{"id":13574,"date":"2012-10-25T13:37:39","date_gmt":"2012-10-25T11:37:39","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13574"},"modified":"2012-10-25T13:38:47","modified_gmt":"2012-10-25T11:38:47","slug":"africa-africa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/africa-africa\/","title":{"rendered":"Africa, Africa"},"content":{"rendered":"

Sa trecem veseli, iar daca avem motive, si bucurosi, peste vestea decernarii \u201ePremiului Nobel pentru Pace\u201c Uniunii Europene. Cred ca la acordarea acestei mari onorabilitati a contat participarea Uniunii sau a unora dintre statele membre la razboiul din Afganistan sau la rasturnarea regimurilor dictatoriale din tarile arabe. Cel mai bucuros de aceasta alegere, daca ar mai fi trait, ar fi fost \u00eensusi parintele premiului, suedezul Alfred Nobel, despre care putini stiu ca a fost anarhist de dreapta sau ca foloasele descoperirii lui, dinamita, alimenteaza de un secol fondurile premiului. Fonduri care, sa facem precizarea, nu au fost niciodata risipite pe \u00eencurajarea, de exemplu, a eforturilor unor personalitati sau organizatii pentru asigurarea pacii sociale. Asa \u00eenc\u00e2t ratiunea pentru recompensarea Uniunii Europene ar putea fi \u00eenteleasa, daca nu abuzez, ca acceptare a ideii ca pacea poate fi cucerita si prin razboi. Nu neaparat prezervata.
\nSa vedem ce se mai \u00eent\u00e2mpla \u00eensa dincolo de Europa.
\nFrancofonii nu se mai regasesc \u00een aceleasi idealuri<\/strong>
\n\u00cen capitala Republicii Democrate Congo (Zairul de altadata), \u00eentre 11-14 octombrie, s-a\u00a0 \u00eentrunit cel de-al XIV-lea sommet al Francofoniei. Tinerea reuniunii la Kinshasa a stat sub semnul \u00eentrebarii mai toata vara din cauza razboiului fratricid din R.D. Congo si a entorselor la democratie produse de seful statului, Joseph Kabila, cu totul jenante pentru statele ne-africane francofone, mai ales pentru Franta. Nu au functionat niciodata prea bine mecanismele de cooperare \u00een Francofonie. \u00cen numele spolierii din timpul colonialismului, africanii au pretins \u00eentotdeauna ca metropolele au numai datorii, iar acestea, la r\u00e2ndul lor, au constatat ca nici un efort nu este suficient de mare pentru st\u00e2rpirea coruptiei din fostele colonii. Astfel \u00eenc\u00e2t emanciparea si dezvoltarea statelor africane s-au lovit mai mereu de obstacole ridicate c\u00e2nd de o parte, c\u00e2nd de alta. \u201eAfrica africanilor\u201c, a afirmat presedintele Fran\u00e7ois Hollande \u00eentr-un discurs tinut \u00een Adunarea Nationala a Senegalului ocazionat de o escala \u00een drum spre Kinshasa. Luati-va soarta \u00een m\u00e2ini, adica. Presedintele Frantei a reluat teza la sommet-ul Francofoniei, dar mesajul lui a fost primit cu destule suspiciuni de africani, treziti de la o vreme \u00eentr-o organizatie care se \u00eendeparteaza de misiunea ei de altadata. Printr-o extensie progresiva, Francofonia grupeaza astazi 76 de state, 56 dintre acestea au statut de membri plini, alte 20, de observatori. Din scopul originar fondator nu a ramas mare lucru. Spre nemultumirea fostelor colonii franceze africane, organizatia si-a deschis portile unor state carora (din interese nu neaparat concordante ale membrilor fondatori) le-a fost suficient sa-si declare vointa de a folosi limba franceza si de a respecta valorile universale pentru a adera la organizatie. Imaginati-va c\u00e2t de usor au devenit astfel francofoni albanezii, armenii, austriecii, bulgarii, cipriotii, croatii, grecii, ungurii, macedonenii, muntenegrenii, georgienii, s\u00e2rbii, uzbecii, ucrainenii si alti c\u00e2tiva. Procesul de extensie \u00eesi are curiozitatile lui. \u00cen timp ce state \u00een care doar interpretii de franceza cunosc limba lui Moli\u00e8re adera la Francofonie, ponderea statelor africane \u00een care franceza este limba oficiala sau unica \u00een sistemul de \u00eenvatam\u00e2nt, \u00een cultura si \u00een stiinta se dilueaza. Legatura acestor state cu Franta-mama se subrezeste, iar, daca \u00eemi este \u00eengaduita observatia, ultimul sommet al Francofoniei confirma aceasta tendinta. Se va vedea mai t\u00e2rziu \u00een beneficiul cui. Suferintele Francofoniei nu mai vin de mult de la rabaturile care se fac pentru comunitatea de limba, ci, cu mult mai important, de la diferentele de viziuni privind scopurile organizatiei. \u201ePrioritatile de azi ale Francofoniei\u201c, a spus Hollande, \u201etrebuie sa fie democratia, drepturile omului, respectarea libertatii de opinie, afirmarea (dreptului) ca orice fiinta umana sa poata sa-si aleaga\u00a0 conducatorii… Francofonia trebuie sa contribuie la reglementarea crizelor\u201c. Africanii spun ca au facut suficiente progrese pe aceasta cale, \u00eentr-un timp scurt, de c\u00e2teva decenii numai; progrese pe care Franta le-a facut \u00een doua secole. Ceea ce \u00eei contrazice sunt razboaiele care nu se mai termina, coruptia si pasii mici pe drumul democratiei. Chiar \u00een timpul sommet-ului, doua razboaie interne, unul \u00een tara gazda, R.D. Congo, altul \u00een Mali, fac zilnic victime. \u00cen Declaratia finala a sommet-ului se cere \u00eencetarea lor imediata si restabilirea ordinii. Tot \u00een acest document, francofonii \u00eesi exprima sprijinul pentru mai buna reprezentare a statelor africane \u00een organizatiile internationale. \u201eSa fie oferit statelor africane locul care li se cuvine \u00een Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite\u201c, iar \u201e\u00een G-20 sa li se acorde doua locuri\u201c. Revendicarile sunt mai vechi. \u00cen G-20 singurul stat african admis este Africa de Sud. Declaratia recunoaste rolul cresc\u00e2nd al statelor africane \u00een lume: \u201eAfrica este din nou \u00een perioada de crestere economica. Ea reprezinta viitorul Francofoniei gratie dinamismului tineretii sale si potentialului imens de care dispune\u201c.
\nFrancafrica<\/strong>
\nRelatiile Frantei cu statele africane au beneficiat de aproape patru decenii de o structura institutionalizata de consultari numita \u201eFrancafrica\u201c. Putini cunosc acest substantiv propriu. Francafrica nu defineste o tara sau un continent, ci este, daca as putea spune asa, un substantiv politic. Este un forum creat \u00een 1973, \u00een cadrul caruia presedintele Frantei si omologii lui africani se \u00eent\u00e2lnesc din doi \u00een doi ani si stabilesc strategii de cooperare. Ca si Francofonia, Francafrica a avut evolutia ei, la reuniuni particip\u00e2nd astazi toate statele africane, precum si reprezentanti ai Uniunii Europene, ai Organizatiei Francofoniei, ai Organizatiei Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura, ai Comisiei Uniunii Africane si ai Bancii Mondiale. Cu toate acestea, se pare ca aceast\u00e3 structura de consultare \u00eencepe sa oboseasca. Deschiderea spre organizatiile cu potential creditor a fost un act inteligent, dar nu suficient, al Parisului de a trece o parte din povara pe umerii altora. La Dakar, Hollande a anuntat sf\u00e2rsitul politicii de p\u00e2na acum duse de Paris \u00een interiorul Francafricii: \u201eNu am venit \u00een Africa pentru a impune un exemplu, nici pentru a da lectii de morala. Timpul Francafricii este revolut: exista Franta, exista Africa, exista parteneriat \u00eentre Franta si Africa, cu relatii bazate pe respect, claritate si solidaritate\u201c (sursa: AFP).
\nMali si efectul pervers al revolutiilor arabe<\/strong>
\nPrimavara araba a deschis calea intrarii \u00een scena a fundamentalistilor islamici. \u201eFratii musulmani\u201c au luat puterea \u00een Egipt, iar ramificatiile lor regionale \u00eesi extind influenta si pretentiile pe o arie mult mai mare dec\u00e2t au crezut chiar si cei mai optimisti islamici. Doua treimi din Mali este astazi sub controlul tuaregilor fundamentalisti\u00a0 din gruparea Al Qaida a Magrebului Islamic-AQMI, o filiala a faimoasei retele teroriste \u00eenfiintate de raposatul Bin Laden. De sase luni, tuaregii, ajutati de \u00eenca doua mici grupari, tortureaza populatia maliana, distrug monumentele ne-islamice, stau pe picior de razboi si, \u00een buna traditie a terorismului, iau ostatici pentru a-i folosi la nevoie drept\u00a0 scuturi umane sau piese de schimb. P\u00e2na acum, noua europeni, dintre care sase francezi, au fost sechestrati si se afla \u00een m\u00e2inile lor. Neputincioase \u00een fata violentei acestora, autoritatile maliene si ale statelor vecine au cerut ONU si, mai ales, Frantei, \u00een numele responsabilitatii ei de fosta metropola, sa intervina militar pentru restabilirea ordinii. Desi este nevoita sa manifeste prudenta pentru a-si putea conserva sansele de salvare a ostaticilor francezi, Parisul a reactionat pozitiv si a cerut statelor africane sa dea dovada de solidaritate. Franta a initiat o rezolutie \u00een Consiliul de Securitate, aprobata \u00een unanimitate, prin care statele din Vestul Africii sunt autorizate sa \u00eentocmeasca, \u00een termen de 45 de zile, un plan de actiune a unei forte africane capabile sa intervina \u00een nordul republicii Mali. La Kinshasa, presedintele Hollande a declarat ca tara sa va sprijini punerea \u00een aplicare a rezolutiei \u201eprin acordare de sprijin material si logistic\u201c, dar nu va trimite soldati \u00een operatiuni militare. Declaratia lui a st\u00e2rnit ostilitatea AQMI, care a amenintat \u00een stilul inconfundabil al teroristilor: \u201eHollande este de acum \u00een pericol, el a deschis poarta infernului pentru ostaticii francezi; suntem pregatiti pentru orice eventualitate\u201c (sursa A.F.P.).\u00a0 Sa speram ca cele 45 de zile prevazute de rezolutia Consiliului de Securitate vor fi suficiente pentru anihilarea acestor grupari, iar conflictul din Mali sa se sf\u00e2rseasca cu bine.
\nO problema cu adevarat de revazut<\/strong>
\nTensiunile se acumuleaza pe continentul african. Dupa cum se vede, cordonul ombilical care leaga fostele\u00a0 colonii de metropole nu a fost \u00eenca taiat. \u00cen timpul vizitei din Senegal, Fran\u00e7ois Hollande a vizitat Casa sclavilor din insula Gor\u00e9e. Aflata \u00een largul apelor la numai c\u00e2tiva zeci de metri de Dakar, aceasta mica insula, astazi obiectiv turistico-politic, este vizitata si de oaspetii \u00eenalti. Motivul: ea gazduieste un modest muzeu al \u00eenceputurilor colonialismului. Cu doua secole \u00een urma,\u00a0 Gor\u00e9e a devenit primul t\u00e2rg de sclavi. De oameni, adica. Europenii selectionau exemplarele cele mai viguroase si apte de munca si le duceau pe o cale fara de \u00eentoarcere. \u00cen ultimul deceniu, \u00een Franta au aparut dezbateri \u00een privinta naturii, rolului si consecintele colonialismului. Un v\u00e2rf al acestora a fost atins \u00een timpul razmeritelor din 2005 din cartierele marginase ale Parisului, ai caror protagonisti erau, \u00een principal, descendentii sclavilor de ieri si ai emigratiei economice din coloniile magrebiene. Un prim dosar al acestor dezbateri a fost realizat, tot \u00een 2005, de revista \u201eNouvel Observateur\u201c si se intitula \u201ePozitiv pentru unii, criminal pentru altii. Colonialismul de la un adevar la altul\u201c. Nu \u00eent\u00e2mplator dezbaterea s-a suprapus cu o interventie pentru modificarea Legii educatiei nationale prin care dreapta urmarea introducerea unui articol privind \u201erolul pozitiv al prezentei franceze (\u00een tinuturile) de peste mari\u201c. St\u00e2nga a contraatacat cer\u00e2nd sa fie recunoscut faptul ca razmeritele de la periferia Parisului erau \u201eo consecinta a naturii profunde a Frantei care perpetua colonialismul de altadata pe propriul ei teritoriu\u201c. Cel care a sesizat pericolul unor astfel de interpretari a fost un profesor, Jean-Marc Ayrault, azi prim-ministru al Frantei. El a avut atunci vorbe aspre at\u00e2t pentru exagerarile dreptei, c\u00e2t si pentru cele ale st\u00e2ngii, pe care le-a socotit \u201erationamente stupide, reductibile si periculoase\u201c. Socialistii francezi din r\u00e2ndul carora provenea si Ayrault au propus o formulare \u00eenteleapta \u00een legea educatiei: necesitatea de \u201ea fi predata \u00een scoli perioada colonialismului\u201c. Ceea ce lasa loc pentru mai multa chibzuinta. Trecutul, c\u00e2nd este apasator, este greu de asumat. Hollande, la Dakar, sugereaza o noua perspectiva a raporturilor istorice ale Frantei cu fostele sale colonii din Africa atunci c\u00e2nd spune ca timpul Francafricii este revolut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sa trecem veseli, iar daca avem motive, si bucurosi, peste vestea decernarii \u201ePremiului Nobel pentru Pace\u201c Uniunii Europene. Cred ca la acordarea acestei mari onorabilitati a contat participarea Uniunii sau a unora dintre statele membre la razboiul din Afganistan sau la rasturnarea regimurilor dictatoriale din tarile arabe. Cel mai bucuros de aceasta alegere, daca ar… Cite\u0219te mai mult »Africa, Africa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3639,4200],"class_list":["post-13574","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-premiul-nobel-pentru-pace","tag-razboiul-din-afganistan"],"views":1516,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13574","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13574"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13574\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13574"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13574"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13574"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}