a0 sunt pure \u201emanipulari\u201c. \u00cen ce ne priveste, noi, rom\u00e2nii, folosim, cum spuneam, cu\u00a0 lejeritate cuvintele patrie, tara, stat, ca sinonime. Si nu gratie\u00a0 vreunei manipulari comandate politic, ci\u00a0 pentru ca, \u00een perceptia noastra, si \u00een mentalitatea noastra, ele acopera una si aceeasi realitate \u2013 teritoriu, limba, cultura.\u00a0 Prin urmare, ele au sau ar trebui sa aiba, din punct de vedere afectiv, pentru noi, una si aceeasi valoare. C\u00e2t despre rafuielile noastre cu Statul, asupra caruia se dovedeste ca, mai nou, adoptam o perspectiva deviata, ele sunt deplorabile defulari, caci nu Statul \u00een sine ne supara, ci guvernantii\u00a0 care i-au deturnat destinul social, protector, si \u00eel conduc, destul de controlat, la dezastru.\u00a0 Si atunci, \u00eemi vine sa zic ca \u00een Rom\u00e2nia suntem \u00een situatia paradoxala \u00een care ar fi mult mai necesar\u00a0 sa-i manipulam noi, cetatenii, pe guvernanti ca sa-i facem patrioti, iar nu guvernantii sa ne manipuleze pe noi.
\nFapt este ca, patriotismul, daca ne este \u201einculcat\u201c sanatos \u2013 nu prin propaganda, ci prin educatie \u2013 tot astfel se si manifesta, inspir\u00e2nd solidaritate \u00een jurul unor cauze nobile, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat de at\u00e2tea ori \u00een istoria tarilor lumii. El este o calitate \u00een egala masura individula si sociala. \u00cen propria tara, dar si \u00een oricare alta de pe glob, te face sa te simti mai bine \u00een pielea de cetatean. Un emigrant, bunaoara, va fi mai apreciat si protejat oriunde se va stabili daca\u00a0 prezinta anumite garantii morale: printre acestea, respectul si afectivitatea fata de tara \u00een care se stabileste, fata de valorile pe care le detin \u00een comun si le cultiva cetatenii ei.\u00a0 El \u00eensusi \u00eembogateste locul stramut\u00e2nd acolo,\u00a0 limba, traditiile si cultura \u00een spiritul carora a crescut \u00een patria sa. Astfel, un stat poate gazdui mai multe culturi. Aceasta este, de altfel, si principala semnificatie a multiculturalismului\u00a0 \u00een viziunea Uniunii Europene.
\nSe spune ca Europa a\u00a0 cunoscut p\u00e2na acum trei generatii de emigranti. Perspectiva convietuirii cu ele au determinat tarile de adoptie sa caute mereu solutii de integrare. \u201eFrankfurter Allgemeine Zeitung\u201c se \u00eentreba la un moment dat daca \u201ebilingvismul poate facilita integrarea\u201c. \u201eBerlingske Tidende\u201c era de parere ca \u201ereligia crestina ar fi de ajutor \u00een procesul de integrare\u201c. Si propunea ca \u201etot mai multi tineri musulmani sa fie scolarizati \u00een centre crestine pentru ca \u00een ele ar \u00eenvata valorile daneze si bazele de \u00eentelegere ale democratiei\u201c. Un alt ziar danez, \u201eJyllands-Posten\u201c sustinea ipoteza potrivit careia \u201etoti copiii din toate clasele sociale si din diferite tari de origine ar trebui sa urmeze aceeasi scoala\u201c. \u00cen 2008, \u00een pragul alegerilor care aveau sa-l faca pe Ahmed Aboutaleb, musulman de origine marocana, fiu de imam, primar al Rotterdamului, ziarul olandez \u201eTrouw\u201c opina ca \u201eun primar cu doua pasapoarte ar \u00eensemna un mare progres pentru integrare\u201c. De atunci p\u00e2na acum, tarile occidentale care au avut nevoie de emigranti si-au diversificat solutiile, dezvolt\u00e2nd pentru noii veniti programe pentru a-i ajuta sa se adapteze si sa se integreze. Sa se adapteze si sa se integreze, fireste, \u00een baza unor drepturi si a unor\u00a0 obligatii civile. Programele includ obligatoriu \u00eensusirea limbii nationale, a culturii, traditiilor si obiceiurilor, a legislatiei, a practicilor si comunicarii sociale, a unei conduite morale \u00een spirit civic si patriotic. Teoretic, tot ce trebuie pentru ca emigrantul, odata ce s-a stabilit \u00eentr-o tara straina, sa aiba raporturi functionale cu societatea, cu cetatenii ei si sa nu se simta depeizat. Teama mi-e, asadar, ca multi dintre tinerii nostri care intra astazi \u00een procentul de 70% nepatrioti, si se vor decide c\u00e2ndva sa emigreze, vor avea probleme de adaptare, de integrare si \u00eesi vor schimba mentalitatea. Vor \u00eentelege abia \u00een tarile de adoptie ca patriotismul \u00eenca mai este o datorie cetateneasca. Ce nu te \u00eenvata parintii si\u00a0 scoala, te \u00eenvata, nu-i asa?, viata.
\nSi-apoi, ce putere pilduitoare mai poate avea \u00eenvatatura parintilor si a dascalilor, c\u00e2ta vreme argumentele morale sunt, acum, at\u00e2t de usor de rasturnat, inclusiv din cauza precaritatii\u00a0 pledoariilor. Si pe ce sa se sustina si\u00a0 c\u00e2t sa se sustina si acestea, c\u00e2nd spectacolul pe care \u00eel prezinta \u00eentreaga societatea pare deja\u00a0 diabolizat? Ce poate fi mai rau, mai devastator pentru niste tineri dec\u00e2t sa le perverteasca si sa le st\u00e2rpeasca sufletul adultii? Sa le curme, din fasa, orice speranta? Sa-i dezmosteneasca de propria tara prin demagogie, minciuna, viclenie, tradare, hotie, jaf, asa cum fac, pe r\u00e2nd, cu tinerii nostri\u00a0 politicienii si guvernantii.
\n\u00cen 1994 a fost promulgata, la noi, Legea 75 care stipuleaza intonarea imnului national al Rom\u00e2niei \u00een toate scolile primare si gimnaziale. Ca urmare, copiii \u00eesi fac datoria si \u00eel c\u00e2nta la \u00eenceputul programului zilnic, daca nu cumva, peste noapte, li s-a \u00eenchis scoala. Si ministrii nostri, la \u00eenceputul mandatului, \u00eeng\u00e2na imnul national si jura cu m\u00e2na pe Biblie ca \u00eesi vor darui \u201etoata puterea si priceperea pentru propasirea\u00a0 spirituala si materiala a\u00a0 poporului rom\u00e2n\u201c. Desi nu \u00eesi respecta juram\u00e2ntul \u2013 cu pricepere \u00eesi slujesc doar propriile interese \u2013, unii dintre ei\u00a0 tin sa si-l depuna, cu aceeasi credinta, la \u00eenceputul mai multor mandate. Fara sa vada nimic rau \u00een aceasta staruitoare ambitie: e felul lor de a fi patrioti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Patriotism a devenit, la noi,\u00a0 o vocabula non grata. Tocmai acum, \u00een democratie c\u00e2nd, daca veneram cu adevarat o valoare, aceea este libertatea de expresie. Stim si de ce a devenit non grata \u2013 pentru ca, dezleg\u00e2nd-o de mutenia la care o condamnase comunismul primar, stalinist, regimul ceausist\u00a0 a aclamat-o violent, p\u00e2na la epuizare si… Cite\u0219te mai mult »Patriotismul: ra\u0163iuni \u015fi pasiuni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[8362,4],"class_list":["post-13578","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-despre-patriotism","tag-editorial"],"views":4429,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13578","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13578"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13578\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}