{"id":1355,"date":"2010-02-04T08:15:31","date_gmt":"2010-02-04T06:15:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1355"},"modified":"2010-02-04T08:18:55","modified_gmt":"2010-02-04T06:18:55","slug":"azi-in-timisoara-maine-n-toata-tara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/azi-in-timisoara-maine-n-toata-tara\/","title":{"rendered":"Azi in Timisoara, m\u00e2ine-n toata tara"},"content":{"rendered":"

Teatrul National din Timisoara o tine tot intr-o lansare. Daca p\u00e2na acum TNT era nevoit sa imparta sala cu Opera timisoreana, recent s-a dat in functiune Sala Studio 5 iar in cur\u00e2nd se va pregati cea de-a patra scena, construita in Sinagoga desacralizata din Fabric. Deocamdata aici s-a facut doar igienizarea, dar directorii spera ca primul spectacol de la Sinagoga sa aiba premiera cel mai t\u00e2rziu in mai: \u201eRomeo si Julieta\u201c, montat de macedoneanul Rahim Burhan, fondatorul trupei de teatru Pralipe din Germania.
\nSa recunoastem, performanta Teatrului National din Timisoara este unica. Saptam\u00e2na trecuta, s-a inaugurat Sala 2, fosta pulberarie in timpul domniei Mariei Tereza, apoi manej imperial, apoi depozit, apoi arhiva a orasului, apoi, in anii ’60, sala de sport, ajunsa in 2008 la stadiul de ruina. Azi, concesionata de Consiliul Local Teatrului National pentru 49 de ani, a devenit un spatiu modern si functional. In fond, este cea mai performanta sala de arte ale spectacolului, \u201ecel mai modern, atipic si avangardist spatiu de spectacole teatrale din Rom\u00e2nia\u201c, a tinut sa mentioneze directoarea generala, regizoarea Ada Hausvater. Iar performanta nu se termina aici. C\u00e2nd la alte institutii lucrarile se intind cu nemiluita, pe ani intregi, in pas cu neglijenta si lentoarea constructorilor sau directorilor, la Timisoara reconstructia a durat doar patru luni si jumatate. Zidurile pulberariei din vremea Mariei Tereza s-au pastrat aproape intacte iar aerul istoric nu s-a clatinat nici cu o caramida, o adevarata structura pe doua niveluri ridic\u00e2ndu-se in interiorul lor. \u201eAvem o constructie in interiorul constructiei. Statutul de monument al cladirii s-a respectat. La ora actuala, Sala 2 e singura construita intr-un monument, neafect\u00e2ndu-l cu nimic\u201c, a subliniat directoarea. Cladirea insumeaza fundatia garantata pentru zece etaje in cazul unui cutremur de magnitudine 9,3 grade, o sala de aproximativ 400 de metri patrati, cu o capacitate de trei sute de locuri (spatiul devenind cu 120% mai mare dec\u00e2t cel initial), scena mobila, cabine pentru actori si tehnic, pentru machiaj si costume, magazii de decor, un lift modern pentru recuzita, actionat touch screen. Noua sala se poate transforma pe loc din cutie italiana in spatiu pentru spectacole neconventionale, interactive sau sincretice, performance-uri, muzicaluri, concerte de muzica clasica sau jazz.
\nIncredibil este costul mic, 600 000 euro, primiti de la Ministerul Culturii, in timp ce, daca il citam pe directorul adjunct, Ion Rizea, \u201eamenajarea unui apartament nou in Bucuresti poate ajunge la 500 000 de euro\u201c. In acest cost au intrat si \u201eistalatiile sanitare, cele electrice, paratrasnetul, liftul de marfa si lucrarile din jurul salii\u201c, a mai precizat Ion Rizea.
\nReconstructia, insa, nu se opreste aici. Conducerea Teatrului National va continua lucrarile de refacere si in 2010. Partea a doua a proiectului vizeaza restaurarea fatadelor, construirea unor pereti mobili ce se inchid, imbunatatind sunetul, stangi si echipamente de scena ultraperformante, de nivel european, dar si suprainaltarea plafonului care va oferi spatii de repetitie, poate la fel sau chiar mai mari dec\u00e2t scena. Costurile s-ar ridica la aproximativ trei milioane de euro, pe care TNT spera sa-i obtina tot de la Ministerul Culturii. \u201eMedia de inaltare a acoperisului va fi intre doi si sase metri. Acoperisul actual a fost izolat termic si fonic, dar se va da la o parte pentru ca nu mai prezinta siguranta\u201c, explica Stefan Iordanescu, consultantul artistic al teatrului. In viziunea echipei manageriale, Sala 2 va fi un spatiu alocat intru totul comunitatii, unde posibilii spectatori pot veni ziua la o cafea in foyer, la o discutie sau pur si simplu pentru lectura, barierele intre terenul sacrosanct al artei desfiint\u00e2ndu-se in favoarea unui\u00a0 mediu prietenos.
\nSalile sunt importante, dar nu reprezinta singurele realizari. In ultimii ani Teatrul National din Timisoara a traversat o adevarata renastere, de la spectacolele moderne montate de regizori de marca p\u00e2na la istoria TNT elaborata de Mariana Voicu in doua volume impresionante, programele profesioniste concepute de Codruta Popov sau revista teatrului, \u201eatent\u201c, de consistenta intelectuala si eleganta grafica, redactata de Ciprian Marinescu. Chiar inainte de refacere, Sala 2 se inscrisese in istoria recenta a teatrului rom\u00e2nesc, prin spectacole ca \u201eBoala familiei M\u201c, in regia lui Radu Afrim, prima montare rom\u00e2neasca invitata la Theatre de l’Odeon din Paris sau \u201ePovestea de iarna\u201c, in regia lui Alexander Hausvater.
\nDeschiderea<\/strong>
\nSala 2 a fost inaugurata printr-un spectacol destinat publicului larg, \u201eRevizorul\u201c de Gogol. Nici ca se putea mai potrivita alegerea regizorului basarabean Petru Vutcarau, creatorul unei montari fabuloase in 1997, la Teatrul Mic, \u201eNoaptea incurcaturilor\u201c, amestec de rafinament estetic si ludic nebun, cu adevarate detonatoare de energie comica. Cu totul altfel a fost productia \u201eFemeile lui Picasso. Olga\u201c de Brian McAvera, de la Teatrul Kaze din Japonia. C\u00e2nd la Gala Star, Bacau, 2007, pe scena a intrat Yumiko Tsuji si a inceput sa vorbeasca in japoneza, am crezut ca e vorba de o greseala tehnica si ca\u00a0 nu incepuse inca sa curga traducerea. Dar, vaz\u00e2nd ca nu exista nici un panou de subtitraj, mi-am pus m\u00e2inile in cap. Am sf\u00e2rsit prin a crede ca era o gluma buna. O ora si jumatate de japoneza! Insa toata ingrijorarea n-a durat dec\u00e2t un singur minut. Caci talentata actrita, cu expresivitate corporala perfecta, a facut ca textul, starile, greutatea emotionala sa fie usor comprehensibile. Probabil si de aceea Yoshinari Asano, directorul artistic al Companiei nipone \u201eKaze\u201c din Japonia opineaza ca \u201ePetru Vutcarau este printre primii cinci regizori din lume care pot realiza un spectacol de calitate. In Japonia, acest regizor este poate mai cunoscut dec\u00e2t in Republica Moldova\u201c.
\nIn 1835 Gogol ii scrie lui Puskin \u201eMa man\u00e2nca m\u00e2na sa scriu o comedie… Da-mi un subiect si fac o comedie de cinci acte \u2013 promit, haioasa ca naiba. Pentru numele lui Dumnezeu, hai! Si mintea, si stomacul meu sunt la fel de lihnite de foame\u201c. Puskin ii livreaza propria sa istorie: cu doi ani inainte fusese luat drept revizor. Din piesa lui Gogol regia construieste un spectacol bine ritmat cu ajutorul spatiului conceput de Stela Verebceanu, dinamizat prin obstacole, scari, platforme, intrari, iesiri, garduri. Un t\u00e2rg naclait pe care scenografa l-a imaginat realist, cu stradute inglodate, noroaie si balti, din care nu lipseste nici macar cotetul pentru animale. Un mixtum compositum alatura in st\u00e2nga exteriorul orasului, la mijloc casa primarului iar in dreapta hanul. Ca delimitarea e conventionala si ca orice scenograf priceput se joaca cum vrea cu conventia o demonstreaza coltul hanului devenit intr-o clipita dormitorul doamnelor.
\nRegizorul pastreaza cheia clasica updat\u00e2ndu-l c\u00e2nd si c\u00e2nd cu binevenite infuzii moderne. Legaturile dintre scene si trecerile ii dau prilejul sa-si manifeste inventivitatea, detaliile sunt minutios urmarite, astfel inc\u00e2t atentia privitorului ram\u00e2ne treaza moment de moment. Muzica populara ruseasca bine aleasa si dansurile (coregrafia Malina Andrei) constituie garantii sigure pentru distractia spectatorului. Costumele sunt o bucurie pentru ochi, colorate imaginativ, elegante in cazul sotiei si al revizorului, mix de linii traditional-populare si lasciv-moderne. Rezultatul e un spectacol viu, imaginat pentru placerea publicului, si nu neaparat a intelectualului simandicos. Regizorul lucreaza la miligram jocul actorilor, nu numai al protagonistilor, construind reactiile tuturor cu minutie. Am privit adesea cu circumspectie eforturile directoarei Ada Hausvater de a impune valoarea trupei in portofoliul TNT. Iata ca reprezentatia cu \u201eRevizorul\u201c mi-a spalat neincrederea. Experienta, expresivitatea si tehnica interpretilor au crescut vertiginos. Sa fie \u201ede vina\u201c talentul lui Petru Vutcarau? Sau acumularile ultimilor ani, c\u00e2nd actorii au avut prilejul sa joace sub bagheta unor regizori talentati? Probabil si una, si alta.
\nCele doua personaje masculine fac crema montarii. Revizorul e conceput de Catalin Ursu, cu voce buna si corp expresiv (perfect slujit de costum), ca un impostor solar, energetic, fante pe jumatate indragostit de minciunile sale, surescitat continuu de propria fictiune. Ion Rizea, cu vocea lui delicios-alintata, cu prezenta eleganta pe scena, a compus un primar in care frica si josnicia sunt fatetele prevalente. Sotia, jucata de Ana Maria Cojocaru, e un depozit de nuri si energie, adevarat esafodaj de snobism si libido. In rolul fiicei lor, Andrea Tokai demonstreaza aceeasi inzestrare comica dintotdeauna.<\/p>\n

Sa tina motivul eforturilor prelungite ale echipei manageriale (cei doi directori au stat, timp de patru luni, pe santierul de la Sala 2, zi de zi) de faptul ca Ada Hausvater si Ion Rizea vizeaza un al doilea mandat? Daca da, atunci le-as ura tuturor alesilor din toate partidele sa poata aparea in fata electoratului cu un asemenea bilant. Deviza noastra preferata ar redeveni pe loc \u201eazi in Timisoara, m\u00e2ine-n toata tara\u201c, caci cu asemenea manageri reconstructia Rom\u00e2niei s-ar face c\u00e2t ai zice peste. Din pacate, realitatea ne arata ca, la fel ca acum douazeci de ani, vechiul slogan s-ar putea sa ram\u00e2na doar la nivel de deziderat. Dar e bine ca macar la Timisoara se poate vorbi de constructie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Teatrul National din Timisoara o tine tot intr-o lansare. Daca p\u00e2na acum TNT era nevoit sa imparta sala cu Opera timisoreana, recent s-a dat in functiune Sala Studio 5 iar in cur\u00e2nd se va pregati cea de-a patra scena, construita in Sinagoga desacralizata din Fabric. Deocamdata aici s-a facut doar igienizarea, dar directorii spera ca… Cite\u0219te mai mult »Azi in Timisoara, m\u00e2ine-n toata tara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[978,979,980,981,976,977,86,975],"class_list":["post-1355","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ada-hausvater","tag-ana-maria-cojocaru","tag-andrea-tokai","tag-ion-rizea","tag-lansare-tnt","tag-rahim-burhan","tag-teatru","tag-teatrul-national-din-timisoara"],"views":5429,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1355","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1355"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1355\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1355"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1355"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1355"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}