Un jurnal tinut \u00een ultimii 14 ani ai epocii de dinaintea evenimentelor din decembrie 1989 a publicat recent, la Editura Babel din Bacau, criticul si istoricul literar Constantin Calin, care nu doar consemneaza, ci si problematizeaza aproape tot ce se petrece \u00een jurul si \u00een timpul sau, dar si ce se petrece cu sine \u00eensusi, uneori poate excesiv \u00een raport cu importanta faptelor, evenimentelor consemnate si cu statura celor pe care \u00eei surprinde \u00een diverse ipostaze si circumstante. Ceea ce, la urma urmei, motiveaza, asa-zic\u00e2nd, titlul cartii: \u201eProvinciale. Fragmentarium 1975-1989\u201c.
\nBun psiholog, Constantin Calin este preocupat mai mereu de ceea ce-i defineste \u00een primul r\u00e2nd moral pe cei cu care intra \u00een contact nemijlocit sau indirect, adica prin\u2026 opera, cu si fara ghilimele, \u00een calitate de critic. Observatiile si succintele sale caracterizari sunt preponderent ale unui moralist a carui interesanta experienta de viata, nu \u00een ultimul r\u00e2nd cea de profesor, e dublata, potentata de o cu totul remarcabila experienta carturareasca, biblioteca \u00eensemn\u00e2nd pentru Constantin Calin mediul \u00een care se simte cel mai bine, spatiul cu adevarat securizant. Dintre personajele mai mult sau mai putin cunoscute, evocate \u00een \u00eensemnarile sale zilnice, se detaseaza c\u00e2teva. Cel mai prezent, fiindca si cel mai reprezentativ privind o anumita mentalitate, este un dramaturg \u00eenchipuit si publicist mediocru, individ suficient, cu abilitati \u00een a-si aranja relatii profitabile si \u00een a-si promova scrierile, mai abitir atunci c\u00e2nd parvine \u00een functia de redactor-sef al revistei \u201eAteneu\u201c, pe care a ocupat-o pret de vreo opt ani, publicatie multa vreme apreciata si respectata, \u00een jurul careia, \u00een deceniul sapte al secolului trecut, s-a format un valoros grup de scriitori consacrat ca atare de istoria literara. Dar, dincolo de asemenea figuri deloc putine, dincolo de fauna culturala si politico-administrativa bacauana \u2013 si nu numai \u2013 regasim \u00een jurnalul lui Constantin Calin atmosfera specifica unei epoci extrem de complexe si de contradictorii pe care toti cei de aceeasi generatie cu diaristul am trait-o, am suportat-o sur le vif. \u00cen locul autorului nu as fi putut rezista tentatiei, fie si contrar regulilor unei scrieri de acest gen, de a \u00eensoti, post festum, multe dintre \u00eensemnarile facute atunci, la cald, de scurte comentarii care sa releve ca bolile acelui timp s-au agravat enorm \u00een epoca postdecembrista, ca sa nu mai vorbim de cele pe care nici nu ni le puteam imagina \u00een urma cu mai bine de un sfert de veac, c\u00e2nd Constantin Calin \u00eencepea sa-si scrie jurnalul. Cred ca orice om onest si de bun-simt, caci or mai fi destui si din acestia, nu poate nega ca societatea rom\u00e2neasca de azi este grav bolnava, iar pilonii statului sunt subreziti p\u00e2na la limita prabusirii, nu numai institutional, ci si teritorial. Sunt convins ca unui intelectual informat, ca autorul \u201eProvincialelor\u201c, nu-i scapa aceasta trista realitate, considerata de istorici si analisti de incontestabila competenta a fi fara precedent \u00een \u00eentreaga istorie a Rom\u00e2niei.
\nO \u201etabla de materii\u201c, ingenios si sugestiv conceputa, plasata pe coperta a patra a volumului ce \u00eensumeaza 500 de pagini, cata sa sugereze substanta acestuia. O citez \u00een \u00eentregime: \u201eOameni-antagonisme-antipatii-adversitati-dezbinari-iluzii-analogii-amici-asocieri-acorduri-suete-idei-controverse-replici-ironii-sarcasme-acoliti-cutre-javre-m\u00e2ncatorii-dedublari-perfidii-lasitati-tradari-zelosi-oportunisti-mistificatori-sedinte-promisiuni-injonctiuni-obtuzitati-ziare-reviste-carti-radio-televiziune-curiozitati-evenimente-\u00eengrijorari-refrene familiale-politica-spital-moarte-biografii-rememorari-\u201clansari\u201c-plictiseli-enervari-mentalitati-afectari-imposturi-comtrarieri-ipoteze-zvonuri-b\u00e2rfe-ciondaneli-confruntari-dezavuari-ofense-indignari-negatii-portrete-caricaturi.pamflete-\u201cotravuri\u201c-lucruri grave-peisaje-relaxari-bancuri-excese-insinuari-interpretari-critici-incriminari-respingeri-autoscopii-greseli-reflectii-vorbe de toate felurile-miere, cucuta si zgura-sentimente erodate-anomalii-mizerii-reverii-anxietati-rugaciuni-asteptari etc.\u201c.
\nSigur, aceasta \u201etabla\u201c are si rolul de captatio. Lumea si ambianta \u201edescrise\u201c \u00een jurnal nu sunt chiar at\u00e2t de, cum sa zic, viu colorate. Oricum, culoarea dominanta mi s-a parut a fi cenusiul. Cenusiul vietii sociale, culturale, redactionale\u2026 Din \u00eensiruirea amintita, as retine, \u00eentre alte c\u00e2teva \u201eteme\u201c si repere, ceea ce autorul numeste \u201eautoscopii\u201c, pentru ca termenul exprima o latura pregnanta a jurnalului.
\nSe naste \u00eensa \u00eentrebarea: c\u00e2t de mare este deosebirea dintre lumea rom\u00e2neasca de azi si cea \u00een care am trait p\u00e2na \u00een decembrie ’89, c\u00e2nd se \u00eencheie si \u00eensemnarile lui Constantin Calin? Adevarul e ca deosebirea e ca de la cer la pam\u00e2nt. Din pacate, dincolo de unele elemente de suprafata, nu o data \u00eenselatoare, cea contemporana este incomparabil mai ur\u00e2ta, \u00eendeosebi moral. Cenusiul a devenit negru. Astazi, e atacata fibra cea mai intima a acestui popor. Marele istoric Florin Constantiniu, disparut recent si de inima rea, semnala cu durere ca rom\u00e2nii nu mai au nici un ideal care sa le \u201edestepte\u201c constiinta, sa le-o catalizeze, asa cum s-a \u00eent\u00e2mplat de at\u00e2tea ori \u00een istoria noastra moderna c\u00e2nd s-a \u00eenfaptuit ceva durabil. Lipsa de reactie si a elementarei demnitati, reducerea la o conditie eminamente vegetativa, demolarea miturilor \u00eentemeietoare, batjocorirea traditiei, confuzia valorilor, acestea si multe altele par a fi atins gradul cel mai de sus, sinucigas. Ce si cum sa mai edifici cu o populatie si cu o intelectualitate care se complac \u00een situatia de sluga, fie ea, sluga \u2013 \u00een cazul unei asa zise elite \u2013 si de lux, vreau sa spun gras platita, rasplatita pentru lichelismul si colaborationismul ei cu un regim eminamente antinational, o elita corupta p\u00e2na \u00een maduva oaselor?! Acel pensionar care, cu un aplomb nat\u00e2ng, vrea sa-l convinga pe autor ca bustul unei personalitati istorice, ce tocmai fusese dezvelit, s-ar datora aranjamentelor unui membru al familiei, nu e deloc o exceptie. El reprezinta o mentalitate generala, marunt tranzactionista Si sa ne mai miram ca \u201ecetateni\u201c de o asemenea factura au votat, si \u00eenca de mai multe ori, ce au votat?!
\nDar sa ne refugiem pentru o clipa \u00een literatura. Printre cele mai frumoase pagini din jurnalul lui Constantin Calin, ce vadesc o autentica pana de scriitor epic, sunt cele referitoare la parintii autorului. Una dintre ele m-a dus cu g\u00e2ndul la tulburatorul text \u201eZiua din urma a batr\u00e2nei taranci\u201c din jurnalul lui Marin Preda: \u201eMi-o amintesc st\u00e2nd \u00een fundul gradinii, \u00eenspre Mihai al lui Gheorghe a Nutii si privind spre dealul tintirimului unde s-auzea c\u00e2ntecul sf\u00e2sietor al trupcilor. Ziua era senina, soarele se aplecase bl\u00e2nd spre asfintit, un v\u00e2nticel \u00eenfiora frunzele prunilor si perilor. \u00abDoamne, frumos mai c\u00e2nta!\u00bb, ofta mama, sensibila la jalea lumii, dupa care se \u00eentorcea la treburile am\u00e2nate o clipa. Pe atunci ea era \u00eenca t\u00e2nara, dar acum? Totusi p\u00e2na la urma nu mi-a parut rau ca a fost tocmita muzica. Banda lui Nigaia (nume?, porecla?) \u00eeti rascoleste si cea mai ad\u00e2nca fibra cu \u00abDor de mama\u00bb, probabil cea mai tulburatoare piesa din repertoriul ei. Un c\u00e2ntec care te smereste si te coboara \u00een ad\u00e2ncimile propriului trecut\u201c. De o remarcabila expresivitate si vibratie sunt portretul tatalui si \u00eensemnarile facute la plecarea fiului dupa \u00eenmorm\u00e2ntare: \u201eDesi curentul era rece, taios, am ramas pe culoarul vagonului sa privesc \u00eenca o data locurile natale, de care, pentru prima data, aveam sentimentul unei despartiri. Au ramas \u00een urma mult prea repede satul, dealul Oadeciului, petice fumurii din padurea dinspre Poieni. \u00abNu, nu ma voi \u00eenstraina definitiv!\u00bb, \u00eemi repetam cu obstinatie. \u00abMa voi \u00eentoarce, chiar mai des dec\u00e2t am facut-o p\u00e2na acum!\u00bb, adaugam. Dar, dupa numai c\u00e2teva minute, mi-am dat seama c\u00e2t de mare e surpatura interioara produsa de moartea parintilor. Toropit de oboseala, am intrat \u00een compartiment. Continu\u00e2nd sa privesc pe geam, am atipit o statie, doua. C\u00e2nd m-am trezit, bancile se umplusera de calatori care taceau privindu-ma respectuos si compatimitor. Afara se \u00eenserase de-a binelea. C\u00e2nd am aprins tigara, la lumina flacarii, mi-am zarit chipul \u00een geam. Ce trista revelatie: \u00eembatr\u00e2nisem!\u201c.
\nJurnalul, zicea Matei Calinescu, \u201epoate fi o c\u00e2rja cu ajutorul careia \u00eenaintezi \u00eencet-\u00eencet\u2026 \u00een golul timpului\u201c. Nu stiu daca \u00eel percepe astfel si Constantin Calin. Ce pot sa spun e ca jurnalul sau este confesiunea unui fin observator, a unui analist si nu o data a unui psihanalist discret, dar si marturia unui intelectual, cu formula oximoronica a unui confrate, \u201esilit de buna voie\u201c sa stea departe de val. Constantin Calin e dintre cei carora li se potriveste de minune memorabila sintagma a lui Raymond Aron: \u201espectator angajat\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"