{"id":13500,"date":"2012-10-11T12:37:25","date_gmt":"2012-10-11T10:37:25","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13500"},"modified":"2012-10-11T12:38:09","modified_gmt":"2012-10-11T10:38:09","slug":"in-memoriam-eric-hobsbawm-1917-2012","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-memoriam-eric-hobsbawm-1917-2012\/","title":{"rendered":"In memoriam Eric Hobsbawm (1917-2012)"},"content":{"rendered":"

Despre Marx, revoltele studentesti, noua st\u00e2nga & co.<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

Pe 1 octombrie s-a stins din viata Eric Hobsbawm, unul dintre cei mai importanti istorici contemporani, cunoscut intelectual public si autorul unor carti de referinta precum: \u201eEra Extremelor. O istorie a secolului XX. 1914-1991\u201c; \u201eEra Revolutiei. 1789-1848\u201c; \u201eEra Revolutiei. 1789-1848\u201c; \u201eEra Capitalului. 1848-1875\u201c; \u201eEra Imperiului. 1875-1914\u201c.
\nPublicam mai jos unul din ultimele lui interviuri, acordat \u00een 2011, la 94 de ani, cu ocazia aparitiei cartii \u201eHow to Change the World: Tales of Marx and Marxism\u201c, unuia din reprezentantii tinerei generatii, Tristram Hunt*, deputat laburist in Parlamentul Marii Britanii.<\/p>\n

Parcul Hampstead Heath din \u00eenverzita regiune nordica a Londrei se m\u00e2ndreste cu faptul de a fi jucat un rol \u00een istoria marxismului. Pentru ca \u00een acest parc, duminicile, Karl Marx iesea \u00eempreuna cu familia sa, urca Dealul Parlamentului, recit\u00e2nd din Shakespeare sau Schiller, \u00eentr-o dupa-amiaza de picnic si poezie.
\n\u00cen timpul saptam\u00e2nii, se \u00eent\u00e2lnea cu bunul sau prieten Friedrich Engels, care locuia \u00een apropiere, pentru o plimbare scurta p\u00e2na la rondul unde \u201evechii londonezi\u201c, cum li se spunea, taifasuiau despre Comuna din Paris, a Doua Internationala si esenta capitalismului. Astazi, pe o straduta \u00eengusta care pleaca fix din la acel rond, aspiratiile marxiste sunt si astazi \u00eensufletite \u00een casa lui Eric Hobsbawm. Nascut \u00een 1917 (la Alexandria, sub protectoratul britanic asupra Egiptului), la mai bine de 20 de ani dupa moartea lui Marx si apoi a lui Engels, nu i-a cunoscut personal pe niciunul dintre acestia. Cu toate acestea, discutia pe care am purtat-o cu Eric \u00een sufrageria spatioasa, tapetata cu fotografii de familie, diplome academice si colectia de-o viata de obiecte de arta, a creat senzatia unei legaturi aproape tangibile cu cei doi si memoria lor.
\nUltima oara c\u00e2nd l-am intervievat pe Eric, \u00een 2002, tocmai \u00eesi publicase, cu mare succes la public, extraordinara autobiografie \u201eInteresting Times\u201c (\u201eVremuri curioase\u201c), \u00een care istoriseste despre tineretea petrecuta la Weimar, \u00een Germania, pasiunea de o viata pentru jazz si influenta pe care a avut-o asupra lui studiul istoriei \u00een Anglia. Tot atunci aparuse cartea anti-stalinista a lui Martin Amis, \u201eKoba the Dread\u201c (\u201eKoba cel Groaznic\u201c), iar Eric se afla \u00een mijlocul unui nou atac mediatic care \u00eei viza apartenenta la Partidul Comunist. \u201eProfesorul marxist\u201c \u00eempotriva caruia fulgera \u201eDaily Mail\u201c nu cerea, asa cum s-a exprimat atunci, \u201eacceptare, aprobare sau simpatie\u201c, ci, mai degraba, \u00eentelegere din perspectiva istorica fata de o persoana formata \u00een secolul XX, de lupta contra fascismului.
\nDe atunci, lucrurile s-au schimbat. Criza globala a capitalismului, care din 2007 a adus economia mondiala \u00een colaps, a modificat termenii discutiei.
\nDintr-o data, critica lui Marx cu privire la instabilitatea capitalismului se bucura de o resurgenta. \u201eA revenit!\u201c, titra \u201eTimes\u201c \u00een toamna anului 2008, c\u00e2nd bursele se prabuseau, bancile erau nationalizate \u00een pripa, iar presedintele francez Sarkozy era surprins de fotografi rasfoind \u201eDas Kapital\u201c (ale carui v\u00e2nzari crescute l-au propulsat \u00een listele de bestselleruri din Germania). P\u00e2na si Papa Benedict al XVI-lea s-a vazut nevoit sa elogieze \u201eextraordinarele calitati analitice\u201c ale lui Marx. Acest mare spectru al secolului XX a fost readus la viata \u00een campusurile studentesti, \u00eent\u00e2lniri sindicale si birouri editoriale.
\nDe aceea, moment mai potrivit ca Eric sa-si reuneasca cele mai apreciate eseuri despre Marx \u00eentr-un singur volum, alaturi de analize recente ale marxismului, din perspectiva crizei, nu s-ar fi gasit. Pentru Hobsbawm, datoria ne\u00eentrerupta de a-l studia pe Marx si nenumaratele sale mosteniri (inclusiv, \u00een acest volum, c\u00e2teva excelente capitole despre \u00eensemnatatea lui Gramsci) ram\u00e2ne o obligatie.
\nDar Eric \u00eensusi s-a schimbat. A avut un accident destul de serios \u00een preajma Craciunului si nu se mai poate sustrage limitarilor fizice ale v\u00e2rstei de 93 de ani. Cu toate acestea, umorul si ospitalitatea sa si a sotiei sale, Marlene, ca de altfel, g\u00e2ndirea, acuitatea politica si orizontul perspectivei sale nu au scapatat c\u00e2tusi de putin. Cu un exemplar bine rasfoit din \u201eFinancial Times\u201c pe masa, Eric trece cu fluenta de la pozitia \u00een sondaje la final de mandat a presedintelui brazilian Lula, la dificultatile ideologice \u00eent\u00e2mpinate de Partidul Comunist \u00een Bengalul de Vest, la fram\u00e2ntarile din Indonezia dupa criza mondiala din 1857. Perspectiva globala si lipsa prejudecatilor locale \u00eei definesc \u00een continuare viziunea politica si istorica.
\nIar dupa o ora de discutii despre Marx, materialism si lupta continua pentru demnitate umana \u00een fata furtunilor pietei-libere, iesi din casa lui Hobsbawm din Hampstead \u2013 \u00een apropierea aleilor unde Karl si Friedrich obisnuiau sa se plimbe \u2013 cu sentimentul ca tocmai ai primit o lectie intensa de la unul din marile spirite ale secolului XX, care este hotar\u00e2t sa pastreze aceeasi privire critica si asupra secolului al XXI-lea.<\/p>\n

Tristram Hunt: Exista, \u00een substratul cartii, o intentie de reabilitare? \u00cen sensul ca, desi solutiile sugerate c\u00e2ndva de Karl Marx nu mai par relevante astazi, acesta a pus totusi \u00eentrebarea corecta cu privire la esenta capitalismului si \u00een sensul ca sistemul capitalist dezvoltat \u00een ultimii 20 de ani nu a fost prea departe de cum \u00eel descria Marx la 1840?
\nEric Hobsbawm: Da, fara \u00eendoiala. Motivul pentru care \u00eel redescoperim pe Marx \u00een aceasta perioada de criza este ca a prevazut evolutia lumii moderne mai bine dec\u00e2t oricine altcineva la 1848. Cred ca de ceea lucrarile sale au atras astazi atentia mai multor analisti, care sunt, paradoxal, mai degraba oameni si analisti din mediul de afaceri, dec\u00e2t de st\u00e2nga. \u00cemi aduc aminte ca am facut aceeasi constatare cu ocazia \u00eemplinirii a 150 de ani de la aparitia \u201eManifestului Comunist\u201c, c\u00e2nd st\u00e2nga nu s-a g\u00e2ndit la prea multe planuri aniversare. Am descoperit cu uimire ca editorii revistei companiei aeriene United Airlines si-au exprimat dorinta de a publica ceva despre \u201eManifest\u201c. Apoi, la ceva vreme, am luat pr\u00e2nzul cu George Soros, care m-a \u00eentrebat: \u201eCe crezi despre Marx?\u201c Si, desi nu prea suntem de aceeasi parere, a conchis: \u201cTotusi, omul asta e ceva\u201c.<\/p>\n

TH: Crezi ca ceea ce oamenii ca Soros apreciaza la Marx este modul extraordinar \u00een care acesta a descris energia, iconoclasmul si potentialul capitalismului? Ca aceasta este si partea care i-a atras pe executivii de la United Airlines?
\nEH: Cred ca este vorba de globalizare. Au fost impresionati de faptul ca a prevazut globalizarea, cum s-ar spune, o globalizare universala, care include globalizarea gusturilor si asa mai departe. Dar cred ca cei mai inteligenti dintre ei au vazut si o teorie care \u00eentrevedea o evolutie \u00een salturi catre criza. Pentru ca varianta oficiala la acea vreme (la sf\u00e2rsitul anilor 90) dezmintea teoretic posibilitatea unei crize.<\/p>\n

TH: Iar aceasta era teoria \u201eend to boom and bust\u201c (\u201e\u00eencheierea fazelor expansiune-recesiune\u201c) si evolutia dincolo de ciclul economic?
\nEH: Exact. Ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een anii 70, \u00eent\u00e2i \u00een universitati, de la Chicago si din toata lumea iar, \u00een cele din urma, \u00eencep\u00e2nd cu anii 80, cu Thatcher si Reagan, cred ca a fost o deformare patologica a principiului pietei libere de la baza capitalismul: economia de piata pura si respingerea interventiilor din partea statului si a institutiilor publice, pe care nu cred ca a practicat-o de fapt nicio economie \u00een secolul al XIX-lea, nici macar SUA. Si printre altele, aceasta intra \u00een opozitie cu modul \u00een care a functionat, \u00een definitiv, capitalismul \u00een perioada sa cea mai glorioasa, \u00eentre 1945 si \u00eenceputul anilor 70.<\/p>\n

TH: C\u00e2nd spuneti \u201eglorioasa\u201c, va referiti la cresterea standardului de viata din anii de dupa razboi?
\nEH: Glorioasa at\u00e2t \u00een sensul ca obtinea profit, c\u00e2t si \u00een acela ca a asigurat o oarecare stabilitate politica si o populatie relativ multumita din punct de vedere social. Nu a fost ideal, dar a fost, sa spunem, un capitalism cu fata umana.<\/p>\n

TH: Si credeti ca noul interes pentru Marx a fost alimentat si de prabusirea statelor marxist-leniniste? Ca \u00een momentul \u00een care a fost \u00eendepartata umbra lui Lenin ati putut reveni la esenta originara a scrierilor lui Marx?
\nEH: Odata cu prabusirea Uniunii Sovietice, capitalistii au \u00eencetat sa se teama si, \u00een aceasta privinta, at\u00e2t ei, c\u00e2t si noi, p\u00e2na la urma, am putut sa abordam problema de o maniera mai echilibrata, mai putin deformata de \u00eenflacararea din trecut. Dar, mai degraba, ceea ce a devenit evident catre finalul secolului a fost instabilitatea economiei globalizate neoliberale. Vezi, \u00eentr-un fel, economia globalizata a fost condusa cu eficienta de ceea ce s-ar putea numi nord-vestul global (Europa de Vest si America de Nord), care a tot promovat acest fundamentalism de piata ultra-radical. Initial, a parut sa functioneze destul de bine \u2013 cel putin \u00een vechiul nord-vest \u2013 desi a fost evident de la \u00eenceput ca genera cutremure, mari cutremure la periferia economiei globale. \u00cen America de Sud, a avut loc o enorma criza financiara la \u00eenceputul anilor 80. Iar la \u00eenceputul anilor 90, Rusia s-a confruntat cu o catastrofa economica. Spre sf\u00e2rsitul secolului, s-a creat un colaps enorm, aproape global, care a traversat Rusia, p\u00e2na \u00een Coreea (de Sud), Indonezia si Argentina. Cred ca asta a dat de \u00eenteles ca exista o instabilitate de baza \u00een sistem, care fusese p\u00e2na atunci neglijata.<\/p>\n

TH: Au fost si voci care sustin ca aceasta criza la care suntem martori din 2008, \u00een ceea ce priveste America, Europa si Marea Britanie, nu este chiar o criza a capitalismului, per se, ci a capitalismului financiar din vestul modern. Pe de alta parte, Brazilia, Rusia, India si China \u2013 \u201eBRIC\u201c \u2013 au, \u00een acelasi timp, economii \u00een crestere bazate din ce \u00een ce mai mult pe modele capitaliste. Sau credeti ca este r\u00e2ndul nostru sa trecem prin criza prin care au trecut ei acum 10 ani?
\nEH: Cresterea reala din statele BRIC este un proces care s-a desfasurat \u00een ultimii 10, cel mult, 15 ani. Deci, \u00een sensul acesta, poti spune ca a fost o criza a capitalismului. De asemenea, cred ca este riscant sa presupunem, asa cum fac neoliberalii si libertarienii, ca exista un singur tip de capitalism. Capitalismul este, daca vreti, o familie, cu o varietate de posibilitati, de la capitalismul de stat din Franta, p\u00e2na la piata-libera din America. Ar fi, prin urmare, o greseala sa se considere ca ascensiunea statelor BRIC este pur si simplu acelasi lucru cu generalizarea capitalismului occidental. Pentru ca nu este: singura tara unde au \u00eencercat sa importe en-gros fundamentalismul pietei libere a fost Rusia, iar acolo s-a transformat \u00eentr-un esec de proportii tragice.<\/p>\n

TH: Ati pus problema consecintelor politice ale crizei. \u00cen cartea dumneavoastra, subliniati necesitatea lecturii textelor clasice ale lui Marx ca sursa a unui program politic coerent pentru astazi. Dar unde credeti ca ar fi potrivit astazi marxismul ca proiect politic?
\nEH: Nu cred ca Marx a avut vreodata, sa spunem asa, un proiect politic. Din punct de vedere politic, programul specific marxist sustinea necesitatea clasei muncitoare de se organiza \u00eentr-o formatiune cu constiinta de clasa, care sa actioneze politic pentru a dob\u00e2ndi putere. Dar dincolo de asta, Marx a fost deliberat extrem de vag, din cauza aversiunii sale pentru utopii. Paradoxal, as putea chiar spune ca noile partide au fost lasate, \u00een general, sa improvizeze, sa faca ce pot face, fara vreo indicatie precisa. Ceea ce a scris Marx nu depasea cu mult stilul ideilor din Clauza a IV-a (1) despre proprietatea publica si nu a fost, de fapt, suficient pentru a oferi indicatii partidelor sau ministrilor. Dupa parerea mea, principalul model pe care l-au avut \u00een vedere socialistii si comunistii secolului XX, au fost economiile de razboi conduse de stat din Primul Razboi Mondial, care nu erau neaparat socialiste, dar ofereau o anumita orientare pentru o posibila functionare a socializarii.<\/p>\n

TH: Nu sunteti surprins de esecul unei st\u00e2ngi, fie marxiste sau social-democrate, \u00een a exploata politic criza din ultimii ani? Ne aflam la aproape 20 de ani de la disparitia unuia din partidele pe care le-ati admirat cel mai mult, Partidul Comunist din Italia. Nu va \u00eentristeaza starea \u00een care se afla st\u00e2nga \u00een momentul de fata \u00een Europa si peste tot \u00een lume?
\nEH: Ba da, fireste. Adevarul este, ca unul din lucrurile pe care \u00eencerc sa le arat \u00een cartea mea este ca aceasta criza a marxismului nu este doar criza marxismului revolutionar, ci si a celui social-democrat. Noua situatie din noua economie globalizata a sf\u00e2rsit prin a distruge nu doar marxism-leninismul, ci si reformismul social-democrat, care nu reprezenta altceva dec\u00e2t clasa muncitoare exercit\u00e2nd presiune asupra statelor natiune. Dar, o data cu globalizarea, s-a redus capacitatea statelor de a raspunde eficient la aceasta presiune. Asa ca st\u00e2nga s-a retras, suger\u00e2nd: \u201eUite, capitalistii se descurca, tot ce trebuie sa facem este sa \u00eei lasam sa obtina c\u00e2t de mult profit pot si sa ne asiguram ca ne primim si noi partea.\u201c
\nIar lucrurile au mers at\u00e2ta vreme c\u00e2t o fractie din acea parte a \u00eensemnat crearea statelor sociale, dar \u00eencep\u00e2nd cu anii 70, acest lucru nu a mai functionat si ce le-a mai ramas de facut atunci a fost, practic, ceea ce au facut Blair si Brown: sa \u00eei lase sa faca c\u00e2t mai multi bani si sa spere ca o parte suficienta din acestia vor asigura populatiei, printr-un efect de cascada, un nivel bun de trai (2).<\/p>\n

TH: Vreti sa spuneti ca s-a facut un pact faustic conform caruia daca \u00een vremuri bune profiturile sunt sanatoase si investitiile \u00een educatie pot fi asigurate, atunci nu o sa punem prea multe \u00eentrebari?
\nEH: Da, at\u00e2ta vreme c\u00e2t nivelul de trai se \u00eembunatatea.<\/p>\n

TH: Iar acum, c\u00e2nd profiturile scad vertiginos, ne zbatem sa obtinem raspunsuri?
\nEH: Acum, c\u00e2nd ne \u00eendreptam \u00een directia opusa, alaturi de statele occidentale, unde cresterea economica a stagnat sau este chiar \u00een scadere, problema reformelor devine iarasi stringenta.<\/p>\n

TH: Credeti ca problema consta partial, \u00een ceea ce priveste st\u00e2nga, \u00een disparitia unei clase muncitoare constiente si identificabile care a fost traditional esentiala pentru politica social-democrata?
\nEH: Din punct de vedere istoric, este adevarat. Guvernele social-democrate si reformele s-au cristalizat \u00een jurul partidelor clasei muncitoare. Aceste partide nu au fost niciodata, sau foarte rar, exclusiv ale clasei muncitoare. Ele au reprezentat \u00eentotdeauna \u00eentr-o oarecare masura aliante: aliante cu anumite tipuri de intelectuali liberali sau de st\u00e2nga, cu minoritati, minoritati religioase si culturale, chiar mai multe state cu diferite tipuri de meseriasi sau muncitori necalificati. Cu exceptia Statelor Unite, clasa muncitoare a ramas un grup semnificativ, recognoscibil pentru multa vreme, cel putin p\u00e2na pe la jumatatea anilor 70. Cred ca ritmul accelerat al dezindustrializarii acestei tari a fost un iad nu numai pentru numarul clasei muncitoare, dar si pentru constiinta acesteia. Si nu mai este \u00een prezent nicio tara \u00een care clasa muncitoare pur industriala \u00een sine sa fie suficient de puternica.
\nRam\u00e2ne totusi posibilitatea ca aceasta clasa muncitoare sa formeze, cum s-ar spune, structura unor miscari extinse de schimbare sociala. Un bun exemplu \u00een acest sens este, pentru st\u00e2nga, Brazilia, care are un exponent clasic pentru finele secolului al XIX-lea, de Partid Laburist fundamentat pe o alianta \u00eentre sindicate, muncitori, saracimea generala, intelectuali, ideologi si diferite tipuri de st\u00e2nga, care au realizat o remarcabila coalitie de guvernare. Si nu se poate spune ca nu are succes dupa opt ani de guvernare, cu un presedinte care la final de mandat are o cota de popularitate de 80% \u00een sondaje. Ideologic, astazi ma simt mai acasa \u00een America de Sud, pentru ca a ramas acel colt de lume unde oamenii \u00eenca discuta si fac politica \u00een vechea limba, \u00een termenii de secol XIX si XX ai socialismului, comunismului si marxismului.<\/p>\n

TH: \u00cen ceea ce priveste partidele marxiste, un aspect asupra caruia insistati \u00een lucrarile dumneavoastra este rolul intelectualilor. Astazi, asistam la evenimente \u00eenflacarate \u00een campusurile studentesti, cum ar fi si cel al universitatii dumneavoastra, Birkbeck, unde se organizeaza \u00eent\u00e2lniri si manifestatii. Iar daca ne g\u00e2ndim la lucrarile semnate de Naomi Klein si David Harvey sau la performance-urile lui Slavoj Zizek, se poate spune ca oamenii sunt entuziasti. Va impresioneaza intelectualii publici ai marxismului contemporan?
\nEH: Nu sunt asa sigur ca au avut loc schimbari semnificative, dar de un lucru nu ma \u00eendoiesc: actualele reduceri de buget vor radicaliza studentii. Iar acesta este un aspect pozitiv. Cel negativ\u2026 daca ne g\u00e2ndim la ultima radicalizare masiva a studentilor, \u00een ’68, nu a avut cine stie ce urmari. \u00cen tot cazul, cum g\u00e2ndeam atunci, g\u00e2ndesc si acum: e mai bine ca tinerii si tinerele sa simta ca sunt de st\u00e2nga, dec\u00e2t ca tinerii si tinerele sa simta ca singura lor solutie este sa se angajeze la Bursa.<\/p>\n

TH: Si credeti ca oamenii ca Harvey si Zizek au vreun fel de rol determinant aici?
\nEH: Cred ca Zizek a fost bine catalogat drept performer. Are acest element provocator care \u00eei este caracteristic si care atrage atentia oamenilor, dar nu sunt sigur ca oamenii care citesc Zizek sunt atrasi asa de mult \u00eenspre reg\u00e2ndirea problemelor de st\u00e2nga.<\/p>\n

TH: Sa trecem de la vest la est. Una din problemele presante pe care le ridicati \u00een aceasta carte este daca Partidul Comunist Chinez \u00eesi poate asuma si consolida noua pozitie pe scena globala.
\nEH: Acesta este un mister. Comunismul s-a dus, dar ram\u00e2ne, fara \u00eendoiala \u00een Asia un element important al comunismului, si anume Partidul Comunist de stat care conduce societatea. Cum functioneaza asta? Cred ca \u00een China sunt mult mai constienti de instabilitatea potentiala a situatiei. S-a creat probabil o orientare care lasa spatiu de desfasurare pentru dezvoltarea accelerata a unei clase de mijloc intelectuale si a sectoarelor educate ale populatiei care, \u00een cele din urma, va ajunge la zeci, poate sute de milioane. Este de asemenea adevarat ca Partidul Comunist din China pare sa recruteze cu precadere tehnocrati pentru pozitii de conducere.
\nDar cum le pun cap la cap nu stiu. Cred totusi ca este posibil ca miscarile muncitoresti sa se dezvolte \u00een aceste conditii de industrializare accelerata, dar este neclar \u00een ce masura PCC ar permite existenta organizatiilor muncitoresti sau daca le-ar considera inacceptabile, asa cum au considerat demonstratiile din Piata Tiananmen.
\n(\u2026)<\/p>\n

TH: Titlul noii tale carti este \u201eHow to Change the World\u201c (\u201eCum putem schimba lumea\u201c). \u00cen ultimul paragraf spui ca \u201esubstituirea capitalismului \u00eenca mi se pare posibila.\u201c Este aceasta speranta neclintita care te \u00eendeamna si acum sa lucrezi, sa scrii, sa g\u00e2ndesti?
\nEH: \u00cen ziua de astazi nu mai exista sperante neclintite. \u201eHow to Change the World\u201c relateaza cum a influentat marxismul secolul XX \u00een mod fundamental, pe de o parte prin partidele social-democrate, care nu derivau direct de la Marx, si celelalte partide \u2013 laburiste, muncitoresti si asa mai departe \u2013 care continua sa fie partide de guvernare sau cu sanse la guvernare \u00een toata lumea; si, pe de alta, prin Revolutia Rusa si urmarile acesteia.
\nPrezentarea lui Karl Marx este, fara \u00eendoiala, aceea a unui profet fara arme care a inspirat schimbari fundamentale. Ma abtin deliberat de la a spune ca avem perspective asemanatoare si astazi. Ceea ce spun aici este ca problemele principale din secolul al XXI-lea reclama solutii pe care nici piata pura, nici liberal-democratia pura nu le pot rezolva corespunzator. Si \u00een aceasta masura, o combinatie diferita, un alt mix public-privat, de interventie si control al statului si libertate va trebui elaborat.
\nCum \u00eei veti spune, nu stiu. Dar se poate prea bine sa nu mai fie capitalism, \u00een tot cazul, nu \u00een sensul \u00een care a fost el definit \u00een tara asta si \u00een Statele Unite.<\/p>\n

Traducere de Sanda Watt<\/strong><\/em>
\n Interviu preluat de pe platforma CriticAtac.ro<\/strong><\/em><\/p>\n

* Tristam Hunt este conferentiar \u00een Istoria Moderna a Marii Britanii la Universitatea Queen Mary din Londra. Este autorul lucrarii \u201eThe English Civil War: At First Hand\u201d (\u201eRazboiul Civil Englez: Din surse directe)\u201d si al apreciatei lucrari Building Jerusalem: \u201eThe Rise and Fall of the Victorian City\u201d (\u201eConstruind Ierusalimul: Cresterea si descresterea unui oras victorian\u201d). Un obisnuit al emisiunilor de istorie, Tristam Hunt a realizat mai multe programe pentru radio si televiziune pentru BBC si Channel 4. Este membru al Societatii Regale de Istorie si al Comisiei Fondului pentru Patrimoniu al Loteriei Nationale Britanice.<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre Marx, revoltele studentesti, noua st\u00e2nga & co.     Pe 1 octombrie s-a stins din viata Eric Hobsbawm, unul dintre cei mai importanti istorici contemporani, cunoscut intelectual public si autorul unor carti de referinta precum: \u201eEra Extremelor. O istorie a secolului XX. 1914-1991\u201c; \u201eEra Revolutiei. 1789-1848\u201c; \u201eEra Revolutiei. 1789-1848\u201c; \u201eEra Capitalului. 1848-1875\u201c; \u201eEra Imperiului.… Cite\u0219te mai mult »In memoriam Eric Hobsbawm (1917-2012)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8340,8342,8341],"class_list":["post-13500","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-despre-marx","tag-eric-hobsbawm","tag-revoltele-studentesti"],"views":1299,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13500","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13500"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13500\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13500"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13500"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13500"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}