Richard Saul Wurman, fondatorul faimoaselor conferinte TED, se \u00eentoarce. WWW, cel mai nou format cu care \u00eencearca sa rupa gura pietei, e un experiment de 72 de ore pentru care biletul de intrare costa 16.000 de dolari.\u00a0 Unii cred ca, dupa ce a initiat EG, TED si TEDMED, le-a v\u00e2ndut pe multe milioane de dolari si a devenit, la aceste conferinte, persona non grata, WWW reprezinta \u00eencercarea sa de a se razbuna, arata April Dembosky \u00een \u201eFinancial Times\u201c.<\/p>\n
La 77 de ani, Wurman, un arhitect si grafician care a publicat p\u00e2na \u00een prezent peste 83 de carti, este un guru al industriei conferintelor. Tot el este primul care critica formatul TED, care se bazeaza pe discursuri de fix 18 minute, sustinute de personalitati marcante din domenii diverse, de la programare la management si literatura. Conferintele TED, crede Wurman, au devenit prea elaborate, prea \u201earanjate la patru ace\u201c. Intentia lui este de a construi, prin WWW, ceva la polul opus \u2013 un exercitiu de improvizatie prin intermediul conversatiei sau, cum spune sloganul conferintei, \u201ejazz intelectual\u201c. WWW nu are un singur \u00eenteles, suger\u00e2nd o lista lunga de cuvinte care \u00eencep, \u00een engleza, cu w, printre care se numara \u201ewanderlust\u201c (\u201edor de duca\u201c), \u201ewarming\u201c (\u201ecalduros\u201c, \u201eafectuos\u201c) si \u201ewizardry\u201c (\u201evrajitorie\u201c).<\/p>\n
Richard Wurman a construit formatul TED \u201etaind\u201c elemente comune altor conferinte: introduceri, prelegeri, costume si cravate. \u201eAm eliminat din start managerii de multinationale care nu pot sa spuna, prin lege, adevarul si politicienii care nu pot sa spuna adevarul pentru ca slujesc at\u00e2t de multe grupuri de interese\u201c. \u00cen ultimii ani, multe dintre aceste lucruri, crede fondatorul TED, au reusit sa se \u00eentoarca, pe usa din dos. \u201eAcum fiecare prezentare este repetata, prelucrata, repetata din nou si din nou\u201c, crede el. Spontaneitatea a disparut, a ramas doar latura comerciala.<\/p>\n
Pentru a crea \u201ejazz intelectual\u201c la WWW, Wurman a construit un format care presupune asezarea fata \u00een fata a doi oameni \u2013 care uneori sunt prieteni, iar alteori se \u00eent\u00e2lnesc pentru prima oara -, cum ar fi creatorul serialului \u201eSimpsons\u201c, Matt Groening, si editorialistul de la \u201eNew York Times\u201c, David Brooks, sau violoncelistul Yo-Yo Ma si starul hip-hop will.i.am. Pe parcursul unei conversatii care nu este regizata de dinainte, astfel de \u00eent\u00e2lniri ar trebui sa dea nastere, crede Wurman, \u201ec\u00e2torva momente autentice de onestitate\u201c. \u201eNu e ca si cum ai vinde actiuni de binefacere sau ca si cum ai exploata sentimentul de vinovatie a oamenilor sau ca si cum ai vinde un film sau o carte, arata fondatorul WWW. Ma g\u00e2ndesc cum sa asociez doi oameni astfel \u00eenc\u00e2t sa nu concureze \u00eentre ei, \u00eencerc\u00e2nd sa demonstreze care e mai destept.\u201c<\/p>\n
Modelul de afaceri al conferintelor de acest gen a devenit din ce \u00een ce mai atragator pentru diverse domenii ale businessului, \u00een special pentru industria media, \u00eentr-o perioada \u00een care ziarele, lovite de pierderea masiva a publicitatii, cauta noi modalitati de a stoarce bani de pe urma notorietatii brandurilor. Pentru participantii care platesc zeci de mii de dolari pe biletul de intrare, uneori sute de mii pentru bilete premium, si pentru invitatii care accepta sa joace rolul momelii pentru platitorii de bilet, principala atractie e reprezentata de promisiunea de a fi primii care vor auzi o idee noua, una care nu a ajuns \u00eenca pe Internet si nu s-a rasp\u00e2ndit pe site-urile de socializare.<\/p>\n
Celor care vin la WWW nimeni nu le promite ca vor asista la nasterea unor idei noi; ei pot doar sa \u00eembratiseze speranta organizatorilor ca, asez\u00e2nd oameni de stiinta, muzicieni si arhitecti de prim rang laolalta, doi c\u00e2te doi, vor rezulta suficiente \u201egraunte de adevar\u201c pentru a justifica cei 16.000 de dolari dati pe biletul de intrare. Pe scena, doua canapele gri, cu perne rosii, stau fata \u00een fata, cu un fotoliu la mijloc \u2013 tronul lui Wurman \u00een cele trei zile ale conferintei. Interludiile muzicale si cele opt sculpturi din sticla, \u00een forme florale, din st\u00e2nga scenei ar trebui sa \u00eempinga mintea \u00eentr-o stare contemplativa. De pe holuri lipsesc ecranele imense de televizor, lampile high-tech si scaunele \u00een care poti sa te lafai, dar tocmai asta e si ideea. Wurman numeste WWW \u201emarele salt \u00eenapoi\u201c, at\u00e2t de la modelul TED, c\u00e2t si de la lumea contemporana, hiperconectata si hiperocupata. WWW ar fi putut sa se petreaca si acum 2.500 de ani, crede fondatorul conferintei, cu Aristotel si Socrate pe scena.<\/p>\n
Logistica WWW e importanta si a fost cu grija pregatita. Wurman a ales personal sala de conferinta \u2013 \u00eentr-un orasel din mijlocul desertului, la mare distanta de orice fel de \u00eent\u00e2lnire sau pr\u00e2nz de afaceri care ar putea distrage participantii. Chiar si hotelul de lux \u00een care sunt cazati toti participantii la conferinta se afla la 30 de minute de mers cu masina si exista un singur autobuz spre sala de conferinte \u2013 la 7 dimineata, fix \u2013 si un singur autobuz de \u00eentoarcere, la ora 8 pm. Succesul formatului si felul cum sunt apreciate noile idei tin, \u00een ultima instanta, de fiecare participant, pentru ca reactiile \u00een fata discutiilor de pe scena sunt la fel de variate ca discutiile \u00een sine.<\/p>\n
Matt Mullenweg, unul dintre fondatorii platformei gratuite de blogging WordPress, este, la 28 de ani, cel mai t\u00e2nar spectator care a platit biletul de intrare. Desi printre participanti se \u00eenv\u00e2rt multe figuri celebre, putini sunt cei care au platit cei 16.000 de dolari. Cei mai multi dintre spectatori sunt, sustine April Dembosky, prieteni ai lui Wurman, care au venit la rugamintea sa, fara sa dea bani, ca sa umple sala. Mullenweg a renuntat la facultatre \u00een cel de-al doilea an de studii, pentru a se ocupa de compania pe care o construia. El vede, asadar, conferintele precum WWW sau EG ca un surogat pentru educatia universitara, un loc \u00een care poate \u00eenvata si unde poate descoperi idei din domenii extrem de diferite, ce se suprapun. Pentru Matt Mullenweg, cei 16.000 de dolari platiti pentru un bilet sunt, asadar, un fel de taxa de studii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Richard Saul Wurman, fondatorul faimoaselor conferinte TED, se \u00eentoarce. WWW, cel mai nou format cu care \u00eencearca sa rupa gura pietei, e un experiment de 72 de ore pentru care biletul de intrare costa 16.000 de dolari.\u00a0 Unii cred ca, dupa ce a initiat EG, TED si TEDMED, le-a v\u00e2ndut pe multe milioane de dolari… Cite\u0219te mai mult »Cel mai nou TED. Marele salt \u00eenapoi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[7453,8358,8357],"class_list":["post-13552","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-conferintele-ted","tag-industria-conferintelor","tag-wurman"],"views":1392,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13552","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13552"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13552\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13552"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13552"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13552"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}