{"id":13489,"date":"2012-10-11T12:29:53","date_gmt":"2012-10-11T10:29:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13489"},"modified":"2015-01-15T16:29:28","modified_gmt":"2015-01-15T14:29:28","slug":"eurolichele-si-europrosti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eurolichele-si-europrosti\/","title":{"rendered":"Eurolichele \u015fi europro\u015fti"},"content":{"rendered":"<p>Nu am publicat de mult. Pur si simplu nu am putut. Un sentiment amestecat, de inutilitate, greata si umilinta, \u00eemi \u00eendeparta degetele de tastele computerului. Nu m-am mai \u00eentrebat ca altadata \u201ela ce bun?\u201c, caci, de la o anumita v\u00e2rsta, vorba \u00eenteleptului rabin, avem mai multe raspunsuri dec\u00e2t \u00eentrebari. Si o experienta care, pe mine cel putin, m-a convins ca, azi si aici, \u00een acest spatiu geografic si spiritual, oric\u00e2t as scrie si cu oric\u00eeta forta si talent, nu voi izbuti sa clintesc nici macar un fir de par de pe crestetul lichelelor rom\u00e2no-europene care stap\u00e2nesc absolut totul cu o nerusinare paralizanta.<\/p>\n<p>M-am vindecat cu multa greutate de iluziile prerevolutionare: sunt constient ca scriu numai si numai pentru a ma salva pe mine \u00eensumi. Uneori, mai ales \u00een momentele de oboseala sau de deruta, privesc \u00een urma, la anii de \u00eenceput, c\u00e2nd eram convins ca lumea poate fi schimbata si ca scrisul poate contribui substantial la trezirea constiintelor si la \u00eentretinerea sperantei. Mai mult, \u00een zilele acelea nesf\u00e2rsite din decembrie \u201989, fata \u00een fata cu armata, c\u00e2nd soarta Revolutiei era departe de a se fi decis, ma iluzionasem ca \u00een \u00eend\u00e2rjirea cu care oamenii, disperatii istoriei, \u00eesi strigau nevoia de libertate, era si ceva din d\u00e2rzenia cu care noi, c\u00e2tiva, nici comunisti, nici anticomunisti, ci simpli scriitori, ne-am batut pentru fiecare cuv\u00e2nt, pentru ca literatura sa nu coboare, sa ram\u00e2na cu adevarat literatura. Omul nou, conceput \u00een creuzetele comuniste de odinioara, a aparut abia dupa Revolutie: primitiv, agresiv, incult, plin de ura. Din cauza lui, stacheta a cobor\u00e2t mai jos ca oric\u00e2nd \u00een istorie. De multe ori, am sentimentul ca, \u00eentr-un fel, ne-am \u00eentors \u00een epoca invaziilor barbare. Atunci, de frica, refugiindu-se \u00een munti cu putinul pe care-l aveau, oamenii p\u00e2rjoleau totul \u00een urma lor, otraveau f\u00e2nt\u00e2nile si asteptau ca vremurile sa se mai linisteasca. Prima biserica din satul meu, de exemplu, era, cum spune memoria locului, una pe roti pentru ca \u00een timpul numeroaselor invazii tatare sa o poata duce satenii cu ei, \u00een munti, unde se stiau \u00een siguranta, deoarece prin padurile de fag nu se putea trece calare. Azi, omul nou se dovedeste mult mai eficient dec\u00e2t orice hoarda barbara: a distrus orase, a v\u00e2ndut pe nimic tot ce se putea vinde si, treptat, a ajuns ca nimic sa nu-i fie mai strain dec\u00e2t limba, istoria, cultura si traditiile propriului sau popor. Oricum, de el nu mai ai unde sa te ascunzi: \u00eel gasesti peste tot, \u00een v\u00e2rful muntilor, la mare, \u00een cele mai sofisticate locuri, oriunde sunt fiinte umane carora se simte obligat sa le arate bogatia si manierele sale. Marea lui pasiune: aceea de a sluji. De a fi servitor model. Hanii, pasalele, caimacanii vremii noastre poarta alte nume: Barroso, Gordon, Reding etc. Care sunt tot un fel de vatafi incolori, inodori, insipizi. Prilej de studii asupra unor noi tendinte \u00een g\u00e2ndirea contemporana: \u201eSuveranitatea limitata: de la Brejnev la Barroso!\u201c, \u201eJustitia europeana de la Visinski la Reding\u201c sau \u201eScrisorile Monicai Macovei catre Europa democrata si populara\u201c. \u00cen Evul Mediu eram furati fiindca astea erau manierele epocii; azi,\u00a0 cedam totul pentru un z\u00e2mbet, o str\u00e2ngere de m\u00e2na si, fireste, \u00een numele democratiei si libertatii. Nu cred sa fi trait vremuri mai umilitoare nici chiar\u00a0 \u00een anii de \u00eenceput ai comunismului, c\u00e2nd eram o tara ocupata, v\u00e2nduta pe nimic la Yalta. Nici chiar atunci nu eram doar o lume a lichelelor si a prostilor. \u00cen anii aceia \u00eendepartati, cuprins de pasiunea polemicii, Petru Dumitriu, daca nu ma \u00eensel, i-a spus preopinentului sau: \u201eCaliban, du-te la scoala!\u201c. Acum, Calibanii zilelor noastre au limitat enorm accesul copiilor din familiile defavorizate la \u00eenv\u00e2tam\u00e2nt sau, sub diverse pretexte, au desfiintat deocamdata doua mii de scoli, \u00een timp ce ei s-au acoperit cu diplome pentru care au trudit altii. Azi, Caliban merge la \u201eBrasels\u201c, unde are dreptul la o fotografie cu seful cel mare pentru ca a achizitionat si niste rable zburatoare. Si pentru ca am \u00eenceput cu scrisul, vreau sa \u00eenchei cu o marturisire. Probabil ca sunt printre putinii din tara care n-au vazut nici macar o secventa din serialul consacrat Elodiei. Am citit, \u00een schimb, corespondenta ei cu militarul aflat pe terenurile de lupta din Afganistan si, recunosc, nu am avut sentimentul ca as fi pierdut vremea. Am urmarit, pe de alta parte,\u00a0 de la cap la coada, episodul privatizarii Oltchimului, \u00een care toata forta mediei nationale era concentrata pe acest moment. \u00cen sinea mea, l-am numit: \u201eDD \u00een tara nimanui\u201c. Caci personajul respectiv mergea unde dorea, intra si iesea dezinvolt din ministere sau, cu o siguranta incredibila, scotea din banci sume pentru care altii ar fi fost arestati doar la pronuntarea cifrelor. Lui nu I se \u00eent\u00e2mpla nimic, putea sa faca absolut orice. Avea, cum spunea poetul, \u201eneast\u00e2mparul v\u00e2ntului si nelinistea valurilor\u201c, o energie paranoida care inhiba totul. Tragea fara sa tinteasca, dar gloantele se \u00eendreptau fara gres \u00een aceeasi directie. Prin nu stiu ce asociatie, am avut sentimentul ca vad chiar liniile de forta care \u00eel apropie pe DD de Monica Macovei. Sa scrii 700 (sapte sute!) de telegrame prin care sa anunti Parlamentul European ca \u00een Rom\u00e2nia a avut loc o lovitura de stat, sa ai apoi sansa ca si \u201elovitul\u201c sa-ti confirme ideea este, fara \u00eendoiala, o performanta. Dar adevarata performanta abia acum urmeaza: Europa \u2013 de fapt, \u201edemocratia \u00eensasi\u201c \u2013 a crezut ca tocmai Parlamentul Rom\u00e2niei a fost cel care a dat lovitura de stat. Asa st\u00e2nd lucrurile, ma \u00eentreb la ce rabin ar trebui sa apelez pentru a gasi \u00eentrebarea potrivita la un asemenea raspuns. O singura certitudine se \u00eentrezareste la orizont: ca de c\u00e2nd ne straduim sa semanam cu Europa, Europa seamana tot mai mult cu noi. O fi bine? O fi rau?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nu am publicat de mult. Pur si simplu nu am putut. Un sentiment amestecat, de inutilitate, greata si umilinta, \u00eemi \u00eendeparta degetele de tastele computerului. Nu m-am mai \u00eentrebat ca altadata \u201ela ce bun?\u201c, caci, de la o anumita v\u00e2rsta, vorba \u00eenteleptului rabin, avem mai multe raspunsuri dec\u00e2t \u00eentrebari. Si o experienta care, pe mine&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/eurolichele-si-europrosti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Eurolichele \u015fi europro\u015fti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,8337],"class_list":["post-13489","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-iluzii-revolutionare"],"views":4411,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13489","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13489"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13489\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13489"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13489"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13489"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}