{"id":13541,"date":"2012-10-11T13:07:45","date_gmt":"2012-10-11T11:07:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13541"},"modified":"2012-10-11T13:09:07","modified_gmt":"2012-10-11T11:09:07","slug":"cantecul-popular-romanesc-in-portugalia-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cantecul-popular-romanesc-in-portugalia-ii\/","title":{"rendered":"Cantecul popular romanesc \u00een Portugalia (II)"},"content":{"rendered":"

LILIANA BIZINECHE \u00een dialog cu COSTIN POPA<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Elisabeth Schwarzkopf
\nsi firele invizibile
\nCostin Popa: Stimata doamna, stiu ca studiile dumneavoastra au inclus si participari la master classes.
\nLiliana Bizineche: Am urmat la Innsbruck cursul cu Ren\u00e9 Jacobs, pentru ca mi-a placut foarte mult muzica baroca. M-a socat c\u00e2nd a deschis gura sa c\u00e2nte, era contratenor, emitea un sunet at\u00e2t de diferit… Pe moment m-am simtit dezechilibrata, dar am \u00eenvatat mult de la el, nu tehnic, ci interpretativ, expresiv, toata perfectiunea de triluri, mordenti, rubati… O frumusete dumnezeiasca. Cu Ileana Cotrubas am facut cursuri \u00een Portugalia, la Palatul Mateus. M-am bucurat sa o cunosc mai \u00eendeaproape, pentru ca am avut sansa sa c\u00e2ntam \u00eempreuna de multe ori. Am devenit prietene.<\/p>\n

C.P.: Am asistat prin anii 90 la Conservatorul din Viena la un master class al Ilenei Cotrubas si am fost impresionat de detaliul la care lucra, cum explica fiecare fraza din punct de vedere muzical si dramaturgic, cum le spunea studentilor culorile pe care trebuie sa le \u00eencerce si sa le expuna. Mi s-a parut o lectie formidabila venita din partea unei artiste de mare sensibilitate si dimensiune.
\nL.B.: Totdeauna m-a impresionat \u00eencarcatura emotionala pe care o punea, nu numai \u00een sunet, ci si \u00een cuv\u00e2nt, \u00een fraza, \u00een frumusetea lor. Era totul \u00eentreg, era plin de continut. I-a placut sa le arate studentilor frazarea. Exemplifica foarte mult. Spre deosebire de Valentina Cretoiu, Regina Resnik, Elisabeth Schwarzkopf sau Victoria de Los Angeles, care nu c\u00e2ntau.<\/p>\n

C.P.: Vorbiti-mi despre Regina Resnik…
\nL.B.: Am urmat cursul cu d\u00e2nsa tot la Lisabona. A fost binevenit, cu c\u00e2teva luni \u00eenainte de a avea spectacolul cu \u201eCarmen\u201c din capitala Portugaliei. Am \u00eenvatat multe despre personajul lui Bizet, pentru ca Regina este foarte focoasa, cu un temperament vulcanic. A fost altceva fata de ce primisem de la Valentina Cretoiu, care era soprana si-mi vorbea despre cum c\u00e2nta si cum reactiona Florica Cristoforeanu, careia \u00eei fusese partenera. Regina era foarte clara \u00een expresie, \u00een intentii. Am avut si marea bucurie de a lucra cu Peter Brook la Paris, cred ca tot prin anii ’81-’82. A dorit sa ma ia \u00een trupa pentru productia lui cu \u201eCarmen\u201c, o versiune mai comprimata, semnata de el si de Marius Constant, care a mai compus ceva muzica. Am lucrat cu Brook o luna, dar n-am putut sa ram\u00e2n, odata pentru ca eram la Opera din Cluj si nu mi s-a dat viza \u00een continuare si apoi, nu stiu, asa a fost sa fie, pentru ca nici spectacolul nu m-a atras foarte mult. Nu era… opera asa cum o stim noi si, cum el desfasura productia \u00eentr-o arena cu nisip, nici nu era foarte comod sa c\u00e2nti \u00een praf. Dar am \u00eenvatat foarte multe de la Peter Brook.<\/p>\n

C.P.: Ati amintit numele marii Elisabeth Schwarzkopf.
\nL.B.: Am lucrat la Z\u00fcrich, acasa la d\u00e2nsa, tot prin ’81. Din pacate nu am putut face dec\u00e2t ore particulare, am rugat-o mult sa ma primeasca la Salzburg, la Mozarteum, unde avea ore, dar clasa era completa. Am studiat putin cu d\u00e2nsa, vreo zece ore, pentru ca era foarte scump. Era fantastica, din punct de vedere tehnic tot ce \u00eenvatasem de la dna Valentina Cretoiu a fost valabil. Mi-a spus: \u201eTot ceea ce stii este perfect, acum trebuie doar sa evoluezi\u201c. Am lucrat numai ciclul de lieduri \u201eDragoste si viata de femeie\u201c de Schumann, la mare detaliu. \u00cen primele trei-patru lectii a scos de la mine lucruri pe care nu crezusem ca le voi putea face vreodata. Nu stiu, avea niste fire invizibile prin care extragea din tine totul si puteai sa ajungi la niste performante absolut extraordinare.<\/p>\n

C.P.: A fost si la Bucuresti \u00eentr-un recital la Ateneu, bine\u00eenteles se afla spre sf\u00e2rsitul carierei, dar era un monument de stilistica, de subtilitate, de interpretare. Se percepea detaliul infinitezimal \u00een coloristica, \u00een rostirea cuv\u00e2ntului…
\nL.B.: …a silabelor… La Cluj aveam o biblioteca fantastica, unde erau foarte multe din \u00eenregistrarile ei, stateam ore \u00een sir si o ascultam pe Schwarzkopf c\u00e2nt\u00e2nd. Pl\u00e2ngeam ca o nebuna… ce perfectiune, ce frumusete! Vorbind de fonoteca mea proprie, trebuie neaparat sa fac o paranteza si sa remarc ca am un prieten foarte drag la Cluj, dl Miron Marie. De fapt, d\u00e2nsul mi-a deschis mai mult interesul pentru arta lirica, fata de cum l-am avut la \u00eenceput. Eram deja solista la Opera Rom\u00e2na c\u00e2nd mi-a pus la dispozitie multe \u00eenregistrari de opera adevarata, ceea ce \u00eenseamna cu Tullio Serafin, Antonino Votto, Maria Callas, Antonietta Stella, Giulietta Simionato, Mario del Monaco, Franco Corelli etc. etc., artisti de la care am absorbit foarte mult. Trebuie sa-i multumesc dlui Marie. Este un prieten drag si un om de exceptie.<\/p>\n

C.P.: Asa este. Datorita d\u00e2nsului mi s-a oferit si mie ocazia sa va \u00eent\u00e2lnesc astazi. Spuneti-mi, cu ce maestri ati mai lucrat?
\nL.B.: Pe Victoria de Los Angeles am avut norocul sa o cunosc si mi-a oferit numai c\u00e2teva ore, mai de cur\u00e2nd, \u00een 2001-2002. Nu prea dadea lectii, dar i-a placut foarte mult ce \u00eenregistrari i-am trimis si am lucrat \u00eempreuna \u201eRecviem\u201c-ul de Verdi.<\/p>\n

C.P.: Mi se pare ca l-ati \u00eenregistrat.
\nL.B.: Live, la un concert dirijat de Gerd Albrecht la pupitrul Filarmonicii din Praga, \u00een lagarul de la Theresienstadt. A fost ceva special, foarte emotionant si foarte greu.
\nDe la opera la concert
\nC.P.: Stimata doamna Bizineche, am observat ca ati ramas mereu \u00een fach-ul liric, adica n-ati \u00eencercat niciodata sa treceti la roluri mai dramatice, desi ati pregatit si Eboli, si Amneris.
\nL.B.: De fapt, am studiat foarte multe roluri pe care \u00eensa nu le-am c\u00e2ntat: Dalila, Octavian, Amneris, Eboli, Romeo din \u201eCapuleti si Montecchi\u201c. Adevarul este ca nu prea mi s-au oferit ocazii. Mi s-a propus odata Azucena si am refuzat. Am studiat Octavian din \u201eCavalerul rozelor\u201c, rol pe care Valentina Cretoiu dorea foarte mult sa fac, dar p\u00e2na la urma proiectul nu s-a realizat, desi as fi vrut. \u00cemi place foarte mult Richard Strauss. Am interpretat \u00een schimb Herodiada din \u201eSalomeea\u201c sa, o singura data, din pacate, la Teatrul San Carlo din Napoli, o productie formidabila, cu Gustav Kuhn la pupitru. Ulterior am c\u00e2ntat si Olga din \u201eEvgheni Oneghin\u201c, Isabella din \u201eItaliana \u00een Alger\u201c, Rosina…<\/p>\n

C.P.: Enumerati, va rog, teatrele importante \u00een care ati figurat pe afise?
\nL.B.: La Grand Th\u00e9\u00e2tre de Gen\u00e8ve am facut \u201eKatia Kabanov\u00e1\u201c de Jan\u00e1cek, concerte si \u201eBeatrice si Benedict\u201c de Berlioz; la Th\u00e9\u00e2tre Royal de la Monnaie din Bruxelles, c\u00e2nd Barbara Fritolli debutase \u00een rolul Desdemona din \u201eOtello\u201c de Verdi, am c\u00e2ntat Emilia, cu Antonio Pappano la pupitru, o seara formidabila, \u00een concert, din pacate. Am avut concerte la Concertgebouw din Amsterdam, la Th\u00e9\u00e2tre des Champs Elys\u00e9es… La Lisabona am facut Carmen, Olga, Anna \u00een \u201eTroienii\u201c de Berlioz. Am c\u00e2ntat la Nantes, Marsilia si \u00een multe alte locuri. \u00cen Germania am avut numai concerte.<\/p>\n

C.P.: Repertoriul de concert este o componenta importanta a activitatii dumneavoastra. Recomandati tinerilor sa-l abordeze \u00een paralel cu scena?
\nL.B.: Da, cred ca este esential pentru un artist de opera sa c\u00e2nte repertoriu vocal-simfonic, oratoriu, muzica sacra si lied, pe c\u00e2t posibil lied, pentru ca dezvolta \u00eentelepciunea, apropierea de subtil, de culori, \u00eei permite sa se manifeste altfel din punct de vedere vocal, tehnic. \u00cesi da seama ca este nevoie de alt gen de studiu, de alta perceptie si alta grija pentru sunet, ca nu trebuie c\u00e2ntat numai forte si piano, ci exista o uriasa gama dinamica. Chiar daca baza tehnica ram\u00e2ne la fel, muzica te conduce catre alte orizonturi si culori. Este interesant si pentru ca liedul se fondeaza pe c\u00e2ntatul \u00een limbi pe care nu le posezi asa de bine. De exemplu, eu nu abordasem niciodata muzica ruseasca si c\u00e2nd am \u00eenceput cu Ceaikovski, Borodin, Glinka, Rahmaninov, Rimski Korsakov, am primit o bogatie nemaipomenita, un tezaur sufletesc infinit. Am lucrat cu pianisti rusi din Lisabona, prieteni de-ai mei cu foarte buna pregatire. \u00cen Africa de Sud am c\u00e2ntat c\u00e2ntece \u00een limba zulu, am fost prima alba care am c\u00e2ntat c\u00e2ntece \u00een limba zulu, cu sunete foarte speciale, obtinute prin plasarea limbii pe palatul gurii. \u00cemi plac foarte mult experientele, \u00eentotdeauna am vrut si mai mult, niciodata nu m-am restr\u00e2ns la un repertoriu \u00eenchis. Cum spuneam, liedul este esential; sigur ca si muzica sacra, pentru ca \u00eeti deschide alte zari. Diferenta \u00eentre a c\u00e2nta \u00eentr-o biserica si \u00eentr-o sala de concert este uriasa, pentru ca \u00eencarcatura spirituala pe care o are biserica nu se poate compara cu atmosfera dintr-un alt auditorium. Deschizi gura si deja biserica te ajuta.<\/p>\n

C.P.: Ce momente de referinta din cariera dumneavoastra rememorati?
\nL.B.: Am avut fericitul privilegiu sa lucrez \u00een ultimii ani ai vietii sale cu Lordul Menuhin, de la care am \u00eenvatat modestia si umilinta ca artist. Pe l\u00e2nga tot ce am studiat muzical. \u00cen compania diferitelor orchestre cu care am c\u00e2ntat, de la Royal Philharmonic sau English Chamber la Orchestre de Paris sau orchestra Teatrului Col\u00f3n din Buenos Aires, apropierea pe care o avea el fata de muzicieni, cu tact, delicatete, rabdare, frumusete de exprimare, era unica. De fiecare data c\u00e2nd c\u00e2ntam cu Yehudi Menuhin era o sarbatoare. Poate sa spuna lumea ca nu era dirijor, ca tacta nu stiu cum… sunt amanunte insignifiante. Va aduceti aminte cum dirija S\u00e1ndor V\u00e9gh? Nu ca era cocosat, dar avea o oarecare stereotipie \u00een gestica. Si ce iesea cu Kamerata din Salzburg!
\nTiberiu Brediceanu \u00een Portugalia
\nC.P.: Ce face acum Liliana Bizineche?
\nL.B.: Se pregateste pentru sustinerea tezei de doctorat la Universitatea din \u00c9vora unde este si profesoara, o universitate veche, cu traditie, nu asa de mult \u00een departamentul de muzica, ci \u00een celelalte. Tema este \u201eInterpretarea lirica a c\u00e2ntecului popular rom\u00e2nesc cules de Tiberiu Brediceanu\u201c.<\/p>\n

C.P.: Cred ca socheaza pe multa lume acolo, nu?
\nL.B.: Da.<\/p>\n

C.P.: Cine este conducatorul stiintific?
\nL.B.: Constantin Sandu, care este profesor si pianist la Porto si \u00eenca un coleg al meu, tot de la Universitatea din \u00c9vora, care este etno-muzicolog si m-a \u00eendrumat \u00eentr-un fel. \u00censa tot ce am \u00eenvatat si am cercetat vine din Brasov, pentru ca aici am prieteni, \u00een primul r\u00e2nd pe Horia Cristian, colegul si pianistul meu preferat din Rom\u00e2nia si mai ales de la Brasov, unde am c\u00e2ntat extrem de multe recitaluri la festivalurile de muzica de camera. El si alti prieteni sau colegi de facultate mi-au dat foarte multe materiale, m-au ajutat si \u00eencet-\u00eencet am pus la cale elaborarea acestei teze. Este o lucrare de pionierat si pentru Portugalia, pentru ca de fapt jumatate de teza este scrisa si cealalta jumatate este reprezentata de concertele pe care le-am facut, trei la numar, cu patruzeci si doua melodii pe care le-am ales din toate regiunile tarii noastre. Bine\u00eenteles ca a trebuit sa transpun majoritatea, pentru ca erau scrise pentru voce acuta. N-a fost deloc usor, pentru ca la \u00eenceput le-am abordat cum eram obisnuita, cu voce operistica, apoi a trebuit sa reduc din volum, din toata sonoritatea, ca sa ajung la detaliul de gingasie, de subtilitate, de jucaus, sa ilustrez toate milioanele de stari, de emotii, fatete pe care poti sa le comunici prin aceasta muzica.<\/p>\n

C.P.: Ce alte repere are acum activitatea dumneavoastra?
\nL.B.: Pentru ca am muncit vreo doi-trei ani la teza de doctorat, am avut activitate concertistica mai redusa. Am c\u00e2ntat mai mult muzica baroca, lieduri; acum \u00eencep iar sa dau drumul activitatii de c\u00e2ntareata de podium si ma asteapta concerte cu Orchestra Gulbenkian si orchestra simfonica de la Teatrul Sao Carlos. Am avut marea bucurie sa descopar muzica americana, am c\u00e2ntat c\u00e2teva concerte gen Broadway, pe partituri din filme si musicaluri. Am sa lansez un disc cu lieduri portugheze. Am facut o premiera la Lisabona cu o opera de camera a lui Alexandr Lokshin. Era foarte bun prieten cu marele, regretatul Rudolf Barshai, am facut concerte cu el \u00een c\u00e2teva dati la Lisabona si la Basel. Si am c\u00e2ntat la Lisabona, \u00een premiera mondiala, Simfonia a X-a de Lokshin. Foarte dramatic, mezzo, orchestra si cor. A fost o experienta formidabila. Merg mult \u00een Brazilia, am si concerte acolo si am fost chemata sa selectionez studenti la Universitatea din S\u00e3o Paulo, cea mai renumita din Brazilia.<\/p>\n

C.P.: Va multumesc, va doresc succes si as vrea sa va \u00eentreb ce prezente artistice urmeaza \u00een Rom\u00e2nia?
\nL.B.: Si eu va multumesc, a fost o mare placere sa vorbim. Am \u00een perspectiva un concert la Brasov. Mi-as dori sa fac si un master class la Bucuresti, la Universitatea de Muzica sau la Opera. De asemenea, recitaluri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

LILIANA BIZINECHE \u00een dialog cu COSTIN POPA     Elisabeth Schwarzkopf si firele invizibile Costin Popa: Stimata doamna, stiu ca studiile dumneavoastra au inclus si participari la master classes. Liliana Bizineche: Am urmat la Innsbruck cursul cu Ren\u00e9 Jacobs, pentru ca mi-a placut foarte mult muzica baroca. M-a socat c\u00e2nd a deschis gura sa c\u00e2nte,… Cite\u0219te mai mult »Cantecul popular romanesc \u00een Portugalia (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8321],"class_list":["post-13541","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-liliana-bizineche"],"views":1323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13541","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13541"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13541\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13541"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13541"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13541"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}