Povestea \u00eencepe \u00een anul 1969, c\u00e2nd presedintele Germaniei (RFG), Walter Scheel, \u00eel invita pe foarte t\u00e2narul pianist Justus Frantz sa \u00eensoteasca delegatia germana \u00een Gran Canaria, \u00een vederea sustinerii unui recital. La \u00eencheierea tratativelor oficiale, celebrau astfel semnarea protocoalelor convenite \u00eentre cele doua state. Pe atunci, Justus Frantz se afla \u00een plina ascensiune artistica, cu premii internationale c\u00e2stigate, rezultat al unei solide educatii muzicale. Studiase cu unul dintre cei mai mari pianisti ai lumii, Wilhelm Kempff, beneficiind de o bursa nationala \u00een acest scop. Inspiratia presedintelui de a-l coopta \u00een delegatia oficiala s-a dovedit benefica: pe de o parte, pentru ca recitalul sustinut la Las Palmas a ramas \u00een memoria politicienilor si a melomanilor care l-au ascultat atunci pe t\u00e2narul pianist, ceea ce a contribuit la crearea unei atmosfere mult \u00eembunatatite a \u00eent\u00e2lnirilor bilaterale; pe de alta parte, pentru ca Justus Frantz a descoperit, \u00een vizitele organizate \u00een jurul capitalei (Maspalomas), un loc care urma sa-i schimbe viata. \u00centors \u00een tara, succesul politic al delegatiei, dublat de cel artistic l-au propulsat pe Justus Frantz \u00een elita muzicienilor germani, astfel ca, un an mai t\u00e2rziu, \u00een 1970, debuta pe scena Filarmonicii din Berlin, alaturi de cel mai impunator muzician al timpului, Herbert von Karajan. De la acel debut rasunator a mai lipsit doar un pas p\u00e2na la cel american, din 1975, c\u00e2nd a aparut \u00een compania Orchestrei Filarmonicii din New York, sub conducerea lui Leonard Bernstein. De atunci, maestrul Justus Frantz c\u00e2nta pe toate meridianele lumii, fiind unul dintre muzicienii reprezentativi ai timpului nostru. Astazi putem spune despre Justus Frantz ca este un artist complet, pianist si dirijor, cu o cariera fulminanta, tin\u00e2nd cont de numarul concertelor anuale \u2013 peste 250 \u2013 si de repertoriul pe care l-a imprimat, at\u00e2t ca pianist c\u00e2t si ca dirijor la pupitrul multor orchestre, dar mai ales la cea pe care a \u00eenfiintat-o \u00een 1995, \u00eempreuna cu Sir Yehudi Menuhin si Leonard Bernstein: Orchestra Natiunilor. Cariera i-a oferit maestrului mari bucurii sufletesti, \u00eent\u00e2lniri cu\u00a0 personalitati ale lumii (artistice, politice etc.), asigur\u00e2ndu-i, \u00een acelasi timp, si o anumita stabilitate financiara, astfel \u00eenc\u00e2t, la \u00eenceputul anilor ’80, a reusit sa cumpere, pe insula unde \u00eei ramasese sufletul, un domeniu de patruzeci de hectare pe care l-a transformat \u00eentr-o oaza \u00eencarcata de muzica. Nu se ajunge foarte usor \u00een acest Rai al muzicii. \u00cen general, din orice colt al lumii ai zbura spre Gran Canaria, trebuie sa faci o escala la Madrid, de unde esti nevoit sa mai petreci \u00eenca trei ore \u00een avion, p\u00e2na la Las Palmas; astfel \u00eenc\u00e2t \u00eentregul periplu poate dura mai bine de zece ore, incluz\u00e2nd si escala, desigur. Efortul, \u00eensa, merita cu prisosinta, caci la doar 30 km de capitala, la Monte Leon, se afla miraculosul tar\u00e2m de care vreau sa va vorbesc, \u00een inima unui peisaj straniu, aproape selenar, cu o vegetatie complet arsa de soare, care se agata cu \u00eend\u00e2rjire de pam\u00e2ntul uscat si rosu, asemanator Marelui Canion. Drumurile, extrem de \u00eenguste, te poarta printre dealurile \u00eens\u00e2ngerate, oferindu-ti, din loc \u00een loc, rare semne de viata: c\u00e2teva vile si gradini, aflate la distante foarte mari una de cealalta. De altfel, astazi nu se mai poate construi acolo, \u00eentruc\u00e2t acel peisaj unic se afla sub protectie UNESCO. Domeniul (\u00een limba spaniola La Finca) pe care maestrul Justus Frantz l-a creat, g\u00e2ndindu-l \u00een cele mai fine amanunte, \u00eeti taie, pur si simplu, rasuflarea. Vegetatia luxurianta, gradinile terasate, ansamblul vilelor presarate pe \u00eentreg domeniul, amfiteatrul de la poalele fincai, multiplele spatii concepute pentru concerte \u00een aer liber, amploarea piscinei, nenumaratele terase dotate cu lumini, mese, umbrele sau umbra naturala, de unde verdele impetuos care te \u00eenconjoara \u00eeti m\u00e2ng\u00e2ie ochiul si sufletul, alcatuiesc un fascinant contrast cu peisajul ars pe care l-ai strabatut pentru a ajunge acolo. Viile \u00eentinse pe dealurile care ocrotesc spatiul locuibil fac din acest domeniu un loc pe care nu doresti sa-l mai parasesti vreodata. Asa se explica faptul ca, spre exemplu, Leonard Bernstein petrecea cel putin trei luni pe an la Finca, doar acolo afl\u00e2ndu-si linistea si confortul de care avea nevoie pentru a compune. Practic, ultimii sai douazeci de ani de creatie sunt legati de Monte Leon. De altfel, toata floarea muzicii clasice (interpreti, compozitori, dirijori) a fost invitata sa petreaca, at\u00e2ta timp c\u00e2t avea nevoie, \u00een acest spatiu privilegiat. De la Samuel Barber, Alfred Schnittke, Gian Carlo Menotti, p\u00e2na la Yehudi Menuhin, Sergiu Celibidache, Valery Gergiev, Sir Samuel Rattle, pentru a enumera doar c\u00e2teva nume celebre, artisti de renume mondial s-au perindat pe la domeniul maestrului Justus Frantz. Fotografiile de pe pereti sunt marturia \u00eent\u00e2lnirilor care au \u00eennobilat acest spatiu. Probabil datorita acestei pleiade de uriasi artisti care au vizitat Finca a \u00eenflorit ideea maestrului de a organiza, anual, un festival la care sa invite mari muzicieni ai momentului. Impresionant este si faptul ca publicul festivalului e, \u00een mare parte, alcatuit din cetateni germani, care vin acolo special pentru eveniment. Sunt sute de oameni care doresc sa-i asculte \u00een acest spatiu privat pe unii dintre cei mai valorosi muzicieni ai lumii. Ceea ce maestrul Justus Frantz pune la dispozitia melomanilor este de-a dreptul fascinant: spatiile decupate \u00een vegetatia plina de leandri si palmieri imensi, pusi \u00een valoare prin lumini bine pozitionate \u2013 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mai cade c\u00e2te o frunza grea, produc\u00e2nd un suierat puternic, pe care publicul \u00eel ignora z\u00e2mbind; numarul impresionant de piane Steinway din casa lui Justus Frantz, sapte la numar, plus un clavecin de concert, permit\u00e2nd organizarea de recitaluri la doua sau mai multe piane; membrii Orchestrei Natiunilor, care acompaniaza invitatii; petrecerile de dupa fiecare concert; atmosfera creata nu numai prin muzica, dar si prin elemente impresionante de decor: se c\u00e2nta, dupa lasarea serii, la lumina candelabrelor etc. Toate fac din Finca Festival un loc unde muzicienii \u00eesi doresc sa fie invitati. Un detaliu foarte important:\u00a0 la finalul serilor concertante, artistii stau la masa cu spectatorii, ofera autografe, CD-uri si alte amintiri, spre satisfactia tuturor participantilor. Se creeaza, practic, o mare familie invitata la acest regal artistic si culinar, supervizat \u00eendeaproape de catre maestrul Justus Frantz, \u00een chip de gazda perfecta.
\nM-am numarat si eu, anul acesta, printre cei privilegiati. Am fost solistul uneia dintre zilele de festival, alaturi de Orchestra Natiunilor, pe care maestrul, \u00een generozitatea sa, mi-a oferit posibilitatea sa o si dirijez. A fost o \u00eent\u00e2lnire cu mari muzicieni si, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, cu un public extrem de educat pe care nu-l uiti toata viata.
\nPe \u00eentreaga perioada (6-13 iulie), am cutreierat domeiul \u00een lung si-n lat, am degustat din productia domniei sale de vinuri si m-am desfatat cu bucate pregatite de unul dintre cei mai premiati „sefi” \u00eentr-ale artei culinare din lume, pe care Justus Frantz l-a angajat pe perioada nelimitata; o sa mai spun doar ca vinul produs la Finca este medaliat cu aur si platina, ca butucii de vie au fost adusi din Anglia, butuci Rothschild, si plantati de specialisti, doar ca oficialitatile locului au decis ca vinul nu poate fi v\u00e2ndut pe insula, fiindca butucii sunt prea \u00eenalti si nu corespund standardelor impuse, astfel \u00eenc\u00e2t \u00eentreaga productie este trimisa \u00een China. Vorbim de 30.000 de sticle anual, la un pret de cincizeci de euro sticla. De asemenea, angajatii, zece la numar, se \u00eengrijesc zilnic de \u00eentreaga ferma, asigur\u00e2ndu-le invitatilor un confort perfect.
\nSpatiile de locuit, mobilate impecabil, cu bai luxoase si gradini pentru fiecare apartament, au si regim de \u00eenchiriere. Cine este interesat poate accesa site-ul Finca Justus Frantz, macar din curiozitate, pentru a se convinge de unicitatea si frumusetea acestui loc pe care l-am numit, fara exagerare, raiul muzicii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Povestea \u00eencepe \u00een anul 1969, c\u00e2nd presedintele Germaniei (RFG), Walter Scheel, \u00eel invita pe foarte t\u00e2narul pianist Justus Frantz sa \u00eensoteasca delegatia germana \u00een Gran Canaria, \u00een vederea sustinerii unui recital. La \u00eencheierea tratativelor oficiale, celebrau astfel semnarea protocoalelor convenite \u00eentre cele doua state. Pe atunci, Justus Frantz se afla \u00een plina ascensiune artistica, cu… Cite\u0219te mai mult »La Finca, raiul muzicii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8356],"class_list":["post-13546","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-la-finca"],"views":1148,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13546","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13546"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13546\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13546"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13546"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13546"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}