{"id":13514,"date":"2012-10-11T12:47:45","date_gmt":"2012-10-11T10:47:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13514"},"modified":"2012-10-11T12:48:12","modified_gmt":"2012-10-11T10:48:12","slug":"alexandru-george-1930-2012","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alexandru-george-1930-2012\/","title":{"rendered":"Alexandru George (1930-2012)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Articol de dictionar<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>Ca prozator, Alexandru George poate fi plasat \u00eentre scriitorii livresti, eruditi, fantezisti si ludici, alaturi de alti autori pe care el \u00eensusi, \u00een postura de critic, \u00eei asaza \u00een \u201ecategoria debutantilor tardivi si bine socotiti\u201c (Leonid Dimov, Mircea Ivanescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Topa, Barbu Cioculescu). Eruditia, mestesugul de stilist, dispozitia ironica si parodica sunt mobilizate \u00eentr-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizeaza teme si motive, parodiaza polemic clisee literare, simuleaza maniere (adica recurge cu virtuozitate la pastisa, construieste impecabile \u201eexercitii de stil\u201c cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultiva fragmentarul si bizareria, servit fiind de o deosebita iscusinta tehnica \u2013 toate acestea cu o stralucire care l-a determinat pe un exeget sa conchida, \u00eenca de la primul sau volum de povestiri, printr-o afirmatie corecta \u00een esenta, ca \u201eavem, deci, un Borges al nostru\u201c (Marian Popa). Verva ludica si virtuozitatea stilistica nu sunt exploatate gratuit ori tehnicist, ci sunt dotate cu o perceptibila gravitate de fond: prozatorul are o \u201eatitudine de estet fundamentata moral, \u00eentruc\u00e2t traduce o acuta ultragiere spirituala\u201c (Mircea Iorgulescu), nu este un \u201eformalist\u201c, ci un moralist si un umanist lucid, dubl\u00e2ndu-si performantele de virtuozitate cu un mesaj uman, sobru, dar consistent, epurat de sentimentalism. Romanul \u201eOameni si umbre, glasuri si taceri\u201c, redactat \u00eentr-o prima forma \u00een anii &#8217;50, reprezinta centrul literaturii lui Alexandru George. Pentru iubitorii de etichete, cartea ofera prilejul recunoasterii unor atribute ale romanului de idei, social, de dragoste, de mister, de razboi s.a.m.d. Ceea ce nu este tocmai fals, ci mai cur\u00e2nd nespecific si partial \u00een privinta unei creatii care atinge, s-ar putea spune, caracterul totalizant si neetichetabil al vietii. Sentimentul de cuprindere nu vine neaparat din explorarea pe o larga suprafata a decorurilor, mediilor si experientelor care intra \u00een vederea romancierului (Bucurestiul vazut \u00een diverse secvente si contexte temporale, interioarele, Constanta de dinaintea intrarii Rom\u00e2niei \u00een primul razboi mondial, Germania tulbure a anilor 20, casa parintilor, mediile politice, aristocratice, burgheze, familiale, studentesti, adolescentine, perioada de ocupatie a nemtilor, cele c\u00e2teva tulburari erotice ale naratorului), c\u00e2t din intensitatea surprinderii lor pe pelicula unui ieri real si veridic. Cartea reconstituie, \u00een formatul mimat al unor amintiri desfasurate dupa o cronologie foarte personala (compusa, prin derogarea de la logica sensului unic al timpului, dintr-o curgere inversa a evenimentelor, dinspre prezent catre trecut, din fragmente si lungi expuneri, din elipse, anticipari si reveniri, din accente falsificate si directii \u00eenselatoare, din evenimente si personaje abandonate sau reluate cu o rabdare aproape didactica), perioada deceniilor al doilea si al treilea ale secolului al XX-lea. Accentul \u00eensa nu cade pe aceasta reconstituire, ci pe lumea romanesca pe care o sustine. Caracterul de pretext, de rama pentru fictiune, al amintirilor este adesea marturisit \u00een paginile lor. \u00cen critica, Alexandru George se situeaza \u00een descendenta lui E. Lovinescu si Serban Cioculescu, \u00een general a criticii interbelice, al carei continuator el \u00eensusi se considera \u2013 \u00een chip explicit \u2013 a fi. S-a ocupat de autori dintre cei mai diferiti, cu precadere din secolul al XX-lea, mai ales interbelici ori propriu-zis contemporani. Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Mateiu I. Caragiale si I.L. Caragiale au facut obiectul unor monografii, contributii solide, de neignorat. \u00cen \u201eMarele Alpha\u201c, criticul a \u00eentreprins o examinare a receptarii operei lui Arghezi, proced\u00e2nd la reconsiderarea polemica a exegezei argheziene. \u201e\u00cen jurul lui E. Lovinescu\u201c (1975) ofera o noua lectura a operei unui autor fata de care comentatorul vadeste o afinitate certa; analiza e lipsita de preconceptii si supusa la obiect, fara obnubilari hagiografice ale spiritului critic: pe adevaratul Lovinescu, dupa parerea exegetului, \u201e\u00eel descoperim \u00een aplicatiile lui practice, \u00een confruntarea cu operele, nu \u00een declaratiile teoretice\u201c. Pe Mateiu I. Caragiale Alexandru George \u00eel abordeaza \u00een volumul din 1981 cu evidenta simpatie, \u00eensa fara gesticulatia idolatriei \u201emateine\u201c, \u00een maniera sa rationalist-analitica obisnuita. Cartea este un eseu critic si, \u00een acelasi timp, o biografie comentata; Alexandru George \u00eel \u201eapara\u201c, argumentat, pe Mateiu I. Caragiale de detractori sau de cei care l-au minimalizat (Serban Cioculescu \u00een special, combatut cordial) si examineaza pertinent felul \u00een care se cade sa fie stabilite si interpretate legaturile dintre biografie si opera. \u201eCaragiale\u201c (1996) \u2013 cu subtitlul \u201eGlose, analize\u201c \u2013 nu e o monografie unitara, ci o grupare de texte (scrise de-a lungul a doua decenii, 1975-1995) care, dupa parerea autorului, \u201edesi e at\u00e2t de succinta, depaseste simpla \u00eencercuire monografica\u201c: unghiul analizei e amplificat astfel \u00eenc\u00e2t sa cuprinda, pe l\u00e2nga literar, socialul si culturalul, demersul viz\u00e2nd chestiuni de mentalitate obsteasca si de istorie a civilizatiei. \u00cen activitatea critica \u201ela zi\u201c \u2013 \u00een textele adunate \u00een seria \u201eLa sf\u00e2rsitul lecturii\u201c (I-IV, 1973-1993) si \u00een alte scrieri asemanatoare \u2013, Alexandru George gloseaza nuantat asupra fenomenului literar si a \u00eentruchiparilor sale, risipeste confuzii, \u00eendreapta erori, interpreteaza judicios detalii anterior neglijate, contrazice locuri comune, deschide perspective neevidente, dar legitime si persuasiv argumentate. Spirit funciarmente polemic, scriitorul \u00eesi teoretizeaza \u00eenclinatia, afirm\u00e2nd caracterul intrinsec polemic al criticii literare. Bataios, criticul polemizeaza cu cavalerism, \u201econtrazice, de regula pe ton d\u00e2rz si caustic, judecati curente si false adevaruri consacrate prin uz, folosind impecabil o viguroasa retorica demonstrativa\u201c (Mircea Iorgulescu). Libertatea de exprimare din anii &#8217;90 a facut posibile revelarea si manifestarea abundenta, cvasipletorica, a potentialului lui Alexandru George \u00een domeniul publicisticii pe teme socio-politico-culturale. Aceasta ipostaza, prin forta lucrurilor noua, nu a fost de natura sa surprinda. Venea, firesc, \u00een continuarea \u2013 ori \u00een completarea \u2013 celei de critic literar, fiindca, dupa cum remarca \u00eensusi scriitorul, el se afirmase si p\u00e2na atunci \u201eca un critic de idei (\u00een sens sa zicem gourmontian), preocupat de chestiuni controversabile, de probleme de aspect ideologic, dar si politic si social\u201c. Spirit rationalist si democrat, atasat ideilor liberale, \u201eproburghez\u201c si \u201eprooccidental\u201c, partizan al modernitatii si al urbanului, Alexandru George s-a impus ca un comentator avizat al fenomenelor observate, ca un teoretician al miscarii liberale, ca un sustinator inflexibil al modernizarii, iritat de persistenta unor realitati premoderne si de demersurile ideologice paseiste ori conservatoare. Particip\u00e2nd, prin interventii marcate nu de pedanterie academica, ci, pe fondul eruditiei sale, de rigoarea pasionata a ideilor si a opiniilor limpede exprimate (chiar daca uneori cu ciudate \u201ederapaje\u201c, contraziceri interne ori rataciri), la dezbateri duse \u00een paginile publicatiilor pe teme ale actualitatii ori ale istoriei noastre politico-culturale, si-a c\u00e2stigat statutul de interlocutor cu autoritate al unor specialisti ai istoriei ideologiilor si mentalitatilor (istorici, sociologi s.a.), consolid\u00e2ndu-si reputatia de polemist necrutator si pluridirectional. A publicat \u2013 sub titlul \u201eO alta scrisoare pierduta\u201c (2002) \u2013 o piesa de teatru, \u00eentr-un fel \u201econtinuarea\u201c capodoperei lui I.L. Caragiale (de unde sunt preluate personaje, locul actiunii etc.), situatia imaginata fiind una \u00een care, dupa moartea deputatului ales, Agamemnon Dandanache, urmeaza sa aiba loc noi alegeri.<\/p>\n<p><strong><em>Articol preluat din <\/em><\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\"><strong><em>\u201eDictionarul\u00a0 <\/em><\/strong><strong><em>literaturii rom\u00e2ne\u201c, coordonator general Eugen Simion, <\/em><\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\"><strong><em>Bucuresti, <\/em><\/strong><strong><em>Univers Enciclopedic,\u00a0 2012, vol. I.<\/em><\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<blockquote><p>GEORGE, Alexandru (pseudonim al lui George-Alexandru Georgescu; 6.IV.1930, Bucuresti \u2013 28.IX.2012, Bucuresti), prozator, eseist, critic si istoric literar, traducator. Este fiul Elizei Georgescu (n. Constantinescu) si al lui George Georgescu (care moare c\u00e2nd viitorul scriitor avea sase ani), functionari la Banca Nationala a Rom\u00e2niei si descendenti ai unor familii de negustori si antreprenori. Copilaria si-a petrecut-o \u00een Bucuresti (\u00een zona Calea Mosilor\u2013 Olari-Popa Petre-Zece Mese, cartier evocat \u00een eseuri memorialistice, dar si \u00een opere de fictiune), scriitorul fiind nu numai prin localitatea de domiciliu, ci si prin mentalitatea si identitatea afectiva pe care si le asuma, un bucurestean \u201eget-beget\u201c. Urmeaza Scoala Primara nr. 7 \u201eSf\u00e2ntul Silvestru\u201c (1937-1941) si Liceul \u201eMihai Viteazul\u201c (1941-1949), cu o \u00eentrerupere \u00een 1946-1947, c\u00e2nd, instalat, din motive de sanatate, la o ruda din apropierea T\u00e2rgovistei, se pregateste \u00een particular; sejurul t\u00e2rgovistean i-a oferit material de inspiratie pentru romanul \u201eCaiet pentru&#8230;\u201c (1984). Student al Facultatii de Litere a Universitatii din Bucuresti (1949-1950), Alexandru George se vede obligat sa o paraseasca, afl\u00e2nd ca i se pregatea excluderea (fara \u00eendoiala pentru \u201eorigine sociala nesanatoasa\u201c). Din 1950 t\u00e2narul \u00eencepe sa munceasca pentru a-si asigura existenta (averea familiei fusese confiscata) ca salahor, ca desenator, slujbas modest la un institut de cercetari \u00een domeniul constructiilor. \u00centre 1955 si 1959, demision\u00e2nd de la institut, \u00eesi asigura existenta prin colaborari regulate (activitati redactionale, traduceri) cu o asociatie a inginerilor si tehnicienilor. Lucreaza, \u00eentre 1959 si 1972, la Biblioteca Academiei Rom\u00e2ne. Debuteaza \u00een presa literara \u00een 1969, la \u201eLuceafarul\u201c (atunci sub conducerea lui Stefan Banulescu), cu povestirea \u201eNocturna\u201c. Editorial, va fi prezent din 1970, c\u00e2nd \u00eei apar cvasisimultan volumul de povestiri \u201eSimple \u00eent\u00e2mplari cu sensul la urma\u201c si eseul despre Tudor Arghezi, \u201eMarele Alpha\u201c. Se poate remarca existenta unui dublu \u201eanacronism\u201c: Alexandru George debuteaza odata cu scriitori de regula cu zece-cincisprezece ani mai tineri dec\u00e2t el si, pe de alta parte, se autositueaza ca un continuator, daca nu chiar ca un reprezentant \u00eent\u00e2rziat al \u201egeneratiei razboiului\u201c, simtindu-se \u201emai atasat de Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Mircea Popovici, Mihail Crama, Alexandru Lungu, dar si de Dinu Pillat, Emil Ivanescu, Pavel Chihaia\u201c s.a., deci de scriitori cu circa zece ani mai v\u00e2rstnici \u201edec\u00e2t cei din leatul (lui) strict, precum Titus Popovici si I. Dodu Balan, N. Tertulian si Georgeta Horodinca, Petre Salcudeanu si Z. Ornea sau Marcel Petrisor si Paul Goma\u201c. Dupa 1970 a publicat peste douazeci de volume proprii, traduceri \u2013 unele \u00eensotite de prefete sau studii introductive \u2013, a \u00eentocmit antologii, a \u00eengrijit editii. Colaboreaza frecvent, uneori regulat, la diferite publicatii literare sau culturale, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eContemporanul\u201c si \u00een special la \u201eViata rom\u00e2neasca\u201c, unde la \u00eenceputul anilor &#8217;80 e titularul cronicii literare pentru cartea de critica si eseu; \u00een anii &#8217;90, dupa o prezenta activa \u00een presa, unele ne\u00eentelegeri si ruperea relatiilor cu redactiile se soldeaza cu o restr\u00e2ngere a gamei de publicatii la care poate colabora, scriitorul fix\u00e2ndu-se \u00een special la \u201eAdevarul literar si artistic\u201c si \u201eLuceafarul\u201c. A facut, de-a lungul anilor, \u00een diferite \u00eemprejurari (trimis al Uniunii Scriitorilor, bursier al Asociatiei de \u00centrajutorare Intelectuala Europeana, turist), calatorii \u00een Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franta, Italia, Germania. Cartilor sale li s-a recunoscut valoarea si prin numeroase premii: Premiul Uniunii Scriitorilor (\u201eSemne si repere\u201c, 1971), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (\u201eLa sf\u00e2rsitul lecturii\u201c, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (\u201eSimple \u00eent\u00e2mplari \u00een g\u00e2nd si spatii\u201c, 1982, \u201eCaragiale\u201c, 1996), Premiul Fundatiei \u201eCuv\u00e2ntul\u201c, Premiul revistei \u201eConvorbiri literare\u201c, Marele Premiu Soros pentru Roman (toate pentru \u201eOameni si umbre, glasuri, taceri\u201c, 1996), Premiul National \u201eTudor Arghezi\u201c \u2013 T\u00e2rgu Jiu, Carbunesti (1998) s.a.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>SCRIERI: \u201eSimple \u00eent\u00e2mplari cu sensul la urma\u201c, Bucuresti, 1970; \u201eMarele Alpha\u201c, Bucuresti, 1970; \u201eClepsidra cu venin\u201c, Bucuresti, 1971; \u201eSemne si repere\u201c, Bucuresti, 1971; \u201eLa sf\u00e2rsitul lecturii\u201c, I-IV, Bucuresti, 1973-1993; \u201e\u00cen jurul lui E. Lovinescu\u201c, Bucuresti, 1975; \u201eMateiu I. Caragiale\u201c, Bucuresti, 1981; \u201eSimple \u00eent\u00e2mplari \u00een g\u00e2nd si spatii\u201c, Bucuresti, 1982; \u201eCaiet pentru\u2026\u201c, Bucuresti, 1984; \u201ePetreceri cu g\u00e2ndul si inductii sentimentale\u201c, Bucuresti, 1986; \u201eDimineata devreme\u201c, Bucuresti, 1987; \u201eSeara t\u00e2rziu\u201c, Bucuresti, 1988; ed. Bucuresti, 1998; \u201e\u00centr-o dimineata de toamna. Cinci sau chiar sase personaje \u00een jurul unui autor\u201c, Bucuresti, 1989; \u201eCapricii si treceri cu g\u00e2ndul prin spatii\u201c, Bucuresti, 1994; \u201eCaragiale\u201c, Bucuresti, 1996; \u201eOameni si umbre, glasuri, taceri\u201c, Bucuresti, 1996; ed. 2, postfata Matei Calinescu, Iasi, 2003; \u201e\u00cen istorie, \u00een politica, \u00een literatura\u201c, Bucuresti, 1997; \u201e\u00cent\u00e2lniri\u201c, Bucuresti, 1997; \u201eSapte povestiri fara una\u201c, Bucuresti, 1997; \u201eReveniri, restituiri, revizuiri\u201c, Bucuresti, 1999; \u201ePro libertate\u201c, Bucuresti, 1999; \u201eAlte \u00eent\u00e2lniri\u201c, Bucuresti, 2000; \u201eConfesiuni \u00eempotriva\u201c, Bucuresti, 2000; \u201e\u00cen treacat, vaz\u00e2nd, reflect\u00e2nd\u201c, T\u00e2rgoviste, 2001; \u201eConsemnari \u00een curs si la fine\u201c, T\u00e2rgoviste, 2002; \u201eO alta scrisoare pierduta\u201c, Bucuresti, 2002; \u201eAlte reveniri, restituiri, revizuiri\u201c, Bucuresti, 2003; \u201eTot pentru libertate\u201c, Bucuresti, 2003; \u201eLitere si clipe\u201c, T\u00e2rgoviste, 2007; \u201eSimplex. Un roman \u00een cautarea propriei deveniri\u201c, T\u00e2rgoviste, 2008; \u201ePasii unui fantasticist\u201c, Bucuresti, 2009.<br \/>\nEditii: V. A. Urechia, \u201eScrieri literare\u201c, Bucuresti, 1976; Pompiliu Eliade, \u201eCe este literatura?\u201c, Cluj-Napoca, 1978; E. Lovinescu, \u201eOpere\u201c, I-IX, Bucuresti, 1982-1992 (\u00een colaborare cu Maria Simionescu), \u201eSburatorul. Agende literare\u201c, I-VI, Bucuresti, 1993-2002 (\u00een colaborare cu Monica Lovinescu, Gabriela Omat si Margareta Feraru); Mateiu I. Caragiale, \u201eSub pecetea tainei\u201c, text \u00eentregit si \u00eencheiat de editor, Bucuresti, 1999.<br \/>\nAntologii: \u201eMasca (Antologie de proza fantastica rom\u00e2neasca)\u201c, Bucuresti, 1982; \u201eMateiu I. Caragiale interpretat de\u2026\u201c, Bucuresti, 1985; \u201eProza umoristica rom\u00e2neasca\u201c, Bucuresti, 1985.<br \/>\nTraduceri: Phillippe van Tieghem, \u201eMarile doctrine literare \u00een Franta\u201c, Bucuresti, 1972; Villiers de l&#8217;Isle-Adam, \u201ePovestiri crude si insolite\u201c,\u00a0 Bucuresti, 1973; Jean Starobinski, \u201eRelatia critica\u201c, Bucuresti, 1974; Remy de Gourmont, \u201eEseuri\u201c, Bucuresti, 1975; Salvatore Battaglia, \u201eMitografia personajului\u201c, Bucuresti, 1976; \u00c9mile Zola, \u201eSaloanele mele\u201c, Bucuresti, 1976; Anatole France, \u201eViata literara\u201c, Bucuresti, 1978; Edmond si Jules de Goncourt, \u201eArta franceza a secolului al XVIII-lea\u201c, Bucuresti, 1979; Jean-Pierre Richard, \u201eLiteratura si senzatie\u201c, Bucuresti, 1980; Louis Hautecoeur, \u201eLiteratura si pictura \u00een secolele XVII-XX\u201c, Bucuresti, 1982; Voltaire, \u201eSecolul lui Ludovic al XIV-lea\u201c, Bucuresti, 1983; Pierre-Joseph Proudhon, \u201ePrincipiul artei si destinatia ei sociala\u201c, Bucuresti, 1987; Jean-Paul Sartre, \u201eGreata\u201c, Bucuresti, 1990.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Articol de dictionar &nbsp; &nbsp; Ca prozator, Alexandru George poate fi plasat \u00eentre scriitorii livresti, eruditi, fantezisti si ludici, alaturi de alti autori pe care el \u00eensusi, \u00een postura de critic, \u00eei asaza \u00een \u201ecategoria debutantilor tardivi si bine socotiti\u201c (Leonid Dimov, Mircea Ivanescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Topa, Barbu Cioculescu). Eruditia, mestesugul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/alexandru-george-1930-2012\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Alexandru George (1930-2012)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8344],"class_list":["post-13514","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-george"],"views":2084,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13514","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13514"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13514\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13514"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13514"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13514"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}