{"id":13526,"date":"2012-10-11T12:56:04","date_gmt":"2012-10-11T10:56:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13526"},"modified":"2012-10-11T12:56:29","modified_gmt":"2012-10-11T10:56:29","slug":"amorurile-unui-junkie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/amorurile-unui-junkie\/","title":{"rendered":"Amorurile unui junkie"},"content":{"rendered":"

George Vasilievici, Viseptol,<\/em> Bucuresti, Casa de Pariuri Literare,\u00a0 2011, 220 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

George Vasilievici (1978-2010) a avut un destin tragic. Din putinele informatii biografice la care avem acces, aflam ca s-a sinucis, la doar 32 de ani. P\u00e2na atunci, scriitorul constantean publicase, \u00eentre 2001 si 2008, sase volume, activase ca redactor al revistei \u201eTomis\u201c, dar si \u00een mediul on-line, si \u00eesi pusese toate sperantele \u00eentr-un nou proiect. Dupa insuccesul romanului \u201eYoyo\u201c (Editura Tomis, 2008), Vasilievici a lucrat la \u201eViseptol\u201c, proza fantezista si iconoclasta, de un experimentalism dezinhibat, pe care nicio editura nu a \u00eendraznit sa o tipareasca. Dezamagit de lipsa unui feedback pozitiv, autorul a ales, pe calea autoironiei, o solutie de compromis, imprim\u00e2nd \u201eViseptol\u201c \u00een 13 exemplare la o editura inventata, Editura Ta. Aparitia postuma a romanului la Casa de Pariuri Literare (2011) repara si recupereaza, pe c\u00e2t se poate, portretul unui om pe care viata si literatura l-au \u00eenabusit.
\nNaspirine<\/strong>
\nAsa cum afirma Mihail Vakulovski pe coperta a patra, \u00eent\u00e2lnirea cu ultima carte a lui Vasilievici produce impresia unei neverosimile autenticitati si forte de sugestie, ce te poate face sa crezi ca ai \u00een fata o traducere dintr-un rus, american sau olandez, nicidecum o scriere autohtona. O asemenea senzatie o pot produce doar unele secvente decupate din corpul textual, nu si ansamblul. Un exemplu \u00een acest sens \u00eel constituie picturalitatea si insolitul unor scene reverberate din \u201eeterul mintii\u201c. Totusi, vigoarea lor (si chiar materialitatea) este aplatizata de ambitia masochista a autorului de a soca, ostenta, inova cu un subiect ofertant, ce-i drept, dar deja \u00eendelung batatorit. Desi bine scris, romanul nu este si bine \u00eenchegat. Imaginarul psihedelic colorat cu accente distopice ori cu motive biblice dauneaza diegezei. \u00cen loc sa-si orienteze scriitura catre o miza clara \u2013 alta dec\u00e2t a experimentului pur, iesit dintr-un delir \u00een felul paranoiei critice dalidiene \u2013, sa tina str\u00e2nse fr\u00e2iele povestirii, Vasilievici multiplica si mai tare palierele bizareriei, plus\u00e2nd permanent si risc\u00e2nd sa dea \u00een verbiaj.
\n\u201eViseptol\u201c coaguleaza doua intentii oarecum antagonice: pe de o parte este vadita aglomerarea de simboluri, situatii ciudate si actanti prada narcomaniei ori ilogicului, iar pe de alta parte, contra exhaustivitatii evidente, se opereaza defectuos cu o devoalare a motivatiilor intrinseci ale textului. Romanul \u00eesi autocontine grila de lectura. At\u00e2t titlul, c\u00e2t si interventiile propriu-zise ale naratorului ofera prea mult. Savuroasa \u00een cartile-cult ale lui Richard Brautigan era posibilitatea complacerii \u00eentr-un absurd pe care nici cititorii, nici personajele sau autorul nu simt nevoia sa \u00eel explice, cu-at\u00e2t mai putin sa-l altereze. Lui George Vasilievici nu-i reuseste acest lucru, deoarece orienteaza actiunea, dar si hermeneutica, pe o pista explicita. Inovatia lexico-stilistica adusa de termenul \u201eviseptol\u201c, prin palatalizarea labialei \u201eb\u201c din cuv\u00e2ntul \u201eBiseptol\u201c (un medicament recomandat \u00een cazul racelilor grave), lumineaza mecanismele scriiturii si anticipeaza desfasurarea de forte din conflictul epic.
\nCu ajutorul paratextului, observam ca actiunea se alimenteaza din starile hipnagogice provocate de pastile. Nu sunt apele lustrale ale visului romantic, ci \u00eentunecimile drogurilor. Consumul de halucinogene \u00eei viruseaza protagonistului rationamentele, condamn\u00e2ndu-l la un vis ca o piemie perpetua: \u201eSunt dependent de creier (\u2026). Vreau creiere chimice si, mai ales, nefolosite. Creierul folosit este ca p\u00e2inea veche de o luna. Numai bun de dat la porci\u201c (p. 9). \u00cen pofida hipnozei pe care radacina \u201evis-\u201c din titlu o poate exercita, ea este rezultatul unui experiment facil. Ce e \u201eviseptolul\u201c, p\u00e2na la urma, daca nu un fel de \u201enaspirina\u201c (un barbarism mai putin plastic, desigur), acidul acetil salicilic care se trage (aspira) pe nas pentru a produce senzatii\u2026 si apiratii high.
\nIntoxicari<\/strong>
\nIncipitul ex abrupto al romanului ne introduce \u00eentr-o lume funambulesca din care nu lipsesc drogurile genetice, crimele pentru creier uman, c\u00e2inii transformati \u00een senile de tanc, personajele desprinse, parca, din filme horror sau din \u00eenvataturile biblice (Ultimul Papa, Colectionarul, \u00cengerul Copil, \u00cengerul cu Aripi de Peste, Maharul \u00cenaltimilor, fratii Ateu si Cristi \u2013 copiii Mariei). Dificultatea de a plasa actiunea \u00eentr-un cadru bine determinat este data de simbioza deicticelor spatiale concrete cu cele fara un referent: str. Traian, banca Reiffeissen, Cartierul Rosu din Amsterdam, Templele Industriale, Fabricile de Biblii, casa Colectionarului. Primul semn al dezordinii ontologice la care iau parte toti acestia este apelul telefonic al naratorului catre colega sa de apartament. \u00cei relateaza femeii faptul ca Rom, c\u00e2inele lor, s-a metamorfozat \u00eentr-un animal de c\u00e2teva ori mai mare dec\u00e2t dimensiunile obisnuite. Distorsionarea realitatii si experientele liminale de-abia \u00eencep. Cei doi protagonisti (Ela si naratorul pe care, peste c\u00e2teva sute de pagini, vom afla ca-l cheama Stan) pleaca la Amsterdam pentru a cunoaste libertinajul substantelor interzise. Strainul \u00eent\u00e2lnit acolo le furnizeaza at\u00e2t mult doritul viseptol, c\u00e2t si ultimele noutati \u00een materie de soporifice, drogurile genetice. Pastilele lichefiaza g\u00e2ndirea, produc\u00e2nd vedenii si anamorfoze: \u201eMi-am pierdut de mult controlul si nu prea stiu ce sa cred. Nu stiu daca situatia este una reala sau daca viseptolul este de vina. Confuzia \u00eemi creste si mai tare c\u00e2nd Strainul \u00eesi scoate basca cu tot cu partea creierului ca si cum cineva i-ar fi sectionat \u00een doua capul de sub spr\u00e2ncene \u00een sus. I se vede creierul\u201c (p. 38). Veridicitatea \u00eent\u00e2mplarilor este pusa la \u00eendoiala chiar de narator, care ne da de \u00eenteles ca sunt falsificate de constiinta amortita a narcomanului: \u201eMi-am luat la revedere de la Ela si am iesit \u00een strada. Acesta este un moment \u00een afara istoriei. Un moment ce trece neconsemnat si nu exista pentru cititorii \u00eempatimiti. Orgasmul. Controlul suprem. Stoarcerea vietii\u201c (p. 43). Chiar daca se vrea a fi o remarca plina de ironie a autorului postmodernist, self-aware de vrajile metafictiunii si ale enuntarii devoalate, afirmatia citata limiteaza orizontul de asteptare al lectorilor, \u00eendreptatindu-i sa descalifice ca fiind reale toate actiunile urmatoare. Deci, sa le considere drept simple aberatii iesite din creierul intoxicat al eului narant.
\nDrogurile genetice \u2013 pastile albe, stantate cu un mic simbol \u2013 promit consumatorului senzatii organice nemaipomenite: sa-i creasca aripi si sa zboare, sa devina invizibil, sa dob\u00e2ndeasca ochiul \u00eentelepciunii etc. Ele \u00eei faciliteaza protagonistului calatorii beatifice acasa la Colectionar, \u00een \u00eenaltul cerului si catre alte spatii fantasmagorice. \u00cen casa Colectionarului asista la un spectacol sado-maso care ne aminteste de Guillaume Apollinaire. Asemanarea dintre scena violului si a decapitarii \u00cengerului Copil si cea a spasmului final al baietelului chinez ucis \u00een \u201eAmorurile unui hospodar\u201c este izbitoare. Taierea m\u00e2inilor ca masura de siguranta \u00eempotriva atacurilor aviatice, banuiala celorlalti ca se ocupa cu \u201eciordeala de suflete\u201c (motiv esentialmente gogolian), o molima fatala, dependenta de creier uman sunt doar c\u00e2teva dintre experientele personajului povestitor. Sevrajul de carne \u00eel chinuie mai tare dec\u00e2t cel provocat de absenta drogurilor. Nu poate reitera cuplul adamic \u00eempreuna cu Armina Colocolo, \u00eentruc\u00e2t afla ca sunt deopotriva frati si veri. Ucide pentru a-si stavili foamea satanica, este condamnat la 701 pedepse cu moartea, va fi venerat ca un Mesia, dar si hulit ca Antichristul. \u00centr-o scena demna de Adalbert von Chamisso, umbra i se detaseaza de corp, pentru ca, ulterior, barbatul sa \u00eendrume un ateu pe calea credintei. \u00cen fapt, toate actiunile lui \u00eentruchipeaza obsesiile sublimate ale omului dintotdeauna: zborul, dorinta de a fi invizibil, de a ucide fara a fi pedepsit, la a lua parte la orgii sexuale s.a.m.d. Spiritul exhaustiv al autorului este vizibil \u00een toate acestea.
\nPentru amatorii de senzatii tari, \u201eViseptol\u201c este un must read. Cititorii caliti cu proza americana sau rusa a unor William Burroughs, Hunter S. Thompson, Vladimir Sorokin, Viktor Pelevin s.a., scriitori ai narcodependentei, vor \u00eentelege ca scenariile bizare si actele scandaloase mai au nevoie si de ceva \u00een plus, tocmai acel ceva care \u00eei lipseste romanului lui Vasilievici. Spre deosebire de literatura mizerabilista a lui Burroughs, profund angajata social, pled\u00e2nd \u00eempotriva manipularii si opresiunii (caci adictia e tot o forma de control), \u201eViseptol\u201c prezinta o escamotare a realitatii fara un telos anume, rulata \u00een imagini fulgurante si ostentative, dar evanescente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

George Vasilievici, Viseptol, Bucuresti, Casa de Pariuri Literare,\u00a0 2011, 220 p.   George Vasilievici (1978-2010) a avut un destin tragic. Din putinele informatii biografice la care avem acces, aflam ca s-a sinucis, la doar 32 de ani. P\u00e2na atunci, scriitorul constantean publicase, \u00eentre 2001 si 2008, sase volume, activase ca redactor al revistei \u201eTomis\u201c, dar… Cite\u0219te mai mult »Amorurile unui junkie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8349,8350],"class_list":["post-13526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-george-vasilievici","tag-viseptol"],"views":1723,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13526"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13526\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}