{"id":13529,"date":"2012-10-11T12:58:11","date_gmt":"2012-10-11T10:58:11","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13529"},"modified":"2012-10-11T12:58:40","modified_gmt":"2012-10-11T10:58:40","slug":"orbire-si-biblioteca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orbire-si-biblioteca\/","title":{"rendered":"Orbire si biblioteca"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Elias Canetti, <em>Orbirea,<\/em> traducere, note si postfata de Mihai Isbasescu, Iasi, Editura Polirom, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p><em><strong>\u201eOrice cuv\u00e2nt rostit e prefacut. Orice cuv\u00e2nt scris e prefacut.<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Dar ce exista fara cuvinte?\u201d <\/strong><\/em><br \/>\n<strong>(Elias Canetti)<\/strong><\/p>\n<p>Romanul \u201eOrbirea\u201d al lui Elias Canetti a avut o soarta uluitoare si, nu o data, stranie. La fel ca, de altfel, si autorul sau. Nascut \u00een anul 1905, la Ruse (Bulgaria), \u00eentr-o familie sefardita, Canetti va pleca, \u00een 1911, \u00een Anglia, \u00eempreuna cu parintii, iar dupa moartea tatalui, la mai putin de un an, ajunge la Viena, pentru ca \u00een 1938, dupa ocuparea Austriei de catre Germania, sa emigreze \u00een Anglia. Viitorul scriitor devine poliglot, \u00eensusindu-si rapid, pe l\u00e2nga spaniola sefardita si bulgara, limbile copilariei, engleza, germana si franceza, lu\u00e2ndu-si licenta \u00een chimie si doctoratul \u00een filosofie, pentru ca, apoi, sa-si uimeasca si sa-si impresioneze contemporanii (pe Thomas Mann si Hermann Broch mai cu seama) prin remarcabilul roman pe care-l definitiveaza deja \u00een 1931, dar care va fi publicat \u00een 1935, \u201eOrbirea\u201d (\u201eDie Blendung\u201d). Cu toate acestea, cartea nu se va bucura, imediat dupa aparitie, nici de succesul si nici de recunoasterea meritate, trebuind sa treaca trei decenii pentru ca acest text sa fie reevaluat si, practic, pentru prima data, interpretat drept ceea ce fusese de la bun \u00eenceput: unul dintre marile romane ale secolului XX, put\u00e2nd sta din orice punct de vedere (al constructiei narative, al modalitatilor de constructie a personajelor sau al stilului) alaturi de \u201eUlise\u201d, al lui James Joyce, de \u201eProcesul\u201d lui Kafka sau de \u201eMuntele vrajit\u201d al lui Thomas Mann. Repunerea \u00een discutie a \u201eOrbirii\u201d se datoreaza ecoului urias pe care l-a avut tiparirea, \u00een 1960, a eseului lui Canetti, \u201eMasele si puterea\u201d, excelenta analiza a societatii contemporane si a tensiunilor ori prioritatilor acesteia. Astfel ca editia din 1963 (a treia!) a \u201eOrbirii\u201d, aparuta \u00een Germania dupa traducerile extrem de bine primite \u00een Anglia, Franta si Statele Unite ale Americii, a avut darul de a-l propulsa pe autor \u00een prim-planul dezbaterii criticii si a deschide drumul pentru adevarata discutare a implicatiilor acestei extraordinare constructii narative.<br \/>\nCititorul care parcurge, fie si partial, opera lui Canetti ram\u00e2ne uimit de vastitatea preocuparilor scriitorului, pasionat de literatura, filosofie si dramaturgie (a scris c\u00e2teva piese de teatru, cum ar fi \u201eNunta\u201d &#8211; 1932 sau \u201eComedia vanitatii\u201d &#8211; 1934), dar si excelent eseist (\u201eConstiinta cuvintelor\u201d, 1975), memorialist si literat, stiind cum sa includa note antropologice \u00een mai toate creatiile sale, de la paginile jurnalului nord-african \u201eVoci din Marrakech\u201d (1967) si p\u00e2na la textele autobiografice \u201eFacla \u00een ureche\u201d (1980) sau \u201eJocul privirilor\u201d (1985). Exemplu extraordinar al unui autor erudit, veritabila expresie a idealului renascentist de om universal, dar si rara pilda de moderatie si discretie \u00een peisajul cultural at\u00e2t de tumultuos al celei de-a doua jumatati a secolului XX, Elias Canetti, cel care nu a pretins vreodata ca ar reprezenta literatura germana \u00een exil si nici nu a trait sub luminile reflectoarelor criticii dec\u00e2t arareori, a fost rasplatit, \u00een anul 1981, cu Premiul Nobel pentru Literatura, fara ca acest lucru sa reprezinte o surpriza pentru cunoscatori.<br \/>\nOpiniile exegezei cu privire la marele sau roman, \u201eOrbirea\u201d, au fost, fara \u00eendoiala, numeroase si, nu o data, contradictorii &#8211; macar ca element de culoare merit\u00e2nd amintit amanuntul ca, la putina vreme dupa reeditarea cartii, \u00een 1963, unii interpreti au declarat cartea \u201eun excelent exemplu al prozei postbelice\u201d, alatur\u00e2ndu-l pe Canetti de autori precum Christa Wolf sau G\u00fcnter Grass si pierz\u00e2nd din vedere ca geneza, structura si chiar aparitia \u201eOrbirii\u201d sunt legate de anii anteriori celui de-al Doilea Razboi Mondial&#8230; \u00censa, la o lectura atenta, se poate constata cu usurinta ca deruta criticii, chiar daca greu de trecut cu vederea, este cumva explicabila, c\u00e2ta vreme \u201eOrbirea\u201d are acea calitate unica \u2013 marca, fara \u00eendoiala, a capodoperelor \u2013 de a fi contemporana \u00een adevaratul sens al cuv\u00e2ntului, chiar si la decenii \u00eentregi dupa publicare. Romanul pare, realmente, a nu fi \u201edatat\u201d prin detalii istorice ori prin fundalul general menit a evidentia desfasurarea actiunilor, cu toate ca atmosfera Vienei, stralucitoare, sordida sau grotesca, dupa caz, este excelent descrisa si de neuitat, chiar si dupa prima lectura. \u00censa calitatea discursului lui Canetti vine din capacitatea autorului de a aborda o tema extrem de actuala si valabila nu doar \u00eentr-o anumita epoca: si anume, orbirea pe care oamenii o demonstreaza fie unii fata de ceilalti, fie fata de epoca pe care o traiesc (deopotriva fata de provocarile pe care Marea Istorie le ridica \u00een fata lor!) si de realitatile sociale, fie chiar fata de ei \u00eensisi. De aceea, poate ca o parte a criticii a fost tentata mai degraba sa-l apropie pe Elias Canetti de autorii postbelici dec\u00e2t de reprezentantii deja clasicizati ai marelui modernism. \u00cen fond, desi fac\u00e2nd parte din aceeasi stirpe a traditiei antirealiste care i-a animat pe Joyce, Kafka, Musil sau Broch, autorul \u201eOrbirii\u201d are un discurs sensibil diferit si mizeaza pe procedee menite a-l individualiza profund. Caci at\u00e2t calitatea analitica a scriiturii lui Canetti, c\u00e2t si umorul malitios, sarcasmul sau satira mereu prezente \u00een acest text de larga respiratie, ca si notele de absurd sui generis ori de reprezentatie scenica pe care o demonstreaza nu o data romanul \u00eel fac pe Canetti sa para cu totul altfel dec\u00e2t majoritatea reprezentantilor esteticii marelui modernism european interbelic. \u00cen fond, construind \u00eentregul ansamblu astfel \u00eenc\u00e2t sa dea o replica mai degraba dec\u00e2t sa se integreze \u00eentr-o structura literara deja constituita, Canetti a stabilit cu buna stiinta un contrast evident fata de dimensiunea consacrata ca atare a modernismului literar, fara, \u00eensa, a-l nega vreodata, astfel \u00eenc\u00e2t pe buna dreptate a fost inclus \u00een orientarea unui modernism de tip analitic.<br \/>\nRomanul \u201eOrbirea\u201d este \u00eempartit \u00een trei parti: \u201eUn cap fara lume\u201d, \u201eLumea fara cap\u201d si \u201eLumea din cap\u201d, care aduc \u00een fata cititorului, din perspective diferite, complicatele raporturi stabilite \u00eentre individ si societate. Initial, autorul si-a propus sa realizeze o vasta constructie epica, \u00een opt parti, un soi de replica la cuprinzatoarea fresca balzaciana, \u00eensa menita a evidentia formele, resorturile si urmarile pe care nebunia, \u00een diversele ei forme, le poate avea \u00eentr-o societate aflata, practic, deja la jumatatea drumului spre consacrarea reificarii complete a fiintei umane. Proiectul dateaza \u00eenca din anul 1929, iar dintre personajele creionate \u00eenca de atunci, Canetti a pastrat, chiar si dupa ce a renuntat la ideea initiala, un om pasionat de carti, care va sf\u00e2rsi de-a dreptul obsedat de ele, nedoritor sau incapabil a trai altfel dec\u00e2t \u00een biblioteca proprie. Acesta va deveni, \u00een versiunea definitiva a \u201eOrbirii\u201d, Peter Kien, stralucitul specialist \u00een sinologie, care, preocupat mereu de cultura chineza, dar si de faptul ca, asemenea unui nou Eratostene, ar putea sa orbeasca, va pieri \u00een flacari, \u00een mijlocul bibliotecii sale impresionante, care numara peste douazeci si cinci de mii de volume. Aceasta linie narativa este complicata de c\u00e2teva conflicte secundare, care marcheaza istoria nefericitului mariaj al lui Kien cu menajera sa, Therese, cea care va reusi, \u00een cele din urma, sa-l dea afara din casa, trimit\u00e2ndu-l, fara menajamente, pe \u201ecapul fara lume\u201d, de-a dreptul \u00een \u201elumea fara cap\u201d, unde, evident, acesta nu stie \u2013 nu poate \u2013 sa traiasca, singura sa speranta ram\u00e2n\u00e2nd, pentru el, retragerea \u00een \u201elumea din cap\u201d. Kien pierde progresiv legatura cu realitatea, ating\u00e2nd, \u00een ultima parte a cartii, stadiul unui paranoic respins de cei din jur si sf\u00e2rsind prin a ram\u00e2ne singur fara Th\u00e9r\u00e8se, fara intendentul Pfaff si chiar fara diformul pitic Fischerle (pe buna dreptate comparat de o parte a criticii cu Oskar Matzerath, din \u201eToba de tinichea\u201d a lui G\u00fcnter Grass). \u00cen fond, destinul sau era previzibil \u00eenca de c\u00e2nd daduse primele semne de orbire: nu una fizica, ci semnific\u00e2nd neputinta sa de a se raporta la ceilalti si de a \u00eentelege universul \u00een mijlocul caruia traia. De altfel, toate celelalte personaje se comporta la fel si au aceleasi simptome, chiar daca prezentate altfel, de la Th\u00e9r\u00e8se cea mereu avida de bani la Fischerle, cel at\u00e2t de avid de faima si gata sa faca orice pentru a ajunge campion de sah, doar pentru ca \u00een acest fel sa fie respectat, asa cum \u00eesi \u00eenchipuie ca va fi, de catre toti cunoscutii. Fiecare \u00een parte e orb, nu poate sau pur si simplu refuza sa vada cum sunt ceilalti, mereu preocupat de sine \u00eensusi. O lume alcatuita din astfel de indivizi e, fara \u00eendoiala, \u00een mare pericol de a se stinge, iar Canetti \u00eesi \u00eencheie romanul, deloc \u00eent\u00e2mplator, tocmai cu incendiul ce cuprinde marea biblioteca a lui Kien, \u00eempreuna cu posesorul acesteia&#8230;<br \/>\n\u201e\u00centr-o buna zi mi-am dat seama ca lumea trebuie descrisa, \u00eentr-un roman, altfel dec\u00e2t a fost prezentata p\u00e2na acum, caci punctul de vedere si pozitia privilegiata a scriitorului nu mai au nici un sens \u00eentr-un univers aflat \u00een progresiva destramare\u201d, spunea Elias Canetti. \u201eOrbirea\u201d va fi, asadar, \u00eencercarea sa de a surprinde tocmai destramarea lumii exterioare si, implicit, de a analiza c\u00e2t mai profund acest fenomen. Hermann Broch va sublinia, \u00een acest sens, grotescul ce marcheaza numeroase personaje, dar si latura deloc lipsita de duritate si chiar de brutalitate a romanului lui Canetti, o carte deloc comoda, deloc de delectare, combinatie neasteptata de elemente ce trimit la absurdul kafkian cu altele, desprinse parca din fictiunile livresti ale lui Borges. \u201eCeea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00eentr-o carte ca aceasta nu e doar un joc, ci cruda realitate\u201d, spunea autorul, fara a uita notele de sarcasm si de satira evidente la tot pasul \u00een descrierile nemiloase pe care le face societatii contemporane lui, privite \u00een ansamblu. Din aceasta societate se desprinde, fireste, Kien, cel care, pe l\u00e2nga biblioteca reala, fizica, aflata \u00een apartamentul sau, poarta cu el, prin obsesia lui pentru carti, o alta, psihologica si simbolic reprezentata de c\u00e2te-un volum care-i este nelipsit, chiar si atunci c\u00e2nd iese din casa doar pentru c\u00e2teva clipe. Biblioteca va deveni, \u00eensa, si spatiul mortii, semnific\u00e2nd, deopotriva, identificarea perfecta si completa a lui Kien cu miile de volume aranjate \u00een rafturi, \u00eenvatatul neg\u00e2nd lumea si fiind at\u00e2t de orb \u00een fata ei, \u00eenc\u00e2t prefera sa se stinga \u00eempreuna cu cartile. Noua versiune de Don Quijote, dar de asta data unul lipsit de capacitatea de a vedea si de a \u00eentelege lumea si chiar gata s-o ucida \u00eempreuna cu el, iar nu dorindu-si s-o salveze odata cu el, Kien se dovedeste a fi prizonier fara scapare \u00eentr-o alta si altfel de Biblioteca Babel, \u00eensa, acum, una care nu mai semnifica demersul cautarii adevarurilor eterne si al cuv\u00e2ntului care sa le exprime, ci spatiul ce consacra lipsa sperantei de salvare.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Elias Canetti, Orbirea, traducere, note si postfata de Mihai Isbasescu, Iasi, Editura Polirom, 2010. &nbsp; \u201eOrice cuv\u00e2nt rostit e prefacut. Orice cuv\u00e2nt scris e prefacut. Dar ce exista fara cuvinte?\u201d (Elias Canetti) Romanul \u201eOrbirea\u201d al lui Elias Canetti a avut o soarta uluitoare si, nu o data, stranie. La fel ca, de altfel, si autorul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/orbire-si-biblioteca\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Orbire si biblioteca<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8351,8352],"class_list":["post-13529","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-elias-canetti","tag-orbirea"],"views":1888,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13529","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13529"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13529\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13529"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13529"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13529"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}