Nu-i bine sa mergi la teatru ca sa vezi un spectacol \u00een weekend, t\u00e2r\u00e2nd dupa tine toate mizeriile zilnice din saptam\u00e2na abia \u00eencheiata: ar trebui sa postesti, sa tii post negru toata saptam\u00e2na, un post de actualitate, pentru ca la sf\u00e2rsitul postului, vineri ori s\u00e2mbata, senin, cu mintea curatata de zgura si cu inima \u00eennoita, sa mergi la teatru, ca la biserica, si sa asculti smerit si \u00eempacat cu tine si cu lumea slujba oficiata de preotii scenei. Altminteri, daca vei merge la teatru prea \u00eempovarat de mizeriile zilei si prea \u00eeng\u00e2ndurat de soarta tarisoarei din saptam\u00e2na tocmai \u00eencheiata, patesti ce a patit bunul, admirabilul om si prozator Bedros Horasangian: iesi din Teatru mult mai necajit si mai indignat dec\u00e2t erai c\u00e2nd ai intrat. Unde fugim de acasa? Evadam acolo \u00een lumea de pe \u201esc\u00e2ndura\u201c, ca sa mai scapam de cea de afara si patim ce patim cu musafirul nepoftit: \u00eel dai afara pe usa, iar el intra pe fereastra. Afurisita, mizerabila, perfida \u2013 actualitatea cea de toate zilele este acest musafir nepoftit care navaleste obraznic peste tine c\u00e2nd ti-e lumea mai draga si c\u00e2nd tu, cu ardoare \u00eendelung educata, astepti sa vie si sa pogoare peste tine catharsisul lui Aristot, ca sa ne purifice de tot raul. Dar catharsisul, ca mult asteptatul George dintr-o foarte trista poezie de Cosbuc, nu mai vine. \u00centristat mai \u00eent\u00e2i ca pastorul lui C\u00e2rlova si apoi indignat, ca vocea auctoriala din \u201eNoi vrem pam\u00e2nt\u201c, bunul prozator Bedros Horasangian arata \u00een \u201eObservator cultural\u201c de ce, urmarind recent un remarcabil spectacol la National cu \u201eScrisoarea pierduta\u201c \u00een viziunea lui Horatiu Malaele, a iesit totusi de la National profund dezamagit vaz\u00e2nd si resimtind cu neplacere cum imunda scena a actualitatii rastoarna pe scena teatrului toate mizeriile zilei, \u00eentin\u00e2nd-o si, \u00eentr-un fel, \u00eentin\u00e2ndu-l pe \u00eensusi Caragiale \u00eentr-una din capodoperele lui nemuritoare. \u00cen felul sau, Caragiale \u00eesi iubea eroii de care \u00een piesele, momentele si schitele lui \u00eesi batea joc. Marele dramaturg facea vizibile \u2013 scrie cronicarul tulburat \u00een asteptarile lui \u2013 \u201eabsurdul si mizeria vietii politice rom\u00e2nesti\u201c, dar, \u201enu de putine ori percepute cu simpatie si amuzament\u201c, caci, dupa cum stim, Caragiale spusese despre eroii lumii lui ca \u201eEu va iubesc, ma!\u201c. Lasase sa se \u00eenteleaga, anume, ca \u201eoric\u00e2te ironii si glume ar fi facut pe seama lumii rom\u00e2nesti, era cu sufletul alaturi de ea. Lumea lui Caragiale, \u00een realitatea contemporaneitatii ei sau \u00een cea transpusa \u00een opera, era suportabila. \u00cen spectacolul lui Malaele \u2013 exclama spectatorul dezamagit \u2013 totul devine insuportabil. \u201eUr\u00e2tul este coplesitor\u201c, comedia devine drama si \u201er\u00e2sul \u00eengheata pe buze\u201c. Efectul catastrofal al ur\u00e2tei actualitati, al imaginii lumii politice rom\u00e2nesti \u00een halul \u00een care a ajuns ea azi, consta asadar \u00een deposedarea comediei de cea mai redutabila arma a ei: puterea de a ne face sa r\u00e2dem. Si, \u00eentr-adevar, bunul spectator din \u201eObservator cultural\u201c nu mai r\u00e2de, nu mai poate sa r\u00e2da. \u201eSpectacolul g\u00e2ndit de Malaele \u2013 la r\u00e2ndul lui face un admirabil Dandanache paraplegic, nu doar un abject ticalos santajist \u2013 nu mai poate atrage \u2013 scrie cronicarul \u2013 simpatia nimanui din aceasta Rom\u00e2nie. Ur\u00e2ciunea copleseste, dupa ce ur\u00e2tul a coplesit ceea ce numim viata. Pe scena si \u00een viata. Viziunea monstruoasa a lui Malaele vine dintr-o realitate pe care artistul \u2013 om lucid si cu mult umor \u2013 nu are cum s-o evite\u201c, \u00eenc\u00e2t, conchide el, premiera Nationalului \u201ereitereaza spectacolul grotesc, absurd si abject consumat pe scena politica rom\u00e2neasca. Ceea ce consemneaza aici cronicarul, cu multa tristete si mare indignare, este o victorie zdrobitoare, inavuabila, dar o victorie: a \u201escenei\u201c politice rom\u00e2nesti asupra scenei teatrale si comediei genialului Caragiale. Navala odioasei actualitati face sa se duca dracului \u201ecatharsis\u201c-ul lui Aristot si efectul purificator al r\u00e2sului pe care comedia lui Caragiale ar trebui sa-l smulga de pe buzele spectatorilor de duminica (pardon: de vineri!). Enumer\u00e2nd \u201eatacurile\u201c nimicitoare pe care actualitatea le da, victorioasa, \u00een contra comediei lui Caragiale, cronicarul cu r\u00e2sul \u00eenghetat pe buze trece \u00een revista, ca Pristanda steagurile, mizeriile zilei si odioasele ei personaje care au \u201ejucat\u201c \u00een marile diversiuni de pe scena Actualitatii: privatizarea Oltchim, lansarea noii structuri \u201easa-zise \u00abde dreapta\u00bb, Alianta Rom\u00e2nia Dreapta\u201c, ideologia conservatoare a unei drepte inexistente, rocadele de la DNA si Parchetul General, libertatea justitiei si alte plagiate, falsuri si diversiuni care au sf\u00e2rsit \u00eenving\u00e2ndu-l \u2013 \u00een ochii bunului prozator si cronicar de teatru \u2013 pe I. L. Caragiale cu \u201eScrisoarea\u201c lui pierduta! Doua chestiuni rezulta din victoria ce i-a \u201e\u00eenghetat\u201c cronicarului r\u00e2sul pe buze: prima consta \u00een confirmarea previziunii lui E. Lovinescu dupa care comediile domnului Caragiale vor iesi din \u201eactualitate\u201c c\u00e2nd Actualitatea se va preface (si iata: realitatea s-a prefacut \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t este incomparabila cu aceea din vremea lui Caragiale) si a doua, consecutiva, consta \u00een onoarea pe care situatiunea astfel \u00eenteleasa le-o face protagonistilor, eroilor zilelor noastre care l-au \u00eenvins pe Caragiale. Caci, \u00eentre altele, este o mare onoare sa-i atribui cui atribuie cronicarul puterea de a-l face sa-i vina \u00een minte replica unui personaj cehovian: \u201eAici deja nu mai este vorba de adevar si despre minciuna. Ci despre murdarie. Acea murdarie pe care Horatiu Malaele a scos-o la iveala din lumea lui Caragiale si care ne face sa ne g\u00e2ndim cu amar si resemnare, la replica unui personaj cehovian: \u00abCe ur\u00e2t traiti, domnilor!\u00bb Aici ne-a adus vrem sa recunoastem sau nu, presedintia lui Traian Basescu\u201c. Ca sa spunem lucrurilor pe nume. \u00centrebarea pe care si-o pune un spectator, amar\u00e2t nostalgic dupa catharsis-ul lui Aristot, este daca \u201edomnii\u201c acestia \u00een frunte cu cel numit exista cu adevarat si, mai mult, daca ei merita onoarea de a-i varsa, cu \u201ediversiuni\u201c cu tot, \u00een umanitatea din piesele lui Caragiale: daca \u201eprivatizarea\u201c evocata de cronicar poate figura ca \u201eactul licitatiei\u201c \u00een vreo comedie de-a domnului Caragiale, si daca celalalt personaj amintit are puterea, ca madlena pentru Proust, de a resuscita \u00een mintea cronicarului amintirea personajului cehovian cu replica lui nemuritoare atunci, \u00eentr-adevar, victoria de care vorbesc \u00eei onoreaza mortal si definitiv pe \u201ediversionisti\u201c si nimic nu mai e de facut c\u00e2nd r\u00e2sul \u00eeti \u00eengheata pe buze. Dar nu, totusi nu e totul pierdut. R\u00e2sul n-a \u201e\u00eenghetat\u201c pe buzele tuturor spectatorilor lui Caragiale. Mai sunt unii care r\u00e2d la comediile domnului Caragiale, oric\u00e2t ar fi ele de \u201eactualizate\u201c, chiar actualizate fortat. Un personaj care r\u00e2de des si deschis cu toata gura la \u201eScrisoarea pierduta\u201c a lui Malaele este criticul literar Daniel Cristea-Enache, \u201espectator angajat\u201c \u00een slujba conservarii r\u00e2sului st\u00e2rnit de nemuritoarele comedii. Un conservator al r\u00e2sului. \u201ePerformanta de elasticitate si oferta de deschidere a textului caragialian\u201c \u2013 scrie el \u00een acelasi \u201eObservator cultural\u201c \u2013 \u201eram\u00e2n probabil inegalate. O \u00abcomedie\u00bb de Caragiale poate fi jucata \u00een diferite contexte socio-politice si \u00eempotriva lor, fac\u00e2nd de fiecare data spectatorul sa r\u00e2da cu lacrimi si sa g\u00e2ndeasca \u00een termenii de mobilitate intelectuala ai scriitorului exilat la Berlin\u201c. E \u00een aceasta judecata critica cheia permanentei lui Caragiale.
\nDeparte de a urmari o \u201eactualizare\u201c fortata, ci doar schimb\u00e2nd si pun\u00e2nd cu mare inteligenta accentele, nuantele, umbrele si luminile dintr-o capodopera din care niciun cuv\u00e2nt, replica ori echivoc verbal si semantic nu pot fi clintite de la locul lor, viziunea lui Horatiu Malaele, fidela textului si umanitatii lumii lui Caragiale, nu-l face pe genialul dramaturg vasalul epocii si al actualitatii, ci pastr\u00e2ndu-i catharsis-ul, ad\u00e2ncind caile r\u00e2sului purificator \u00eel fac sa fie vesnicul \u201econtemporan al nostru\u201c, mai mult si mai presus de scena actualitatii prin care, sezonier, capodoperele trec, ca si steaua lui Eminescu, pe sub ochii nostri trecatori. \u00cen umanitatea netulburata de actualitate a comediilor domnului Caragiale nu \u00eencap, n-au loc si nu pot \u201ejuca\u201c nicic\u00e2nd Diaconestii, Basestii, Popestii si Ungurenii zilelor noastre, cu partidele lor zburatoare ca aeroplanele de h\u00e2rtie. Nu \u00eencap acolo nici suspiciunea, teroarea si securistii de dinainte, pe care, cu at\u00e2ta abilitate si talent le strecurase \u00een \u201eMarea trancaneala\u201c regretatul, stralucitul critic Mircea Iorgulescu. Nu-s compatibili cu \u201elumea lui Caragiale\u201c nici activistii de azi, pesedistii, pedelistii si noii securisti ai \u201eserviciilor\u201c manipulabili, \u00een serviciul \u201emadlenei\u201c ce i-l evoca lui Bedros Horasangian pe… Cehov: aceste \u00eencercari de a-l deranja, actualiz\u00e2ndu-l pe Caragiale ies din discutie. Spectatorul adevaratului mare dramaturg nu si-a pierdut ratiunea si pofta de a r\u00e2de, eliberat de teroarea \u201eactualitatii\u201c. Iata cum decurg lucrurile pe scena Nationalului, \u00een viziunea unui spectator care r\u00e2de cu r\u00e2sul dintotdeauna, intemporal, datorat comediilor domnului Caragiale: \u201eSpectacolul \u00eencepe greu, \u00eentr-o atmosfera gorkiana; si Sala Mare, plina ochi, \u00eesi ciuleste urechile pentru a prinde unghiul de atac al viziunii regizorale. Mircea Rusu e un Tipatescu insolit, un burtos apoplectic care se deplaseaza cu o studiata dificultate. Pristanda (jucat de Marcelo S. Cobzariu) pare din alta piesa: este un nevrotic horror si un potential tortionar. Comedie, neica… Virgil Ogasanu, \u00een Trahanache, restabileste echilibrul \u00een c\u00e2mpul asteptarilor si comoditatilor noastre. Este El, venerabilul, cu ramolismentul perfid si ticurile sub care se ascunde cel mai bun jucator politic de pe terenul judetului. El a trecut \u00een spectacolul lui Malaele, ca si Dandanache jucat de Malaele \u00eensusi, de \u201eetapa\u201c marilor burti \u00een care evolueaza Tipatescu, Catavencu si madam Zoe, domina bona a lui Calinescu. La cei trei avem o acumulare salbatica de capital simbolic, o lupta pe viata si pe moarte pentru mentinerea pozitiei cucerite \u00een establishment, respectiv, fortarea intrarii \u00een el. Secventele cu Fanica si Zoe (rostogolindu-se pe masa si aspir\u00e2nd la o sp\u00e2nzurare grotesca) sunt \u00eengrosate inutil. \u00cen schimb, negocierile dintre grasul de la Putere si \u201elacomiorul\u201c demagog care vrea si el sunt de un efect scenic remarcabil. Mircea Rusu si Mihai Constantin se adapteaza inclusiv corporal unul la altul, Tipatescu venind cu ofertele \u00een progresie si Catavencu resping\u00e2ndu-le cu o sfiala de victima a \u00eemprejurarilor. Sala r\u00e2de \u00een hohote… Un Trahanache al doilea, dar deloc mai prost, ci upgradat, dupa cum se stie, cu Catavencu, este Agamemnon Dandanache, jucat memorabil de Malaele. Agamita apare \u00eentr-un vehicul asemanator cu cele de ultima generatie ale Politiei Rom\u00e2ne (o roata \u00een fata, doua \u00een spate, triunghi din Star Trek care m-a si oprit o data pe la Buzesti si mi-a cerut actele; pai aveam actele, neicusorule, te deranz?, niti nu se putea altfel…)\u201c. \u00centrerup putin citatul pentru a observa nuanta \u201eactualizarii\u201c din paranteza: actualizarea se face \u00een capul spectatorului, nu chiar pe scena, cu degetul ei v\u00e2r\u00e2t \u00een ochiul spectatorului… Mai departe, scrie acest conservator al r\u00e2sului, \u201ec\u00e2nd Malaele spune ceva, orice, r\u00e2zi cum n-ai mai r\u00e2s de data trecuta c\u00e2nd l-ai vazut. Dandanache se prezinta cu o casca de automobilist vintage si, din vehicolul lui triunghiular, \u00eentelege imediat triunghiul Trahanache-Zoe-Tipatescu. Idiotul suprem al piesei, cum l-au vazut multi (cu exceptia lui Serban Cioculescu! \u2013 n.n.) e de fapt cel mai lucid interpret al realitatii \u00een care se misca si \u00een care lihnitii vor sa devina si ei grasi\u201c. Iata si dispunerea, magistrala, pe scena a unei actualitati clasice, vesnice si nemuritoare, ce face inutila si redundanta orice \u201eactualizare\u201c: \u201eBurtile sunt invidiabile, vazute de jos; si destul de st\u00e2njenitoare, vazute de sus. Marii combinatori si c\u00e2stigatori nu au nici burdihane pe care sa le vaza cetatenii, nici scrisori de pierdut. Ei controleaza perfect dinamica sociala \u00een care generatia urmatoare de politicieni \u00eesi \u00eenclesteaza maxilarele si transpira \u00een efortul de parvenire. Tipatescu este pe alocuri disperat; Catavencu, la fel. Trahanache si Dandanache, firavi si \u00abnestiutori\u00bb, slabi si \u00abramoliti\u00bb, sunt cei mai linistiti oameni din lumea \u00abScrisorii pierdute\u00bb. Mergeti la National sa-i vedeti\u201c. R\u00e2sul lui Caragiale este un bun de patrimoniu. Criticul este un excelent purtator de cuv\u00e2nt al conservatorilor r\u00e2sului din Sala Mare. Sala plina ochi, \u201ecare \u00eesi ciuleste urechile pentru a prinde unghiul de atac al viziunii regizorale\u201c. Si pentru a r\u00e2de. De ce nu r\u00e2de si un spectator ca Bedros Horasangian? Nu pentru ca n-ar sti sa r\u00e2da ci, presupun, din pricina structurii psihosomatice: spre deosebire de celalalt spectator, criticul Daniel Cristea-Enache, tip solar si stap\u00e2nit de un echilibru clasic, autorul \u201eSalii de asteptare\u201c si al \u201eParcului Ioanid\u201c este un tip nocturn, melancolic si anxios, care, ca si Caragiale \u00een \u201eGrand Hotel \u00abVictoria Rom\u00e2na\u00bb\u201c si \u00een alte locuri \u201enu pot adormi; sunt ametit, nervii iritati \u2013 simt enorm si vad monstruos\u201c. Resimte actualitatea prin toti porii, \u00een termenii ei tactili, cu instinctul animalului haituit de invazia insectelor nocturne si ochii \u201elipiti\u201c de obraz ce-i provoaca la Grand Hotel… cosmarul nocturn, \u00een care un c\u00e2ine flam\u00e2nd, \u00eempresurat din toate partile, scoate un \u201eracnet\u201c suprem, sparge r\u00e2ndurile vrajmasilor, le scapa printre picioare si fuge… Cum sa nu-ti \u201e\u00eenghete\u201c r\u00e2sul pe buze c\u00e2nd privesti la o asa \u201eactualitate\u201c?!<\/p>\n
P.S. La \u00eenceputul splendidelor lui note de spectator, Daniel Cristea-Enache \u00eesi aminteste ca \u00een toamna lui 1988, \u201edirigintele nostru, profesorul de fizica Friedmann\u201c i-a dus pe elevi la \u201eO scrisoare pierduta\u201c care se juca la National: \u201er\u00e2d si acum \u2013 spune el \u2013 amintindu-mi scena listelor electorale cu Dem Radulescu juc\u00e2ndu-l pe indimenticabilul Farfuridi: \u00abTe joci cu puterea\u00bb\u201c \u00abCe sa fac?… Batem o depesa la Bucuresti, la Comitetul Central, la minister, la gazete, scurt si cuprinzator: Tradare! Prefectul si oamenii lui tradeaza partidul…\u00bb. A spus atunci Dem Radulescu \u00abComitetul Central\u00bb? N-a spus?\u201c Da, asa a spus Dem Radulescu: \u201eComitetul Central\u201c. Si eu \u00eemi amintesc: spre deosebire de el, trecusem de mult de anii liceului, si nu-mi venea sa r\u00e2d; din contra, mi-a cam \u201e\u00eenghetat\u201c r\u00e2sul pe buze la auzul acestei far\u00e2me de actualitate pe scena Nationalului. Am ratat, din pacate, secunda \u00een care puteam fi un \u201econservator al r\u00e2sului\u201c. N-am r\u00e2s nici c\u00e2nd putin mai \u00eenainte o vazusem pe scena Teatrului Mic al lui Dinu Sararu pe geniala Leopoldina Balanuta ateriz\u00e2nd victorios dintr-un h\u00e2rzob ca dintr-un helicopter al lui Ceausescu. N-am r\u00e2s nici atunci. Cur\u00e2nd dupa aceea am aflat ca \u00eentr-o scrisoare anonima \u2013 ca depesa lui Farfuridi \u2013 cineva, persoana \u00eensemnata, demascase h\u00e2rzobul ca pe o parodie a helicopterului prezidential. Abia acum pot sa r\u00e2d…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu-i bine sa mergi la teatru ca sa vezi un spectacol \u00een weekend, t\u00e2r\u00e2nd dupa tine toate mizeriile zilnice din saptam\u00e2na abia \u00eencheiata: ar trebui sa postesti, sa tii post negru toata saptam\u00e2na, un post de actualitate, pentru ca la sf\u00e2rsitul postului, vineri ori s\u00e2mbata, senin, cu mintea curatata de zgura si cu inima \u00eennoita,… Cite\u0219te mai mult »Conservatorii rasului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2237,8361,6378,86],"class_list":["post-13570","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-bedros-horasangian","tag-comedii-caragiale","tag-spectacol","tag-teatru"],"views":2477,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13570","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13570"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13570\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}