{"id":13538,"date":"2012-10-11T13:05:55","date_gmt":"2012-10-11T11:05:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13538"},"modified":"2012-10-11T13:06:13","modified_gmt":"2012-10-11T11:06:13","slug":"in-cautarea-lui-richard","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-lui-richard\/","title":{"rendered":"\u00cen cautarea lui Richard"},"content":{"rendered":"<p>Filmul experimental al lui Richard Foreman a fost, la aceasta editie a New York Film Festival, de doua ori experimental: din cauza unei defectiuni tehnice, \u00eenceputul l-am vazut o data mut, o data cu sunet. \u00cen mod curios, nici macar \u00een aceasta a doua varianta filmul nu capata cine stie ce sens.<br \/>\nDin punct de vedere formal, Foreman practica un cinema constient de sine \u00een cel mai \u00eenalt grad. Soundtrack-ul e acolo doar pentru a fi \u00eentrerupt brusc, imaginea e acolo doar pentru a se da peste cap (de altfel, nu lipseste nici piuitul strident care urma pe vremuri \u201e\u00eentreruperii programului\u201d), actorii exista \u00een cadru doar pentru a-si etala corpurile \u2013 \u00een afara de a poza, nu fac absolut nimic. Inserturile abunda, la fel si efectele vizuale, care fac parte din categoria celor care se pot obtine direct din camera (dintr-o camera pentru amatori, mai exact). \u00cen sens strict, Foreman cam asta este, un regizor de teatru care, asemeni unui cameraman de nunti, crede ca daca \u201ebaga efecte\u201d face arta.<br \/>\n\u00cen\u00a0\u201eOnce Every Day\u201d, repetitiile nu numai ca sunt aratate, ci constituie, ele \u00eensele si nimic altceva, filmul. E un making of \u00een care Foreman da indicatii, iar actorii se executa. Pozitiile \u00een care acestia sunt pusi sunt dintre cele mai nastrusnice: mai multe femei se asaza pe o masa, un barbat \u00eei pune altui barbat m\u00e2na \u00een cap, actorii sunt fotografiati cu tot felul de tablouri \u00een m\u00e2ini s.a.m.d. Se poate argumenta ca filmul propune o meditatie asupra imaginii \u00een diferitele sale ipostaze, sau o epurare a cinematografului de tot ceea ce nu reprezinta adevarata lui esenta (greu de zis daca mai ram\u00e2ne ceva). \u00censa mult mai la \u00eendem\u00e2na e sa vedem \u00een \u201eOnce Every Day\u201d o harababura teribila si sa constatam ca, pentru Foreman, fiecare alegere pare sa \u00eensemne ceva, si \u00eenca ceva ad\u00e2nc, ceea ce e, av\u00e2nd \u00een vedere rezultatul, destul de trist.<br \/>\n<strong>\u00cempaiat<\/strong><br \/>\nRegizorul lui \u201eTaxidermia\u201d revine cu un colaj ale carui ambitii postmoderne sunt sabotate de propriile sale dimensiuni. Fragmente din filme din diferite epoci si zone geografice sunt puse laolalta pentru a forma o poveste noua (sau, mai bine zis, aceeasi poveste, dar de data aceasta formulata altfel). C\u00e2teodata, secventele \u00eendeplinesc \u00een filmul lui Gy\u00f6rgy P\u00e1lfi acelasi rol cu cel pe care l-au avut initial (scena de dragoste ram\u00e2ne scena de dragoste, bataia ram\u00e2ne bataie etc.); alteori, sensul lor e deturnat \u2013 \u201ePovestirile din Canterbury\u201d ale lui Pasolini nu sunt din cale afara de romantice, replica \u201eit&#8217;s nice to be married\u201d spusa de Connery \u00een \u201e The Untouchables\u201d nu are nimic ironic \u00een ea, Bond nu \u00eesi urmareste sotia infidela \u00een \u201eDr. No\u201d si Sarah Connor nu se duce la nicio \u00eent\u00e2lnire amoroasa \u00een \u201eTerminator 2\u201d. De cele mai multe ori, \u00een cadru intra doua personaje, din care numai unuia \u00eei putem vedea chipul. Umorul e dat de utilizarea tehnicii plan-contraplan, atunci c\u00e2nd personajul care da replica, cel filmat initial \u00een amorsa, vine dintr-un gen sau dintr-o epoca paradoxale (ne asteptam la Tom Cruise si ne alegem cu unul din fratii Marx, sa zicem).<br \/>\nEfectul nu dureaza mult, si asta nu a \u00eenteles P\u00e1lfi. Efortul sau se apropie mai degraba de cel al unor autori de clipuri pe YouTube. Celebritatea acestora e efemera, iar faptul c\u00e3 \u201eFinal Cut\u201d dureaza nu un minut, nici doua, ci 86 nu ajuta deloc.<br \/>\n<strong>Rosu si negru<\/strong><br \/>\nDaca Brian De Palma ar fi ajuns la interviul programat dupa proiectia de presa din cadrul New York Film Festival a lui \u201ePassion\u201d, ultimul sau film, moderatoarea lasata fara obiectul muncii a marturisit ca prima ei \u00eentrebare s-ar fi legat de necesitatea de a face un remake dupa un film (\u201eCrime d&#8217;amour\u201d al lui Alain Corneau) lansat \u00een urma cu numai doi ani. E o nedumerire care, \u00een ceea ce ma priveste, precede vizionarea si care \u00een timpul ei n-a facut dec\u00e2t sa sporeasca.<br \/>\nPasiunile care dau titlul filmului se fac simtite mai ales \u00een prima parte, cea \u00een care Christine (Rachel McAdams), Isabelle (Noomi Rapace) si colegul lor interpretat de Paul Anderson seduc sau se lasa sedusi. P\u00e2na aici, nimic nou sub soare: c\u00e2nd Isabelle afla o veste proasta, momentul e marcat de un crescendo; c\u00e2nd aceasta pl\u00e2nge, viorile sunt la datorie s.a.m.d. \u00cenainte de a fi poor man&#8217;s Hitchcock, noul De Palma e rich man&#8217;s \u201eYoung and the Restless\u201d, cu o scena a dusului si ceva mai multa atentie acordata vestimentatiei cu \u00eencarcatura simbolica.<br \/>\n\u00cen acest prim segment, Christine e \u00eembracata sistematic \u00een rosu, \u00een timp ce lui Isabelle i se atribuie negrul. C\u00e2nd Christine \u00eencearca sa o cucereasca pe Isabelle, primul teren pe care se poarta lupta este cel al culorii, iar dupa contaminarea simbolica a acesteia, urmeaza plasarea ei \u00een patul personajului lui Anderson, prefigurat prin \u00eenfasurarea fularului acestuia din urma de g\u00e2tul lui Isabelle.<br \/>\n\u00cen partea a doua, intra \u00een scena albastrul, semn al unui psihic zdruncinat (cel al lui Isabelle), si cadrele sui, care ne avertizeaza ca ceea ce vedem s-ar putea sa nu fie tocmai \u201epe bune\u201d. E ca si cum s-a considerat ca thrillerul e cu at\u00e2t mai thriller cu c\u00e2t are mai multe plot twist-uri. Asa ca, dupa epuizarea fiecarui fir narativ \u00een parte, Isabelle se trezeste din cosmar, la fel de descumpanita ca si noi. Totul e permis, pentru ca totul e g\u00e2ndit nu pentru a pune \u00een scena un spectacol, ci pentru a pune \u00een valoare virtutile unui telefon. Acest telefon marca Panasonic face ca actiunea sa se desfasoare asa cum se desfasoara; prin facilitatile sale de \u00eenregistrare video, el e adevaratul detectiv, nu Dani (Karoline Herfurth), ceea ce transforma acest thriller tricolor \u00eentr-o reclama fara packshot.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Filmul experimental al lui Richard Foreman a fost, la aceasta editie a New York Film Festival, de doua ori experimental: din cauza unei defectiuni tehnice, \u00eenceputul l-am vazut o data mut, o data cu sunet. \u00cen mod curios, nici macar \u00een aceasta a doua varianta filmul nu capata cine stie ce sens. Din punct de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-lui-richard\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cen cautarea lui Richard<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8355,150,83],"class_list":["post-13538","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-once-every-day","tag-cinema","tag-film"],"views":1189,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13538","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13538"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13538\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13538"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13538"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13538"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}