{"id":13517,"date":"2012-10-11T12:49:48","date_gmt":"2012-10-11T10:49:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13517"},"modified":"2012-10-11T12:50:26","modified_gmt":"2012-10-11T10:50:26","slug":"pentru-o-antropologie-a-obiectelor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pentru-o-antropologie-a-obiectelor\/","title":{"rendered":"Pentru o antropologie a obiectelor"},"content":{"rendered":"

\u00cent\u00e2lnirea cu o colectivitate \u00eenseamna, pentru etnograf sau antropolog, si descoperirea universului obiectual pe care ea \u00eel construieste pentru a raspunde nevoilor primare si derivate, pentru a crea un sistem de semne si de \u00eentelesuri, altfel spus pentru a \u201e\u00eembl\u00e2nzi\u201c natura si a o transforma \u00een cultura. <\/strong><\/em>
\nObiectul devine astfel un mediator \u00eentre observator si lumea studiata, prin intermediul lui pot fi \u00eentelese ritualuri, coduri si semnificatii ale unor gesturi sau activitati. El poate oferi deslusiri importante pentru distinctiile de gen sau de v\u00e2rsta, de statut social sau de rol \u00een cadrul comunitatii. Obiectul este o urma palpabila a unor rupturi, a metamorfozelor pe care le-au declansat si a etapelor prin care comunitatea a trecut. \u00cen el staruie reziduurile traditiei, dar si amprentele contactelor cu alte culturi, cu alte experiente. Rezervor al memoriei colective, obiectul retraseaza aventura crearii si folosirii lui, amintind mereu, \u00een subtext, si despre cel care l-a creat, l-a posedat sau l-a m\u00e2nuit.<\/strong><\/em>
\nScoala culturalista americana a mentionat importanta culturii materiale asupra dezvoltarii personalitatii, incluz\u00e2nd \u00een ereditatea sociala (complementara celei biologice) si felul \u00een care \u00eenvatam, \u00eenca din copilarie, sa folosim obiectele. \u00centr-o lucrare consacrata \u201eFundamentului cultural al personalitatii\u201d, Ralph Linton si-a pus problema configuratiilor culturale care se tes \u00een jurul ustensilelor pe care le descoperim treptat \u00een universul \u00eenconjurator si pe care le includem, aproape neobservat, \u00een gesturile si ritmurile noastre cotidiene, transform\u00e2nd apoi relatia cu ele \u00eentr-o \u201ezestre\u201c pe care o transmitem generatiilor viitoare: \u201eExperientele timpurii ale unui copil lasat printre jucarii, sau \u00eentr-o casa plina de tot felul de lucruri fragile, vor fi diferite de cele ale unui copil tinut \u00eentr-un parc, \u00een care nu exista nici un lucru pe care ar putea sa-l deterioreze, sau care ar putea sa-i dauneze. Chiar si obiceiul nostru de a sedea sau de a ne culca pe anumite mobile implica o serie de experiente din perioada copilariei, care lipsesc total \u00eentr-o societate ai carei membri, de obicei, se asaza si se culca pe jos.\u201c Concluzia lui
\nR. Linton pare a fi fara echivoc \u00een aceasta privinta: obiectul este un indicator, un martor al devenirii personalitatii, modelata dupa tiparele culturii \u00een care evolueaza individul respectiv: \u201eMediul \u00een care se dezvolta si actioneaza un individ include \u00eentotdeauna o mare varietate de obiecte facute de om, iar efectul pe care \u00eel poate avea contactul cu aceste obiecte asupra formarii personalitatii este considerabil.\u201c
\nCivilizatia \u00eensasi nu este dec\u00e2t un vast muzeu arheologic, straturi peste straturi de lumi, de experiente, de situatii de viata sociala, culturala sau politica \u00eenchise \u00een carapacea obiectelor sau a fragmentelor de obiect, din care arheologii recompun chipul societatilor scufundate \u00een uitare.
\nO padure de semne si <\/strong>
\nmastile lor obiectuale<\/strong>
\nPentru etnograf, \u00eent\u00e2lnirea cu obiectele Celorlalti a provocat o dubla uimire: nu numai Celalalt era diferit, ci \u00eentreaga lui raportare la lume, transcrisa \u00een codul simbolic al instrumentelor vietii de zi cu zi si al celor de cult sau de sarbatoare. Atunci c\u00e2nd nu a putut aduce \u00een lumea lui cel mai straniu si mai dezirabil obiect \u2013 corpul Celuilalt \u2013 etnograful si-a \u00eencarcat cuferele si corabiile cu semnele vietii materiale si spirituale ale acestuia. Asa s-au \u00eembogatit cabinetele de curiozitati, s-au creat colectiile personale si, mai t\u00e2rziu, muzeele. Locuri ale memoriei, ele \u00eencercau sa restituie secvente ale unei existente exotice, atragatoare si \u00eenspaim\u00e2ntatoare simultan. Scoase din contextul lor de viata si de utilizare, transformate \u00een exponate, obiectele \u00eesi pierdeau caracterul utilitar pentru a-si descoperi enigmatica fata estetica. Cel mai adesea, ele sf\u00e2rseau prin a fi \u201econsumate\u201c \u00eentr-o maniera care nu mai amintea deloc de situatia emergentei lor, de producator si de receptorii initiali, de universul mental care a contribuit la aparitia lor. Observatia lui
\nA. Malraux, din paginile \u201eMuzeului imaginar\u201c, nuanteaza sugestiv traiectoria acestor mutatii: \u201eUn crucifix romanic nu era la \u00eenceput o sculptura. \u00abMadona\u00bb lui Cimabue nu era la \u00eenceput un tablou, nici macar \u00abAtena\u00bb lui Fidias nu era la \u00eenceput o statuie.\u201c
\nDiscursul obiectelor se ramifica pe mai multe paliere de \u00eentelegere si interpretare a culturilor. De la dimensiunea lor strict materiala la cea simbolica, de la utilitate la includerea \u00eentr-un sistem de semnificatii (dar, marfa, simbol, element al schimbului, componenta a unui ritual, monument), obiectele reusesc sa restituie sensul vietuirii \u00eentr-o anumita comunitate, tipul relatiilor interumane, raportul dintre ceea ce se pastreaza si ceea ce se modifica, uneori p\u00e2na la disparitie.
\nPentru antropologia contemporana, obiectul pare cu at\u00e2t mai important cu c\u00e2t el tinde sa devina, \u00eentr-un anumit context socio-cultural, chiar substitutul individului. Este lectia cinic-trista, dar realista, pe care ne-o livreaza Jean Baudrillard atunci c\u00e2nd deconstruieste imaginea societatii de consum: \u201eOamenii care duc o viata opulenta nu mai sunt \u00eenconjurati de alti oameni, ci de OBIECTE. \u00cen relatiile lor zilnice nu-i mai au parteneri pe semenii lor, ci primesc si manipuleaza, din ce \u00een ce mai mult, conform statisticilor, bunuri si mesaje… Conceptele de \u201emediu\u201c, de \u201eambianta\u201c au ajuns la moda numai de c\u00e2nd traim, \u00een fond, mai putin \u00een vecinatatea altor oameni, \u00een prezenta si \u00een discursul lor, c\u00e2t mai degraba sub privirea muta a unor obiecte ascultatoare si halucinante care ne tin mereu acelasi discurs, acela al puterii noastre \u00eempietrite, al abundentei noastre virtuale, al absentei noastre reciproce.\u201c
\nSinguratatea din societatile \u201ecivilizate\u201c actuale este compensata prin recursul la obiecte, prin plonjarea \u00een sfera lor linistitoare, capabila sa asigure o imagine dezirabila celui care le exhiba sau le foloseste. Obiectul functioneaza, \u00een acest caz, si ca o continuare a subiectului, ca o \u201eproteza\u201c a lui, capabila sa-i umple golurile, sa-i mascheze uitarile (GPS-ul \u00eenlocuieste simtul orientarii; agendele, mobilul sau iPhone-ul cuprind memoria numerelor de telefon, a aniversarilor, a listelor cu lucruri de rezolvat; aparatele de electro-stimulare \u201efac sport\u201c \u00een locul tau, pentru a mentiona doar c\u00e2teva exemple). Noile mitologii urbane conditioneaza fericirea sau bunastarea indivizilor de posesiile lor, iar abundenta lucrurilor functioneaza ca o oglinda rasturnata a precaritatii sinelui.
\n\u00cen societatile de consum, obiectul este principala arma de influentare si manevrare a grupurilor sociale. Nevoia de posesie (conotata de J. Baudrillard ca nevoie a diferentei) este indusa acestui homo consumericus prin intermediul discursului publicitar, care mizeaza pe strategiile dorintei, activ\u00e2nd acele p\u00e2rghii psihologice capabile sa modifice ipostaza privitorului pasiv \u00een cea a cumparatorului implicat, atent la reduceri si oportunitati. \u00cen plus, pentru confortul spiritual al cumparatorului \u00eei sunt sugerate si dimensiunile \u201efilantropice\u201c ale actiunilor sale, care \u00eel \u00eenchid definitiv \u00een capsula \u201ealtruismului egoist\u201c: \u201eMoralitatea cumparaturilor este o idee la moda: e reconfortant sa-ti poti spune ca svanii din Caucaz sau indienii yanomami din Brazilia vor \u00eencasa c\u00e2tiva centi \u00een plus pentru colierele din gheare de p\u00e2rs sau pentru galetele din s\u00e2mburi de struguri.\u201c (Fran\u00e7ois Forestier, \u201eComertul echitabil\u201d).
\nLectura lumii prin ustensilele ei<\/strong>
\nIndiferent de conotatiile actuale ce transpar din relatia individ-obiect si din mutatiile pe care ea le-a suferit de-a lungul timpului, un lucru ram\u00e2ne cert: posibilitatea de a \u00eentelege valorile si metamorfozele unei comunitati privind \u00eenspre obiectele inventate si m\u00e2nuite de membrii acesteia. Cartea lui Neil MacGregor, \u201eA History of the World in 100 Objects\u201c, nareaza istoria umanitatii prin prisma unor artefacte pastrate \u00een colectiile de la British Museum. Povestile construite \u00een jurul obiectelor din epoci si spatii culturale diverse depasesc granitele materialului (forma, dimensiune, culoare, greutate, consistenta) oferindu-ne posibilitatea de a \u00eentelege modalitati variate de raportare la tot ceea ce presupune omenescul: corp, arta, religie, calatorie, comunicare, organizare sociala si familiala, privire asupra mortii si a vietii de dincolo, razboaie, dragoste s.a. Proiectul initiat de Radio BBC \u00een parteneriat cu British Museum propune o lectura a lumii cu ajutorul imaginilor si o descifrare a ritualurilor, simbolurilor, modalitatilor de concepere a existentei prin intermediul obiectelor. Drumul este, de data aceasta, \u00een sens invers, \u00eenspre izvor, ca o stranie curgere a fluviului \u00eenapoi. Obiectul de muzeu, smuls contextului originar (ca descoperire arheologica sau achizitie rezultata \u00een urma anchetelor etnografice) pare a-si croi iar traseul catre spatiul de provenienta, contur\u00e2nd chipul celui care l-a plasmuit si l-a \u00eentrebuintat. Obiectul-rest reface o lume si o identitate. Chipului lui homo faber i se alatura cel al lui homo ludens, homo amans, homo moriturus sau homo comunicans, caci ustensila \u00eesi etaleaza functiile, destinatiile, contextele care au gazduit-o \u00een felurite momente, \u00een rolul ei de \u00eensotitor al omului de la nastere p\u00e2na la morm\u00e2nt si, \u00een unele cazuri, si \u00een tenebrele acestuia: \u201eE o constatare banala ca arta se naste funerara si renaste \u00eendata dupa ce moare, sub imboldul mortii. Onorurile morm\u00e2ntului relanseaza, din loc \u00een loc, imaginatia plastica, mormintele mai-marilor au fost primele noastre muzee, iar defunctii \u00eensisi primii nostri colectionari. Caci aceste tezaure de arme si vesela, vase, diademe, sipete de aur, busturi de marmura, mobiliere din lemn pretios nu erau propuse privirii celor vii. Nu erau \u00eenghesuite \u00een ad\u00e2ncul tumulusilor, piramidelor sau gropilor ca sa fie frumoase, ci ca sa fie folositoare.\u201c (R\u00e9gis Debray, \u201eViata si moartea imaginii. O istorie a privirii \u00een Occident\u201c).
\nPletora de semnificatii asociate obiectului readuce \u00een discutie procesul semnificarii, treptele strabatute dinspre denotativ catre conotativ, aluviunile interpretarilor si reintrepretarilor date de diversii utilizatori, scoaterea din uz, adaptarea la noile cerinte ale societatilor sau tezaurizarea lui. \u00cen \u201eTalmes balmes de etnologie si multe altele\u201c, Irina Nicolau schiteaza rapid diferenta dintre artefactul \u00eenscris \u00een societatea de consum si cel apartin\u00e2nd lumilor trecute: \u201eIndiferent de epoca, obiectul este miza unor relatii interumane complexe. El este dorit, utilizat, schimbat cu alt obiect, v\u00e2ndut, tezaurizat, interzis. Societatea de consum face astazi din obiect centrul lumii, dar, \u00een acelasi timp, \u00eei scurteaza viata. Modele de tot felul se succed cu viteza si rolul care revine omului pare sa fie cel de a conduce obiectele din vitrinele stralucitoare la lazile cu gunoi.
\n\u00cen societatile traditionale era altfel. Ele cunosteau asezarea. Un lucru era asezat atunci c\u00e2nd era pus la locul lui. Aceasta punere se baza pe o lunga experienta transmisa din generatii \u00een generatii.\u201c \u00cen viziunea Ioanei Popescu, distinctia dintre obiectul traditional si cel modern este schitata prin opozitia dintre a face sau a \u00eentrebuinta (valoarea utilitara, functionala) si a avea (valoarea de expunere, de exhibare): \u201eObiectul culturii taranesti traditionale era conceput pentru a fi practicat; obiectul \u00een lumea moderna semisecularizata era produs pentru a fi posedat.\u201c (\u201eFoloasele privirii\u201c).
\nAntropologii secolului XX scriu povestea obiectelor dupa modelul unei istorii personale, al unui r\u00e9cit de vie. Artefactul are o biografie a lui, \u00een str\u00e2nsa legatura cu cea a comunitatii care l-a creat, l-a utilizat, l-a \u00eencarcat semantic, i-a \u00eensotit si vegheat avatarurile, l-a abandonat sau l-a \u201eucis\u201c. Ciclul de viata al acestor constructe materiale parcurge aceleasi etape ca si \u00een cazul unei fiinte umane, iar presiunea timpului actioneaza simultan asupra subiectului si a obiectului. Transferurile \u00eentre \u201eparteneri\u201c sunt frecvente; contaminarile, de asemenea, nu lipsesc. Obiectul se umanizeaza prin folosirea lui \u00een contexte marcate afectiv sau prin transmiterea din generatie \u00een generatie, ca element-simbol al unor continuitati, iar omul preia ceva din functiile obiectelor de care se \u00eenconjoara si care, \u00een lumea actuala, alcatuiesc adesea \u201eflora si fauna\u201c \u00een mijlocul carora traieste. \u00cen opinia lui Jean Baudrillard, ceea ce s-a schimbat \u00een societatea de consum este raportul dintre durata de viata a subiectului si, respectiv, a obiectului. Astfel, trainicia de odinioara a materiei prelucrate apare \u00eenlocuita de fragilitatea unei materii perisabile, \u00een continua perfectionare sau prefacere, supusa imperativelor reciclarii sau distrugerii.
\n\u00cent\u00e2lnirea cu obiectele Celorlalti \u2013 pe verticala timpului sau pe orizontala spatiului \u2013 continua, \u00eentr-un alt plan, dialogurile prietenesti sau confruntarile agresive, dureroase, problematizante, dintre noi si cei diferiti. Colectiile muzeelor contemporane pun \u00een lumina mosteniri, descendente, recuperari, dar si aerul colonialist al aculturatiilor spontane sau impuse. Continentele european si nord-american pastreaza \u00een colectiile publice sau private semne ale gesturilor de putere de alta data. Cum ar arata muzeele lumii actuale daca obiectele ar fi returnate spatiilor de provenienta? \u00centrebarea \u00eesi pastreaza aerul retoric, caci s-ar crea un adevarat haos daca s-ar propune o asemenea solutie.
\nCautarea antropologului ram\u00e2ne mereu conditionata de contextul \u00eent\u00e2lnirii. Fie ca se \u00eentreaba cum ne construim dusmanul (U. Eco), fie ca \u00eesi da seama ca \u201eviata si activitatea omului se \u00eenscriu \u00een niste cadre ce ofera trasaturi comune\u201c (Claude L\u00e9vi-Strauss), cercetatorul se afla fata \u00een fata cu Celalalt, tem\u00e2ndu-se, de fiecare data, ca nu va putea surmonta prejudecatile lumii sale. Calatoria printre semeni si obiectele lor, consemnata, adnotata, interpretata si revazuta periodic, este ciutura care aduce \u00een rastimpuri, la suprafata f\u00e2nt\u00e2nii, apa tulbure sau clara a noilor demersuri antropologice.<\/p>\n

Fotografiile apartin autoarei.<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cent\u00e2lnirea cu o colectivitate \u00eenseamna, pentru etnograf sau antropolog, si descoperirea universului obiectual pe care ea \u00eel construieste pentru a raspunde nevoilor primare si derivate, pentru a crea un sistem de semne si de \u00eentelesuri, altfel spus pentru a \u201e\u00eembl\u00e2nzi\u201c natura si a o transforma \u00een cultura. Obiectul devine astfel un mediator \u00eentre observator si… Cite\u0219te mai mult »Pentru o antropologie a obiectelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8345],"class_list":["post-13517","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-antropologia-obiectelor"],"views":3504,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13517","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13517"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13517\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13517"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13517"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13517"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}