{"id":13509,"date":"2012-10-11T12:44:04","date_gmt":"2012-10-11T10:44:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13509"},"modified":"2012-10-11T12:45:06","modified_gmt":"2012-10-11T10:45:06","slug":"o-barfa-despre-stefan-aug-doinas-de-la-para-la-istorie-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-barfa-despre-stefan-aug-doinas-de-la-para-la-istorie-literara\/","title":{"rendered":"O barfa despre Stefan Aug. Doinas: de la para la istorie literara"},"content":{"rendered":"

\u00cen 1982, ajuns la 60 de ani si la apogeul carierei, Stefan Aug. Doinas \u00eentruchipa una dintre vocile cele mai constante, autorizate, intransigente, chiar \u00eempaciuitoare din spatiul literar. Luarile sale de pozitie st\u00e2rneau (in)amicitii si \u00eel plasau \u00eentr-o zona incerta. Echilibristica retorica, dovedita prin \u00eembinarea loviturilor \u00een plex cu m\u00e2ng\u00e2ierile, sarjele adresate cenzurii institutionalizate, pseudoliteratilor si temelor nobile rumegate ca produse furajere \u00eel transformasera \u00een interlocutor de neocolit. Interventiile \u00eesi onorau promisiunile. Se descurca at\u00e2t de bine sa-si spuna punctele de vedere, \u00eenc\u00e2t fiecare cititor selecta ceea ce \u00eei convenea. Atare diplomatie permitea at\u00e2t afilierea (involuntara) la politicile comuniste din Rom\u00e2nia, c\u00e2t si crearea imaginii de opozant. Echivocul raspunsurilor, generat de sofisme, \u00eei dadea posibilitatea sa \u00eembrace mantaua potrivita cu orice vreme.
\nO ancheta literara<\/strong>
\nPentru forurile conducatoare, prezenta lui Doinas la actiunile dirijate de publicatiile centrale \u00eensemna garantia ca autorii influenti, neintegrati \u00een P.C.R., \u00eempartasesc scandarile despre \u201esocietatea socialista multilateral dezvoltata\u201c si nationalismul ceausist, injectat cu hormoni patriotarzi. Printre altele, asa se explica prezenta lui Doinas la sondajul despre \u201ePermanenta actualitate a poeziei patriotice\u201c (din 1982), cuprinz\u00e2nd urmatoarele trei \u00eentrebari, care erau patru:
\n\u201e1. De ce scrieti poezie patriotica?,
\n2. Este adevarata opinia ca poezia patriotica este o poezie care si-a pierdut actualitatea?, 3. O poezie buna, \u00een genere, este implicit o poezie patriotica? O poezie patriotica este implicit o poezie buna?\u201c. Ancheta declansata de \u201eSc\u00e2nteia tineretului: supliment literar-artistic\u201c a fost deschisa de Mihai Beniuc si Adrian Paunescu (nr. 24), adica liderul de altadata al versificatiei realist-socialiste si initiatorul cultului \u201etatucului\u201c comunist (\u201eC\u00e2ntec pentru tovarasul Gh. Gheorghiu-Dej\u201c, 1951), ajuns la senectute, si poetul oficial al momentului, talentat si abil, cu priza la public gratie \u00een special Cenaclului \u201eFlacara\u201c, av\u00e2nd capacitatea sa-l concureze pe Nicolae Ceausescu \u00een privinta manevrarii maselor. Au urmat (nr. 26) Dan Verona si Ion Gheorghe,\u00a0 al doilea fiind revendicat de putere prin extinderea conceptului de \u201eprotocronism\u201c (\u201eCavalerul trac\u201c, 1969) si prin asumarea chestiunilor convenabile din \u201eElegii politice\u201c (1980). Conceptia lui Doinas (\u201eO necesitate pur interioara\u201c) se afla \u00een nr. 27 (duminica, 28 martie 1982), \u00eensotita fiind de cea a lui Ion Iuga. Ultimele participari le apartin lui Ion Cr\u00eenguleanu (alt favorizat, inevitabil pentru scopurile revistei datorita unor volume ca \u201eSunt pionier al Rom\u00e2niei socialiste\u201c, 1979 sau \u201eParintii nostri, comunistii\u201c, 1981), Aurelian Titu Dumitrescu si echinoxistul Nicolae Baciut (nr. 29).
\nSurprinde astazi adunarea sub aceeasi cauza a unor poeti si versificatori cu origini si formatii distincte. Atunci \u00eensa, diversitatea era suprimata prin recursul la idealul unic. Individualitatea pierea \u00eenaintea dezideratului oficial. Vom vedea totusi cum doi poeti cu origini rurale se raporteaza divergent la fenomenul discutat. \u00cent\u00e2i, Ion Gheorghe (\u201eO proba grea, \u00eensa indispensabila maturitatii si prestigiului profesional\u201c) s-a legitimat prin descinderea dintr-un grup social care, desi fusese distrus prin colectivizare si dislocare, continua sa se numere printre marotele autoritatilor. Secera de pe flamura P.C.R. obliga la pastrarea agricultorilor \u00een campaniile de dezinformare despre muncile c\u00e2mpului. \u00cen materialul oferit redactiei, repondentul s-a camuflat, deoarece a oferit o serie de fraze prefabricate. Nu convingerile lui au vorbit, ci lozincile din plenare si din presa. Convingerile s-au baricadat \u00eendaratul conformismului. Angajarea lui trezeste suspiciuni si din pricina explicatiilor \u201eancestrale\u201c, desprinse din festivalul \u201eC\u00e2ntarea Rom\u00e2niei\u201c: \u201e\u00cen ceea ce ma priveste, iarasi, eu scriu poezie cum ziceti, pentru ca am avut fericirea sa ma nasc de catre o clasa patriotica, taranimea, care a fost, mai este si va trebui sa redevina clasa ce era ea \u2013 similara cu patria; petrec\u00e2ndu-se toata viata insului si a clasei, \u00een mod patriotic\u201c. \u00cen schimb, la Doinas, fiu de chiabur (tatal sau, Augustin Popa, activase \u00een P.N.L. si, \u00een aceasta calitate, devenise primar \u00een satul Caporal Alexa), lipseste elementul supraordonator. Ratiunile invocate de Doinas tin, asa cum recunoastem din titlu, de resorturi intime, de o structura livresca, desprinsa de contexte, care aspira la totalitate. \u00cen sprijinul lui, Doinas a rearanjat un o replica arhicunoscuta, din piesa lui Terentiu \u2013 \u201eSie \u00eensusi calau\u201c \u2013 rostita de Chremes (\u201eHomo sum: nihil umani a me alienum puto\u201c): \u201eScriu poezie patriotica exact din motivele pentru care scriu poezie de oricare alt gen \u2013 descriptiva, filozofica, erotica etc. Cu alte cuvinte scriu poezie patriotica, pentru ca nu vreau sa fiu (si sper ca nu sunt) strain de nimic din ceea ce tine de domeniul poeziei\u201c. Asadar, scriitorul si-a revendicat optiunea de la situatia ideala a creatorului, cu pregatire enciclopedica\/ \u201emultilaterala\u201c. Desprins de cronologie si de evenimentele de larg interes, izolat ca un pustnic, el nu se supune niciunei vointe alogene. La nivel estetic, ipostaza \u00eenchide etans g\u00e2ndirea lui despre literatura. Lucrul a fost sesizat, pentru prima oara, de Marin Bucur: \u201ePatria se afla pe tar\u00e2mul esentelor si al culorilor pure, al cifrelor si al talismanelor, unde lucrarea este a cuv\u00e2ntului pentru a lumina \u00een padurea necunoasterii. Cuv\u00e2ntul poetului asediaza cetatile otravite ale spiritului, apoi curata pam\u00e2ntul de cetatile moarte. Nimeni nu-i poate da o tara \u00een schimb\u201c (\u201ePoezie \u2013 destin \u2013 drama: eseuri\u201c, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, 1982,
\np. 257). Ca un corolar al afirmatiei precedente sta una dintre teoriile insistent promovate de Doinas cu privire la conditia sine qua non a valorii. Presiunile administrative ale comunismului au conotat ideile si cu o dimensiune politica, \u00een masura \u00een care, din pricina absentei pluripartidismului, orice atitudine din intervalul 1948-1989 implica o pozitionare fata de putere. Totodata, si incertitudinea termenilor a sporit referintele: \u201ePoezia adevarata n-a fost niciodata o copie, ci \u00eentotdeauna o replica la real, at\u00e2t \u00een orientarile care manifesta o preferinta fata de obiect (clasicism), c\u00e2t si \u00een cele care pun accentul pe subiect (romantismul); cu at\u00e2t mai mult \u00een cele care par a neglija sfera realului obiectiv (simbolism, expresionism)\u201c (\u201eObiect real si limbaj realist \u00een poezie\u201c, \u00een \u201eContemporanul\u201c, nr. 5 (1955), vineri, 29 ianuarie 1965, p. 3, reluat \u00een vol. \u201eLampa lui Diogene\u201c,
\nEd. Eminescu, 1970, p. 12).
\n\u201ePatriotismul \u2013 un cal troian\u201c<\/strong>
\nRevenind la interviul din \u201eSc\u00e2nteia tineretului: supliment literar-artistic\u201c, nu ar fi deloc dificil sa extragem, cu ajutorul antecedentelor, si un nivel istoric al problematizarilor. Situ\u00e2ndu-si personalitatea mai presus de mode si timp, de nevoile regimului, de niste presupuse interese comune cu o categorie profesionala, Doinas \u00eesi declama individualismul, adica nesubordonarea. Ceea ce, \u00een planul dezbaterii legate de \u201ePermanenta actualitate a poeziei patriotice\u201c, s-ar traduce prin negarea productiei omagiale (despre 24 Ianuarie, 26 ianuarie,\u00a0 1 Mai, 8 mai, 23 august, 1 Decembrie sau zilele Congreselor P.C.R.). Deranja, \u00eenainte de orice, asocierea unui afect de mare intensitate pozitiva cu un organism politic detestat din rarunchi. Senzatia inoculata de volumele menite sa educe iubirea de tara era aceea ca toate lucrurile bune emanau de la P.C.R., iar nu din cugetul fiecarei persoane. Un exemplu clarificator \u00eel da culegerea \u201ePatrie, partid, popor\u201c (selectie de Petru Demetru Popescu si Gheorghe Sovu, 1976), cu texte auxiliare pentru gimnaziu.\u00a0 Dar, asa cum am vazut \u00een alte studii, Doinas nu s-a sustras \u00eentotdeauna de la compunerea sabloanelor ocazionale, numar\u00e2ndu-se printre contributorii \u201eantologiei\u201c mentionate, cu poezia \u201e\u00centrupare\u201c (p. 65). S-ar infera ca doar constiinta l-ar fi \u00eendemnat sa cedeze \u00een unele circumstante, ca redactarea se cerea ca mostra \u00een combaterea celor care compromiteau notiunea de \u201epatrie\u201c. Nu detinem instrumentele sa cuantificam \u00eencrederea cerchistului \u00een profunzimea respectivei idei, \u00eentruc\u00e2t sinceritatea din viata publica si cea din poezie nici nu se confunda, nici nu se despart pe de-a-ntregul. Singura chestiune certa ar fi modul cum Doinas s-a situat de partea puterii, pentru a denunta denigrarea sensurilor (est)etice de catre oportunisti, lipsiti de chemare, m\u00e2nati sa propuna o perspectiva unilaterala asupra liricii. Concesia se impunea, fiindca suplimenta argumentele, conform proverbului-\u00eendemn \u201eFa-te frate cu dracul, p\u00e2na treci puntea!\u201c: \u201eCa o poezie patriotica (adica referindu-se la patrie, si at\u00e2ta tot) nu este, implicit, o poezie buna (adica nu serveste, automat, interesele spirituale ale patriei) se \u00eentelege de la sine. Dar nu prea se \u00eentelege de la sine, mai ales de catre cei ce-ar trebui sa \u00eenteleaga, c\u00e2t de pernicioasa este o asemenea poezie, c\u00e2t de mult rau, \u00een cultura poate sa faca! O falsa poezie patriotica, adica o productie \u00een versuri, care se refera \u00eentr-un fel sau altul la patrie, fara a fi \u00eensa o poezie adevarata, ca valoare artistica, este un adevarat \u00abcal troian\u00bb \u00een fata portilor neaparate ale Cetatii Culturii\u201c. Aliantele temporare se \u00eentemeiau cu minimum de efort. Hibele interveneau c\u00e2nd simbiotul se straduia sa-i confere organismului-gazda chipul si asemanarea lui. Doinas proteja ideologia. Ergo, Doinas era confiscat de regim. Doinas proteja poezia valida, manipul\u00e2nd limbajul ideologiei, insinu\u00e2nd importanta simtamintelor veritabile. Ergo, Doinas accepta comandamentele politice, \u00eencerc\u00e2nd sa previna asaltul asupra evazionismului si a esopismului. Doinas \u00eei blama pe impostori. Ergo, Doinas era si un rezistent prin cultura, si un misionar al consubstantialitatii \u00eentre sentiment si exprimarea lui \u00een text, ceea ce \u00eel trimitea iar \u00een tabara adversa. Daca politrucii socoteau ca productia patriotica nu poate fi eludata, atunci s-ar fi impus ca redactiile revistelor sa apeleze la poetii rasati, nu la nulitati. Numai ca, rationamentul cadea imediat, deoarece prea putini din cei consacrati acceptau sa se supuna. Situatia aceasta cenusie, asemenea imaginilor TV de p\u00e2na \u00een 1989, demonstreaza ca orice victorie se solda cu un armistitiu si ca drumul sigur pentru a obtine dreptul de a negocia ram\u00e2nea contorsionarea discursului oficial: \u201eCei ce introduc \u00eentre zidurile noastre acest \u00abcal troian\u00bb sunt, \u00eentr-adevar, falsi patrioti, deoarece comit o dubla crima nationala: o data, pentru ca promoveaza, drept arta, ceea ce n-are nimic de-a face cu arta, ba dimpotriva: constituie o batjocura la adresa gustului public, la confuzia \u00eentre valoare si non-valoare, la \u00eencurajarea manufacturii de versuri si la compromiterea unei teme majore; a doua oara, pentru ca anuleaza orice efect al propagandei nationale (\u00eenlauntrul si \u00een afara tarii): caci o adevarata propaganda rom\u00e2neasca nu se poate realiza dec\u00e2t cu ajutorul valorilor autentice. Lipsa de gust si de cultura, lipsa sentimentului valorilor, la scara nationala, \u00eenseamna un atentat (constient sau nu) \u00eempotriva culturii\u201c. Scriitorul nu facea altceva dec\u00e2t sa sustina ca reclama favorabila pentru comunism se confunda cu promovarea elitelor. Diatribele \u00eei retrogradau pe servilii rasfatati ai familiei Ceausescu \u00een categoria \u201edusmanilor poporului\u201c. Printr-o extraordinara capacitate de reinterpretare, Doinas obliga ideologia sa se autodevoreze. Asistam la un fel de rechizitoriu, prin care erau partial razbunati autorii de scrieri subversive, condamnati la puscarie \u00een anii 50. Este si o revansa personala, luata pentru \u201eSonetele m\u00e2niei\u201c. \u00cen consecinta, un \u201esabotor al tarii\u201c sub Gheorghiu-Dej devenise procurorul sarlatanilor sub Nicolae Ceausescu. Desigur, rolul nu depasea aspectul simbolic, dar conta enorm pentru cota lui Doinas \u00een r\u00e2ndul colegilor de breasla.
\nAnonime semnate<\/strong>
\n\u00cen acest punct, ambivalenta opiniilor expuse de poet se nuanteaza, merg\u00e2nd \u00een directia individualismului, a sustragerii artei din c\u00e2mpul magnetic al dispozitiilor presedintelui statului, a disputei contra oricarei forme de \u00eengradire a libertatii de expresie. Or, pentru cititorul de r\u00e2nd asemenea subtilitati nu erau accesibile, dupa cum nu erau nici atacurile \u00eendreptate \u00eempotriva acreditarii propozitiei ca poezia slujeste scopurile nationaliste. Dar pentru cititorul versat, posesor si al unor documente mai vechi, raspunsurile lui Doinas constituiau prilejul macularii unui profil. La nici o saptam\u00e2na, cineva din preajma \u201eSaptam\u00e2nii culturale a Capitalei\u201c (s. n., nr. 591, vineri, 2 aprilie 1982, p. 7, la rubrica \u201eRevista revistelor\u201c, semn\u00e2nd \u201ered.\u201c) aducea la cunostinta c\u00e2teva detalii \u00een relatie cu simpatiile pentru extrema dreapta, afisate de elevul Stefan Aug. Doinas. Intentia oficiosului consta \u00een probarea faptul ca nu merita sa fie ascultat acela care i-a acuzat de imoralitate pe barzii supusi versificatiei omagiale, pentru ca si el ascunde destule pete reprobabile: \u201eCiudate afirmatii, venind \u00een contradictie cu niste opinii mai vechi, scrise de\u00a0 domnia-sa (sic!) prin anul 1940, \u00een \u201eCurentul literar\u201c: \u201eCaracteristicile rasiale se vor stabili examin\u00e2ndu-se manifestarile sufletesti ale indivizilor cari apartin aceluiasi neam. Iar pentru biruinta viitoare nu se vor ridica singulare glasuri cu etiche inedite, ci corale melodii, eflorescente orchestrate ale neamului str\u00e2ns buchet. Se vor nivela asperitatile de caracter, pentru ca iarba neamului sa se \u00eendoaie unitar sub v\u00e2nturi si sa \u00eenalte deodata, odata cu echinoctii\u201c. \u201eLiteratura va \u00eenfatisa omul care se pierde \u00een neam, care reactioneaza \u2013 lucid sau instinctiv \u2013 numai conform structurii sufletesti a neamului \u00eentreg. Nu va fi deci starea de copilarie \u2013 cum o voia modernismul (pentru ca \u00een copilarie \u00eenfloresc toate capriciile si actele nelogice, nerationale, spontane) \u2013 ci o revenire colectiva la leaganele neamului, la abecedarul vietii de neam. Se vor buchisi, nu literele luminoase, ale existentei individuale primare (buna, dupa mereu actualul Rousseau) \u2013 ci slovele uriase ale vietii de trib, de tot unitar. Drumurile toate se vor duce \u00eentr-unul singur, direct \u2013 fara a fi rigid ca linia dreapta a geometricianului: variat \u2013 fara a fi refractar c\u00e2ntecului care suie muntii din vaile neamului\u201c \u2013 Stefan Aug. Doinas, \u201eCurentul literar\u201c (despre literatura viitoare)\u201c. Lipsit de alte specificatii bibliografice (titlu, nr., pag.), s-ar putea banui ca articolul nu este altceva dec\u00e2t o plastografie, o anonima ticluita cu sustinerea Securitatii, care sa readuca \u00een atentie mai vechea disputa despre apropierea scriitorilor de legionari. Era plauzibil ca punerea pe tapet a materialului sa se \u00eencadreze \u00een seria ineptiilor promovate \u00een revista diriguita de Comitetul pentru Cultura si Educatie Socialista a Municipiului Bucuresti. Nimeni nu a acordat importanta cuvenita atacului.
\nTotusi… comentariul lui Doinas din \u201eCurentul literar\u201c exista, cu titlul \u201eReveniri si anticipari\u201c. Independent de colaboratorul \u201eSaptam\u00e2nii\u201c, a fost semnalat de Mircea Popa (\u201e\u00cenceputurile literare ale lui Stefan Aug. Doinas\u201c, \u00een \u201eFamilia\u201c, seria a V-a, anul 41 (141), nr. 3 (472), martie 2005, p. 73), care nu cunostea b\u00e2rfa din 1982. Drept care nu a decelat nicio semnificatie politica \u00een materialul scos la iveala. Meritul lui sta \u00een a fi corijat informatia despre anul de aparitie \u2013 1941 (nu 1940) \u2013 c\u00e2nd, \u00een aceeasi publicatie, a fost tiparit si eseul \u201eDespre cameleonism\u201c. Totusi… cercetarea necesita c\u00e2teva emendari. \u00cen primul r\u00e2nd, periodicul figureaza cu numele gresit de \u201eCurierul literar\u201c (sic!). \u00cen al doilea r\u00e2nd, nu se precizeaza alte date relevante (nr., pag.). \u201eDespre cameleonism\u201c se gaseste \u00een nr. 105, s\u00e2mbata, 5 aprilie 1941, p. 4. Din pacate, deocamdata, resursele limitate m-au \u00eempiedicat sa ofer completarile \u00een cazul articolului care interesa. Se presupune ca s-a tiparit \u00eenainte de celalalt. Colectia din Biblioteca Centrala Universitara din Bucuresti (cota Z 427) \u00eencepe cu nr. 102 (15 martie 1941), iar fondurile Bibliotecii Academiei Rom\u00e2ne, filiala Bucuresti (cota P II.III. 17321), nu includ anul 1941.
\n\u00cen afara de completarea precedenta, ar fi util sa stabilim cine se ascunde sub semnatura \u201ered.\u201c din \u201eSaptam\u00e2na\u201c (nr. 591, 1982). Dupa parerea mea, o ipoteza ar fi acreditarea lui Marian Popa, cronicarul literar al hebdomadarului. Un indiciu \u00eel reprezinta amanuntul ca, \u00een \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne de azi pe m\u00e2ine\u201c (vol. II, Bucuresti, Fundatia Luceafarul, 2001, p. 378; vol. II, ed. a 2-a, Editura Semne, 2009, p. 332), se reitereaza, \u00eentr-o varianta usor modificata, sintagma \u201edespre literatura viitorului\u201c, prezenta si \u00een notita anonima. Mai mult, se face trimitere explicita la aderenta fascista a scolarului Doinas: \u201e\u00cen ianuarie 1941 semna \u00een \u00abCurentul literar\u00bb un articol similar celor din presa germana nazificata despre literatura viitorului, pe care o vedea \u00eemplinita prin colectivism, natie, neam si rasism, scrisa \u00abcu slovele uriase ale vietii de trib, de tot unitar\u00bb\u201c. La reeditare, fraza a cunoscut unele revizuiri nesemnificative: \u201e\u00cen ianuarie 1941 semna \u00een \u00abCurentul literar\u00bb un articol la genul celor din presa nazista despre literatura viitorului, pe care o vedea \u00eemplinita prin colectivism, natie, neam si rasism, scrisa \u00abcu slovele uriase ale vietii de trib, de tot unitar\u00bb\u201c. E greu de presupus ca exegetul ar fi plagiat. Poate ca a descoperit textul pe cont propriu. Da de banuit \u00eensa naturaletea expunerii, ca si cum materialul ar fi fost reciclat de altundeva.<\/p>\n

Coincidentele istoriografice merita retinute mai ales pentru ca ilustreaza un viciu al cercetarii noastre literare: neconsultarea tuturor izvoarelor fundamentale. C\u00e2t despre autorul delatiunii din \u201eSaptam\u00e2na\u201c, trebuie sa dezambiguizam omonimia de nume. Stim ca Stefan Popa si-a luat pseudonimul Doinas. Sa nu fie Marian Popa acel \u201ered.\u201c?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen 1982, ajuns la 60 de ani si la apogeul carierei, Stefan Aug. Doinas \u00eentruchipa una dintre vocile cele mai constante, autorizate, intransigente, chiar \u00eempaciuitoare din spatiul literar. Luarile sale de pozitie st\u00e2rneau (in)amicitii si \u00eel plasau \u00eentr-o zona incerta. Echilibristica retorica, dovedita prin \u00eembinarea loviturilor \u00een plex cu m\u00e2ng\u00e2ierile, sarjele adresate cenzurii institutionalizate, pseudoliteratilor… Cite\u0219te mai mult »O barfa despre Stefan Aug. Doinas: de la para la istorie literara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3824,1875],"class_list":["post-13509","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-istorie-literara","tag-stefan-aug-doinas"],"views":1681,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13509","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13509"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13509\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13509"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13509"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13509"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}