Critica lui Lucian Raicu e, din multe puncte de vedere, de o simplitate si de un \u201eclasicism\u201c surprinzator pentru un critic \u2013 nu doar rom\u00e2n \u2013 din a doua jumatate a secolului XX. Criteriul principal dupa care judeca si comenteaza literatura e cel al apropierii de viata. Din acest punct de vedere, probabil ca cel mai la \u00eendem\u00e2na precursor al lui Lucian Raicu e Garabet Ibraileanu din scrierile de maturitate. \u00cel fascineaza, pe autorul \u201eStructurilor literare\u201c, la \u00eenaintasul sau, capacitatea de a depasi, \u00een cazul operelor mari, analizele pedante, pentru a intra \u00een postura de cititor ingenuu, eliberat, pe c\u00e2t posibil de toate normele si prejudecatile meseriei. Afirmatia ca \u201eIbraileanu e mai putin si \u00een acelasi timp mai mult dec\u00e2t un critic. Nevoia sa fundamentala este ca prin mijlocirea literaturii sa \u00absimta\u00bb viata\u201c s-ar putea aplica, la rigoare, lui Lucian Raicu \u00eensusi. De altfel, nu-i greu de observat ca, \u00een \u201eportretele\u201c lui Ibraileanu, criticul postbelic \u00eesi recunoaste propriile credinte si practici. Si nu e vorba aici doar de \u201eo unda de filozofica melancolie\u201c, sursa unui \u201elirism\u201c de substanta, ci chiar de o anumita modalitate de raportare la actul interpretarii \u00een sine.
\nCaci e vizibil faptul ca ambii \u00eesi ierarhizeaza implicit obiectul comentariului prin forma criticii practicate. Daca p\u00e2na la un anumit nivel \u2013 de jos sau mediu \u2013 al literaturii comentariul cu instrumentele traditionale ale criticii literare e permis (aici intra, la Garabet Ibraileanu, explicatiile de sorginte marxista sau comentariile stilistice, pe c\u00e2nd la Lucian Raicu, raportarea la context, la temele actualitatii), \u00een cazurile \u00een care avem de a face cu autori de prima m\u00e2na, se impune renuntarea completa la ele. Critica se destructureaza pe masura ce autorul e mai mare, devenind simpla notatie. Doar \u00een bolgiile literaturii e nevoie de analiza critica rationala. Dincolo de acestea, ea tinde la pura confesiune: \u201eDovada de veritabil rafinament, criticul foloseste mijlocele comune de judecata si de analiza, masur\u00e2nd, de pilda, gradul de \u00abrealizare\u00bb a fiecarui personaj sau enumer\u00e2nd \u00abprocedeele\u00bb numai atunci c\u00e2nd se aplica literaturii de valoare mijlocie. Niciodata Tolstoi nu e c\u00e2ntarit \u00abartisticeste\u00bb, valoarea suprema nu trebuie cobor\u00e2ta la astfel de masuri, \u00eentruc\u00e2t ar fi semn de indecenta. Citindu-l pe Tolstoi, criticul \u00eesi noteaza patetic impresiile, exprim\u00e2ndu-si pur si simplu veneratia fata de uriasa putere de evocare a vietii si fata de opera mai viabila dec\u00e2t viata si mai adevarata dec\u00e2t adevarul\u201c, scrie Lucian Raicu despre Garabet Ibraileanu, \u00eensa la fel de bine \u2013 folosind chiar si aceleasi exemple, adica \u2013 ar fi putut scrie despre el \u00eensusi.
\nNu-i greu de observat ca, desi Lucian Raicu scrie, de-a lungul carierei critice, despre toate calibrele de autori, modalitatea \u00een care \u00eesi concepe textele e destul de diferita. De altfel, unul dintre lucrurile care i s-au reprosat constant criticului e lipsa de masura, c\u00e2nd nu incapacitatea de a ierarhiza literatura contemporana de-a dreptul. Si, privind la bilanturile lui de etapa, e adevarat ca, \u00een culegerile de cronici, numele retinute nu sunt \u00een masura sa construiasca dec\u00e2t \u00een mica masura un tablou ilustrativ al epocii. \u00cen \u201eCritica \u2013 forma de viata\u201c, alaturi de Gellu Naum, Stefan Aug. Doinas, Nichita Stanescu, Mircea Ivanescu sau Ana Blandiana stau si Doina Salajan, Marius Robescu, Ovidiu Genaru, Florica Mitroi. \u00cen \u201ePrintre contemporani\u201c, pe l\u00e2nga Sorin Titel, George Balaita, Radu Cosasu, Gabriela Adamesteanu, \u00eesi fac loc si Ion Bledea sau Mihai Popescu etc. E drept ca cei din a doua categorie nu sunt nicio clipa supralicitati valoric, \u00eensa, pe de alta parte, generozitatea si empatia criticului pun fr\u00e2ne considerabile judecatilor prea transante.
\nCeea ce nu \u00eenseamna, \u00eensa, deloc ca Lucian Raicu e un valorizator prost, ci doar ca modalitatile sale de expresie sunt diferite. Cine stie citi printre r\u00e2nduri, av\u00e2nd \u00een acelasi timp \u00een minte sistemul critic al lui Raicu, \u00eei poate ghici rezervele prin doua simptome, vizibile la suprafata discursului: pe de o parte, o frazare extrem de abstracta si de pretentioasa (pe alocuri, chiar bombastica), reticenta \u00een a intra \u00een particularitatile textului. Probabil cel mai curat exemplu al acestei \u201estrategii\u201c mai mult sau mai putin voluntare a criticului e un text despre reportajele lui Miron Radu Paraschivescu dintr-o perioada care n-avea cum sa provoace extaze criticului, militant el \u00eensusi \u00een anii 50, pentru dezghetul literaturii. De un umor involuntar sunt consideratiile \u201e\u00eenalte\u201c, cu alonja filozofica, despre darile de seama terre-\u00e0-terre semnate de Paraschivescu \u00een epoca. Comentariul criticului se ciocneste violent de citatul exemplificator: \u201eSenzatia de \u00eembratisare totala a concretului este stimulata prin aparitia \u00een rastimpuri, si anume atunci c\u00e2nd textul ameninta sa devina prea vibrant, a unor sugestii, sa zicem de \u00eembunatatire a conditiilor de calatorie cu autobuzul\u2026Fara a se teme de posibila degradare a impresiei artistice, scriitorul introduce observatii critice, la obiect, dublate \u00eensa de referiri carturaresti, care asociaza intentiilor de eficacitate, farmecul. \u00abCeea ce-am visat la R.A.T.A. din R\u00e2mnicu-V\u00e2lcii, tine de un vis rau; multimi \u00eenghesuite, ca broastele \u00eentr-o baltoaca, \u00eencalec\u00e2ndu-se, tescuindu-se-n pereti, ca sa-l mai invoc o data pe marele nostrum poet Ion Barbu, smucindu-se, tip\u00e2nd, jelind, \u00eentinz\u00e2ndu-si bratele ca-n scenele de lupta din Delacroix\u2026\u00bb\u201c.
\nPe de alta parte, sila \u00eenvinsa a lui Lucian Raicu de a scrie despre un autor oarecare se transpune \u00een frazeologie goala, c\u00e2nd nu \u00een eufemisme bine \u00eentoarse din condei. Despre un poet care-l plictiseste \u2013 si care, ni se spune aproape negru pe alb, practica o formula desueta \u2013, criticul scrie astfel: \u201eSemnul personalitatii este, foarte adeseori, monotonia, constienta sau nu, un fel de a \u00eenainta \u00eentorc\u00e2ndu-te mereu la punctul de pornire, de a te \u00eennoi ram\u00e2n\u00e2nd vechi, din ce \u00een ce mai vechi, de a te roti la nesf\u00e2rsit \u00een jurul unei notiuni stabile, oric\u00e2t de simple, cu impresia unei neputinte de a formula explicit\u201c. Cel mai ciudat e ca afirmatii care ar fi sunat \u201epline\u201c, plasate \u00een hermeneutica unui clasic, pot fi trecute \u00een categoria generalitatilor amabile c\u00e2nd e vorba de un autor modest. \u00cen niciun caz nu putem pune pe seama versurilor unui Marcel Mihalas av\u00e2ntul metafizic descris de interpret: \u201eViolarea esentialului produsa prin actul de ne\u00eengaduit al proliferarii implacabile a detaliului ia dimensiuni de veritabil masacru, fiece pas, fiece urma lasata reprezent\u00e2nd o vinovata rana \u00een esential. Constiinta acestei apasatoare fatalitati ontologice izbucneste \u00eentr-un strigat de o autenticitate impresionanta la contemplarea urmelor lasate de propriul mers pe pam\u00e2nt\u201c.
\n\u00cen activitatea de cronicar al actualitatii (destul de capricios, caci Raicu n-a tinut-o constant), c\u00e2nd Lucian Raicu are de-a face mai ales cu autori \u201emedii\u201c, \u00eei analizeaza cuminte, fac\u00e2nd, nu fara oarecare greutate, gesturile pe care le-ar face orice critic literar. \u00censcrie sumar \u00een tipologii, \u00eencadreaza tematic sau face scurte excursuri stilistice. \u00cel urmareste, \u00eensa, constant, st\u00e2njeneala de a fi nevoit sa apeleze la instrumentarul specializat al disciplinei. Capodoperele sunt singurele opere literare unde interpretul se simte acasa tocmai \u00een masura \u00een care implica depasirea acestui imaginar. De aceea, Raicu a parut adeseori un critic de lux (Valeriu Cristea), prea costisitor pentru literatura noastra curenta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Critica lui Lucian Raicu e, din multe puncte de vedere, de o simplitate si de un \u201eclasicism\u201c surprinzator pentru un critic \u2013 nu doar rom\u00e2n \u2013 din a doua jumatate a secolului XX. Criteriul principal dupa care judeca si comenteaza literatura e cel al apropierii de viata. Din acest punct de vedere, probabil ca cel… Cite\u0219te mai mult »Critica de lux<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8343],"class_list":["post-13506","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-lui-lucian-raicu"],"views":1622,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13506","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13506"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13506\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13506"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13506"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13506"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}