{"id":13484,"date":"2012-10-11T12:27:24","date_gmt":"2012-10-11T10:27:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13484"},"modified":"2012-10-11T12:28:52","modified_gmt":"2012-10-11T10:28:52","slug":"o-lovitura-de-stat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-lovitura-de-stat\/","title":{"rendered":"O lovitura de stat"},"content":{"rendered":"<p><strong>Cine moare de grija altuia<\/strong><br \/>\nContinuam lectura uneia dintre cele mai interesante, mai \u201epline\u201c reviste din provincie: \u201eCaiete Silvane\u201c de la Zalau. \u00cen comparatie cu ea, destule reviste bucurestene si din alte \u201ecentre de cultura\u201c sunt provinciale. Una dintre \u00eensusirile revistei consta \u00een faptul ca nu pare sa sufere de complexul marginalitatii si marginalizarii. Nimeni nu \u201etipa\u201c acolo, cum fac destui altii mai apropiati geografic de Capitala, contra centrului nedrept si imperialist, \u00eempotriva elitei orgolioase si a elitismului sfidator, pe scurt redactorii revistei si colaboratorii sai, fara a fi c\u00e2tusi de putin autisti, nici nu duc pe umeri, ca pe o povara nationala, grija altora, ci \u00eesi vad de treaba lor. Si fac o treaba excelenta. Insist asupra acestei calitati rare nascute dintr-o absenta: majoritatea revistelor din provincie, daca nu chiar toate, traiesc \u00een proportii diferite sub apasarea grijii nationale pentru \u201ece se \u00eent\u00e2mpla\u201c \u00een alta parte dec\u00e2t \u00een zona lor sociala si culturala: nu mai pot de grija altora! Combustibilul care alimenteaza existenta si mobilizeaza condeiele unor asemenea publicatii apasate de griji mari, nationale si universale, este usor de banuit. Sare \u00een ochi de la o posta: sucul toxic al invidiei si dorul de revansa, gustul scandalului care te mai tine la suprafata si, ce-i mai rau \u00eentre toate, ura neputinciosului care vrea mult si poate putin ori deloc. Si mai e ceva. Ca si \u00een lumea politica, schimbul de\/ \u00eentre generatii se face cu greu, seniorii tin cu dintii \u2013 daca-i mai au \u2013 de \u201escaun\u201c, de pozitia lor \u00een ierarhia locului. Exista si multe glorii locale fara opera, iar \u201ecei ce vin\u201c, cu sau fara temei, \u00eesi compun \u00een graba \u201egeneratia\u201c lor, bisericuta unui cult excesiv al tineretii, nu mai putin \u201efundamentalist\u201c dec\u00e2t al unora carunti si cu oglinzile sparte, ramasi \u00een mintea copiilor. E un spectacol trist, uneori amuzant, de cele mai multe ori grotesc. Nimic din toate acestea \u00een paginile \u201eCaietelor Silvane\u201c, pagini \u00een care se tine bine minte o propozitie a lui Eminescu, citata de Ileana Petrean-Pausan \u00eentr-o notita omagiala: \u201e&#8230;gasesti \u00een cercurile cele mai \u00eenalte oameni ce traiesc \u00een vecinica dusmanie cu gramatica, necum cu alte cunostinte sau cu dreapta judecata\u201c. Dreapta judecata \u00eenseamna, \u00eentre altele, respectul si pretuirea cumpanita pentru cele ce au fost si fata de cei care au lasat o urma adevarata \u00een istoria si cultura rom\u00e2na.<br \/>\n<strong>O poveste cu Ion Alexandru<\/strong><br \/>\n\u00centre aceste reverente emotionante \u00een fata celor ce-au fost as trece \u00een primul r\u00e2nd frumoasa poveste de dragoste din prima tinerete a lui Ion Alexandru, evocata \u00een doua scrisori ale poetului transcrise, \u201ecu fidelitate\u201c, de Maria si Grigorie Croitoru din Alunis. Ei \u00eesi intituleaza contributia documentara \u201eModeste \u00eentregiri la biografia lui Ioan Alexandru\u201c, cel nascut la 25 decembrie 1941 la Topa Mica din judetul Cluj si botezat nu Ioan, dar Ion Sandor, fiul taranilor Ioan Sandor si al Valeriei (n. Cozar). \u201eA trait\u201c \u2013 spun autorii transcrierii \u2013 \u201ela \u00eenceputul tineretii o frumoasa poveste de dragoste, \u00eentr-un sat rom\u00e2nesc de pe Somes. \u00cen perioada studiilor din orasul Cluj, \u00eentre Ioan, viitorul poet, si Dumitru Muresan, tot viitor poet, s-a \u00eenfiripat o prietenie trainica, care a durat p\u00e2na \u00een anul 2000, c\u00e2nd cel despre care vorbim a parasit aceasta lume\u201c. Prietenia lor l-a dus pe Ion Alexandru \u00een casa cu trei fete a \u00eenvatatorilor Vasile si Ecaterina Muresan din Alunis: Profira, Olimpia si Maria. Viitorul poet avea 21 de ani si cade \u00een bratele primei iubiri: Profira, \u201efata cu ochi de calmuc, o frumusete ciudata si o inteligenta sclipitoare\u201c, noteaza Maria (sora cea mica) si Grigorie Croitoru din Alunis. O iubire \u00een care sufla inocenta si clocotul din \u201eprimele iubiri\u201c ale lui Nicolae Labis, poetul ramas buna vreme \u00een amintirea si \u00een poezia \u00eentregii generatii \u201esaizeciste\u201c. \u201eRitmurile rimate\u201c pe care i le trimite Profirei, \u00een prima scrisoare din iulie 1962, par smulse din panoplia poetului de la Malini: \u201eMi-e t\u00e2mpla \u00eenca fierbinte si ochii\/ \u00cenca-mi sc\u00e2nteie prelung \u00een orbite\/ Si fata mi-e neagra de privirile tale\/ Si m\u00e2inile tulburi &#8230;\/\/ Cum sa \u00eeti spun? Tu esti prima furtuna\/ Ca un traznet ivita \u00een sufletul meu\/ Prin fiece umbra placuta, pe strada trecuta\/ Sufletul meu sincer te cheama mereu\u201c. Nu doar Labis, dar si poetul Beniuc trece usor, ca o umbra, prin aceasta \u201efurtuna de primavara\u201c a viitorului Ion Alexandru. Nota finala din prima scrisoare atrage atentia: \u201e\u00ceti repet. Tu esti o fata grava\u201c. \u00cen cea de-a doua scrisoare, poetul este \u201ela culme indignat\u201c: fata cea grava nu raspunde scrisorii lui cam \u00eenvapaiate. \u201eFlorile noastre\u201c \u2013 \u00eei scrie ca un trubadur iubitei de departe si din \u00eenchipuire \u2013 \u201edesigur au fost cosite sau au \u00eembatr\u00e2nit de at\u00e2ta soare, zmeura voastra s-o fi terminat, gr\u00e2ul din gradina o fi copt, luna ce atunci (ce mult e de-atunci) era noua acum e veche de tot, si tu de c\u00e2te ori nu ti-ai cufundat bratele \u00een apa rece&#8230;\u201c Dar \u201eposta e o institutie corupta\u201c si nu-i aduce scrisoarea fetei de departe: \u201eSa zicem ca posta e o institutie corupta si ca tu nu esti de vina. Eu sunt foarte sanatos. Lucrez cum poate niciodata \u00een viata mea (pe plan intelectual) si fie binecuv\u00e2ntata \u00eent\u00e2lnirea noastra. Nici nu-ti poti imagina c\u00e2t m-am schimbat. Fireste o schimbare interioara. Nu te mai \u00eenspaim\u00e2nt (poate) cu pretinse divagatii poetice. \u00cenca o data, romantism e realitate \u00eenafara, si eu sunt cu totul la obiect\u201c. Izbitoare, ultima afirmatie e de-a dreptul stupida, daca n-ar fi revelatoare: cu romantismul ramas \u201erealitate \u00eenafara\u201c, poetul Ion Alexandru e \u00eentr-adevar, \u00eenauntru si \u201ela obiect\u201c, la \u201eobiectul\u201c sau: \u00eencepe sa-si puna iubirea \u00een vers sau, invers, presimtita, poezia lui \u00eencepe sa curga precum o iubire cu at\u00e2t mai vie, cu c\u00e2t e mai de demult si mai de departe. Posta \u201ecorupta\u201c s-ar zice ca l-a trezit, fac\u00e2ndu-l pe poetul ce va sa fie. Si va ram\u00e2ne asa: \u201ecorupt\u201c \u00eentru poezie, dedicat \u201eobiectului\u201c sau descoperit sub lovitura primei iubiri ramase, din fericire pentru poet, fara niciun ecou&#8230; postal. \u201eAici noaptea ascult muzica destul de buna si noptile \u00een general sunt foarte placute\u201c \u2013 \u00eei scrie el celei din ce \u00een ce mai departe; \u201eE luna stelelor multe si a linistii totale. Ziua e prea mult soare si galagii sparte. Te rog sa-mi mai trimiti, daca vrei, o poza. Tu ai ochi de \u00abcalmuc\u00bb, da?\u201c Cu siguranta, poetul se nascuse atunci, c\u00e2nd \u00eei transmite fetei cu ochi de calmuc \u201eNici nu-ti poti imagina c\u00e2t m-am schimbat. Fireste o schimbare interioara\u201c, dupa care se multumeste \u00een locul fetei cu o \u201epoza\u201c: romantismul si prima iubire ram\u00e2n o \u201erealitate \u00eenafara si eu sunt cu totul la obiect\u201c. E probabil sau posibil ca \u00een biografia poetului fata cu ochi de calmuc ramasa doar \u00een poza sa joace rolul pe care l-a avut iubita mitologica de la Ipotesti a lui Mihai Eminescu? \u00cen orice caz, cu aceasta frumoasa si ne\u00eemplinita poveste de iubire din prima tinerete a autorului \u201eVamilor pustiei\u201c, speculatiile, oric\u00e2t de hazardate, au cale libera: \u00een viata oricarui poet trebuie sa survina o \u201eposta corupta\u201c, las\u00e2nd scrisorile neexpediate, iar pe poet \u201ela obiect\u201c, lu\u00e2ndu-si \u00een primire mesajul caruia \u00eei este destinat. C\u00e2ta \u201ecoruptie\u201c, at\u00e2ta poezie &#8230;<br \/>\n<strong>Ciuma si reforma<\/strong><br \/>\nPretioase, contributiile documentare din \u201eCaiete Silvane\u201c sunt, unele, de-a dreptul spectaculoase. Asa este studiul intitulat \u201eEpidemiile si eradicarea lor \u00een nord-vestul Rom\u00e2niei (secolele XVIII-XIX)\u201c. Terifiant \u00een continut, studiul e numai un fragment dintr-o carte cu acelasi titlu a lui Florin Ioan Chis, volum aparut la Editura Mega din Cluj, cu sprijinul Centrului de Cultura si Arta al judetului Salaj. Spre sf\u00e2rsitul secolului XVIII si la \u00eenceputul celui al XIX-lea, ciuma lasa locul holerei care b\u00e2ntuie teritoriul rom\u00e2nesc \u00eencep\u00e2nd cu deceniul patru al secolului XIX. La 1848 n-a fost doar o revolutie, ci si una din cele mai virulente epidemii de holera, fiind depasita, scrie autorul, \u201edoar de cea din 1872-1873\u201c, care a cuprins \u00eentreaga Transilvanie: \u201eNord-vestul rom\u00e2nesc avea la 1873, 996.147 de locuitori, adica aproape un sfert din populatia totala a Transilvaniei.<br \/>\nNumarul celor infectati de holera se ridica \u00een spatiul studiat de noi la 55.661 de oameni, din care 36.156 s-au vindecat, iar 19.505 au decedat. Compar\u00e2nd numarul mortilor de holera de aici cu cel de la nivelul \u00eentregii Transilvanii, care este de 55.832 de victime putem observa ca el reprezinta 36,91% din cuantumul final al celor pieriti din cauza holerei\u201c. Autorul studiaza cu s\u00e2nge rece situatia si, istoric al catastrofei, stabileste statistic grade de virulenta pe kilometru patrat ale epidemiilor de ciuma si holera de-a lungul secolelor, \u201egradul de letalitate\u201c \u00een diverse comitate, \u201eponderea deceselor\u201c, \u201eimpactul molimei\u201c, directiile de \u00eenaintare ale holerei, felul cum boala \u201ecalatoreste de-a lungul vailor importante, \u00een aval prin intermediul apei infectate, iar \u00een amonte prin oamenii bolnavi si de-a lungul drumurilor\u201c, directia de rasp\u00e2ndire (\u201eo rasp\u00e2ndire radiala a infectiei, dinspre orasele mai importante, contagiate primele, spre celelalte localitati\u201c), \u201esistemul carantinal permanent pe linia Carpatilor, datorita repetatelor contagieri dinspre Imperiul Otoman\u201c, \u201elupta antiepidemica\u201c ce \u00eencepe la ordinul Mariei Tereza. Cum \u00eensa medicina era neputincioasa, \u201esingura cale de a scapa de ciuma era sa \u00eencerci s-o izolezi \u00eentr-un tinut, localitate sau locuinta p\u00e2na ce se autoanihileaza. Boala disparea atunci c\u00e2nd reusea sa-si omoare \u201egazdele\u201c&#8230;\u201c Ciuma si holera stimuleaza reforma sanitara a Mariei Tereza c\u00e2nd \u201ese \u00eencearca cresterea numarului personalului sanitar prin \u00eenfiintarea Facultatii de Medicina de la Nagyszombat si a Scolii chirurgicale de la Cluj, ulterior \u00eemparateasa oblig\u00e2nd fiecare comitat sa angajeze cel putin c\u00e2te un medic. Reforma era sustinuta, din 1770, de prima lege sanitara, \u201eNormativum Generale in Re Sanitatis\u201c&#8230; Chiar de nu au eradicat cu desav\u00e2rsire epidemiile de ciuma si holera, reforma si legea sanitara a Mariei Tereza au pus partial capat solutiei naturale, aceea prin care \u201eboala disparea atunci c\u00e2nd reusea sa-si omoare gazdele\u201c. Altminteri, cu putine exceptii, de atunci si p\u00e2na azi vedem cum mai toate \u201ereformele\u201c survin dupa ce \u201eboala\u201c, ciuma ori holera, \u00eesi face de cap omor\u00e2ndu-si gazdele. Este chiar \u201eboala\u201c de care sufera reforma la rom\u00e2ni. \u00cent\u00e2i potopul, apoi \u00eendiguirea apelor ucigase.<br \/>\n<strong>Cronica de la Fagetu<\/strong><br \/>\nContributiile documentare oferite \u00een paginile \u201eCaietelor Silvane \u201enu se opresc la invazia ciumei si a holerei. Pam\u00e2nt rom\u00e2nesc, Transilvania a suferit si invazii benefice. I-a primit cu bratele deschise pe multi dintre cei rataciti de nevoie, veniti de departe, \u00een cautarea unui trai mai \u00eenlesnit. Pe l\u00e2nga unguri cu care rom\u00e2nii au relatii foarte vechi si foarte trainice nelipsite de certuri, ca \u00een orice mare familie, musafirii nostri au fost multi si diferiti. Nu lipsesc dintre ei slovacii, un fel de \u201eemigranti la Brazilia\u201c de-ai lui Sadoveanu, ajunsi \u00een \u201eparadisul\u201c din nord-vestul Ardealului \u00een a doua jumatate a secolului al XIX-lea, alungati de o seceta cumplita din teritoriile de azi ale Slovaciei. Veneau dintr-un tinut numit Orava, erau mici meseriasi, taietori de lemne, \u00eentemeietori de fabrici de sticla: si-au numit satele \u00een care au poposit Huta: Huta-Bogdana, Huta-Sinteu, Huta-Voievozi, \u00een Bihor; Maria-Huta, \u00een Salaj; Huta-Certeze \u00een Satu Mare. Povestea \u00eentortocheata si dramatica a acestor emigranti o spune, cronicareste, un preot: \u201eAceste pagini despre Fagetu, judetul Salaj, le-am scris eu, preotul Rolnik Martin. Surse de inspiratie: cronica scolara cu nr.3; \u00abHistoria Domus\u00bb a parohiei romano-catolice din Fagetu; informatiile culese de la oamenii v\u00e2rstnici din ultimii 27 de ani; evenimente de care am avut parte aici \u00eempreuna cu locuitorii din Fagetu \u00een ultimii 27 de ani traiti \u00een mijlocul lor\u201c. Trec peste darea de seama palpitanta, dramatica, plina de vicisitudini a acestor destoinici si bravi slovaci care si-au aflat o Brazilie a lor \u00een Fagetu salajan, spre a ma opri la \u00eencheierea emotionanta si vrednica de luare aminte a cronicii preotului lor. A trait toate evenimentele din ultimii 27 de ani, spune el, \u201e\u00een mijlocul\u201c si \u201e\u00eempreuna\u201c cu locuitorii din Fagetu. \u00cen \u201emijloc\u201c poti fi si foarte singur, iar \u201e\u00eempreuna\u201c, adica la un loc, devine adesea o forma de izolare, autarhie comunitara, autism zonal nelipsit de egoism si dezinteresare. Nu-i asa pentru slovacii din Fagetu. \u201e\u00cen \u00eencheierea acestor c\u00e2teva r\u00e2nduri despre localitatea noastra si despre scolile noastre din Fagetu\u201c \u2013 scrie preotul Rolnik Martin \u2013 \u201evreau sa amintesc faptul ca atunci c\u00e2nd undeva a suferit un anumit grup de oameni din cauza inundatiilor sau a altor catastrofe, oamenii din Fagetu, judetul Salaj, din putinul pe care \u00eel au, au \u00eencercat sa ajute pe cei la nevoie. Astfel, imediat dupa revolutia din 1989, \u00een luna ianuarie 1990, au donat si transportat la Timisoara 8 tone de cartofi pentru spitalul de copii; c\u00e2nd au fost inundatii \u00een Moldova (pe Trotus si \u00een alte parti), c\u00e2t si \u00een zona Harghitei, locuitorii din Fagetu au participat cu 20.000 lei. C\u00e2nd au fost inundatiile \u00een nordul tarii noastre, prin satele locuite de etnie ucraineana, \u00een loc. Poienile de sub Munte locuitorii din Fagetu au donat si transportat acolo 10 tone de gr\u00e2u; c\u00e2nd au fost inundatiile din Asia (Tunami), locuitorii din Fagetu au donat pentru ei si au trimis prin Episcopia de Oradea 14 milioane lei vechi; c\u00e2nd au fost inundatiile din Banat si apele necontrolate au sters de pe harta unele sate \u00een \u00eentregime, locuitorii din Fagetu au donat si au transportat acolo pentru bucataria din aer liber pe care a avut-o acolo Caritas Catolica Timisoara 15 tone de cartofi; c\u00e2nd a explodat blocul din Zalau, din cauza gazului metan, locuitorii din Fagetu au donat pentru fiecare familie de acolo c\u00e2te 500.000 lei vechi si c\u00e2te doi saci de cartofi; c\u00e2nd a fost cutremurul din Italia \u00een aceasta primavara (2009 \u2013 n.n.), locuitorii din Fagetu, cu ocazia Sfintelor Pasti, au facut o colecta \u00een biserica pentru aceste familii. S-au adunat 2.100 Ron plus 40 Euro. Aceasta suma am trimis-o prin Episcopia romano-catolica la destinatia din Italia. Este cu mult mai usor sa ajuti pe altii la nevoie, dec\u00e2t sa cersesti, sa ceri si sa astepti mila cuiva. Fagetu, mai 2009.\u201c Emotionanta dare de seama, cronica din Fagetu ne \u00eenvata un lucru simplu si esential. Nu te poti astepta la generozitate si \u00eentelegere de la cei ce n-au suferit cum au suferit si acesti slovaci ai nostri. Darul lor, \u201edin putinul pe care \u00eel au\u201c valoreaza infinit mai mult dec\u00e2t pomenile si donatiile ponderoase si electorale ale magnatilor si politicienilor: daruri otravite, sunt motoarele si instrumentele care au creat \u00een si poate din Rom\u00e2nia o armata de cersetori care, cum scrie slovacul nostru, asteapta mila cuiva. Dupa disparitia proletariatului victorios si a taranimii muncitoare, \u00een tara noastra frumoasa dar locuita au mai ramas doar doua clase sociale indisolubil legate \u00eentre ele, cu mult mai \u00eenfratite dec\u00e2t cele dinainte: cersetorii si pomanagiii. Priviti-i si ascultati-i pe acestia din urma, pe pomanagii, cum cersesc ei de smerit, din patru \u00een patru ani, votul \u201ecersetorilor\u201c: \u00een el stau puterea, bogatia si prosperitatea lor si ale urmasilor lor. Restul rom\u00e2nilor tot mai \u00eemputinati ram\u00e2n un fel de \u201eslovaci\u201c care-i ajuta din putinul lor pe cei la nevoie \u2013 cum scrie cronicarul din Faget.<br \/>\n<strong>O lovitura de stat<\/strong><br \/>\nUn fenomen ciclic nu doar \u00een istoria Rom\u00e2niei este rescrierea istoriei. E foarte adevarat ca istoria este rescrierea istoriei, iar nu povestea faptelor adevarate \u201easa cum au fost\u201c: c\u00e2ti istorici \u2013 at\u00e2tea istorii cu eroii lor \u00eenvingatori sau \u00eenvinsi ai caror istorici scriu istoria conform documentelor si o rescriu \u00een lumina noilor documente. \u00cen \u201eCaiete Silvane\u201c se publica un document extraordinar, o lunga scrisoare din 1988 a regretatului Corneliu Coposu catre pretuitul istoric Gheorghe Buzatu, care, pe atunci tocmai publicase un valoros studiu despre Rom\u00e2nia \u00een cel de-al doilea razboi mondial si actul de la 23 august 1944. Respectivul act, denumit \u00een fel si chip de la producerea lui si p\u00e2na azi, este printre cele mai hartuite din istoria moderna a Rom\u00e2niei. A fost o \u201elovitura\u201c, a fost actul \u201e\u00eentoarcerii armelor\u201c si momentul \u201eeliberarii\u201c, a fost o \u201erevolutie nationala si sociala\u201c, dupa care fu botezat \u201einsurectie nationala armata antifascista si antiimperialista\u201c apoi \u201eziua nationala\u201c a Rom\u00e2niei: dar ce n-a mai fost? At\u00e2t de hartuit si controversat, a cam ajuns de r\u00e2sul copiilor inocenti si al maturilor ignoranti, care mai tin minte doar fumul gratarului cu mititei de la \u201eserbarea nationala\u201c si, \u00een treacat, bezelele de la tribuna ale conducatorilor de partid si de stat care stateau la umbra \u00een Piata Aviatorilor gust\u00e2nd spectacolul coloanelor de marsaluitori sub soarele torid, rasp\u00e2nditi mai apoi la iarba verde \u00een Herastrau sau prin padurea Baneasa. Fumul albastru si \u00eentepator al gratarelor cu mititei a sters p\u00e2na la urma norul de fum negru al celor muriti, al sutelor de mii de jertfe umane ramase dupa \u201e\u00eentoarcerea armelor\u201c pe c\u00e2mpurile de lupta si dupa august 1944. P\u00e2na si \u201eefectul secundar\u201c, al scurtarii macelului mondial cu nu mai stiu c\u00e2te luni, a fost de nu uitat, trecut \u00een derizoriu si ignorat. \u201eNu a sosit \u00eenca momentul\u201c \u2013 scria Lucretiu Patrascanu \u00een 1945, la numai un an de la producerea \u201emomentului\u201c \u2013 \u201ede a face istoricul lui 23 August 1944. \u00cencercarile de a falsifica adevarul, fie rastalmacind faptele, fie ascunz\u00e2ndu-le, sau ignor\u00e2ndu-le, nu pot totusi sa \u00eenlature faptul ca, \u00een acea zi, soarta poporului rom\u00e2n a fost schimbata.\u201c Profetice si pe deplin confirmate p\u00e2na azi, temerile din cuvintele lui Patrascanu din 1945 se \u00eent\u00e2lnesc aparent paradoxal cu acelea ale lui Corneliu Coposu din scrisoarea trimisa \u00een 1988 istoricului Gheorghe Buzatu. Un istoric temeinic, sincer pretuit de secretarul lui Iuliu Maniu si actor implicat direct \u00een respectivul act al \u201erasturnarii\u201c de la 23 august 1944. \u201eEfortul Dvs. fizic si intelectual de a aduce la lumina, prin amanunte pretioase si utile, \u00eendeosebi activitatea cu caracter secret, prin care s-au plamadit unele evenimente de importanta majora pentru istoria noastra recenta\u201c \u2013 \u00eei scria Seniorul istoricului Gh. Buzatu \u00een luna mai din 1988 \u2013 \u201enu poate determina dec\u00e2t o sincera pretuire si este de natura a spori considerabil meritele Dvs. de cercetator. Fara \u00eendoiala ca toate problemele, aspectele, faptele relevante si confruntarile de aceasta natura trebuie sa fie publicate si interpretate \u00een mod obiectiv, fara denaturari si fara omisiuni, cu cea mai desav\u00e2rsita onestitate stiintifica.\u201c \u00centre suspiciunile, avertismentele si cuvintele lui Lucretiu Patrascanu din 1945 si acelea ale lui Corneliu Coposu din 1988 este o perfecta similitudine, o concordanta deplina: am\u00e2ndoi reclama \u201eadevarul obiectiv\u201c, unul prevedea, altul, dupa aproape o jumatate de secol, confirma ceea ce primul prevazuse. Ambii, la mare distanta politica dar si cronologica, sugerau si puneau \u00een discutie aceeasi temere: confiscarea \u201emomentului\u201c, \u201eprivatizarea\u201c adevarului istoric \u00een folosul exclusiv al unui grup, grupare, partid elud\u00e2ndu-se cu desav\u00e2rsire criteriul esential care decide asupra calificarii obiective a unui asemenea act istoric. Acest criteriu, unicul, este interesul national. Sub acest aspect, actul de la 23 august 1944 reprezinta unul dintre cele mai \u201ehartuite\u201c momente din istoria nationala, trecut din custodia interesului national \u00een stap\u00e2nirea unora sau altora dintre cei ce l-au pregatit si, cu un cuv\u00e2nt inestetic dar exact, l-au mosit cu adevarat. Concordanta dintre opiniile celor doi, \u00een fond adversari ireconciliabili din punct de vedere politic, merge p\u00e2na acolo \u00eenc\u00e2t ambii numesc cu aceeasi expresie ceea ce \u00een gura oportunistilor s-a risipit \u00een fel de fel de lozinci, \u00een functie de mersul vremurilor si dupa bataia v\u00e2ntului: \u201elovitura (de stat) de la 23 august 1944\u201c. Arestarea \u00een palatul regal a maresalului Ion Antonescu, \u201econducatorul statului\u201c, n-a facut dec\u00e2t sa confirme respectiva \u201elovitura\u201c efectuata, \u00een interes national, cu suspendarea mijloacelor democratice, pentru schimbarea (rasturnarea) unui regim. Patriot \u00eenflacarat si eminent militar de cariera si, din aceasta pricina, totodata obtuz \u00een respectarea neconditionata a angajamentului asumat, maresalul Antonescu, militar incoruptibil, n-a consimtit la somatia interesului national si \u00een consecinta a fost suprimat. Respectam onoarea militarului de a-si fi tinut cuv\u00e2ntul, depl\u00e2ngem dezastrul cu care omul politic si de stat si-ar fi platit onoarea. C\u00e2nd auzim azi despre o noua \u201elovitura de stat\u201c si \u00eenca \u201eparlamentara\u201c, cu o suspendare perfect democratica soldata cu o auto-\u201earestare\u201c, liber consimtita \u00eentr-un garaj, ne umfla r\u00e2sul: un r\u00e2s amar, cu at\u00e2t mai amar cu c\u00e2t cea mai buna lume dintre lumile posibile \u2013 lumea europeana, prin servitorii ei de lux \u2013 porecleste o schimbare democratica de putere cu numele de lovitura de stat! E o curata parodie unde pe scena autohtona si europeana joaca niste personaje care nu-si cunosc autorul: I.L. Caragiale. Dar aceasta \u00eent\u00e2mplare, care ne spune doar ca trecutul nu se repeta dec\u00e2t \u00een registru parodic, este o alta chestiune. Revenind la scrisoarea lui Corneliu Coposu data publicitatii de catre Marin Pop \u00een \u201eCaiete Silvane\u201c, trebuie spus ca ea reprezinta un document nepretuit, menit \u201esa aduca la lumina\u201c \u2013 cum scrie Corneliu Coposu \u2013 \u201eactivitatea cu caracter secret prin care s-au plamadit unele evenimente de importanta majora\u201c. Istoricii creditabili, nu c\u00e2rpacii ei, stiu cum stau lucrurile, unii s-au pronuntat asupra lor \u00een baza documentelor de care dispun, inclusiv arhiva documentara a lui Corneliu Coposu care, pe l\u00e2nga ilustra lui calitate de om politic din dreapta marelui Iuliu Maniu, a fost si un redutabil jurnalist. \u00cen treacat fie spus, nici acest document fidel pregatirii respectivului moment istoric nu este scutit de umbra interesului personal si a hainei politice din pricina careia at\u00e2ta a suferit, pe scurt, de partizanat: nici n-ar fi posibil. \u00cen ochii \u00eenvingatorilor cu m\u00e2na ruseasca (sovietica), Opozitia Unita care a decis \u201elovitura\u201c de la 23 august se str\u00e2nge ca pilitura atrasa de magnet \u00een jurul Partidului Comunist \u2013 care, \u00eenvingator chiar \u00eenainte de batalie, monopolizeaza si privatizeaza, \u00een folosul sau exclusiv evenimentul; si, invers, \u00een ochii celorlalti, ai \u00eenvinsilor: Corneliu Coposu tinde si el pe ici pe colo, \u00een scrisoarea sa, sa vada aceeasi Opozitie Unita ca pe o simpla afiliere a celorlalti la actiunea pusa la cale de PNT si PNL. Azi e r\u00e2ndul \u00eenvinsilor ca, dupa at\u00e2tea suferinte, sa-si ia revansa, restabilind proportiile. Dar e si r\u00e2ndul istoricilor sa restabileasca, documentar si documentat, pe c\u00e2t de obiectiv e omeneste posibil, adevarul. Ceea ce ei si \u00eencearca sa faca. \u00censa ce reprezinta \u00een general \u201edocumentul\u201c si \u00eentruc\u00e2t este el o garantie obiectiva, infailibila a adevarului istoric? Este chiar \u00eentrebarea pe care de mult si-o punea Nicolae Iorga \u00een \u201eAdevar si greseala \u00een scrierea istoriei\u201c, o lectie de deschidere la Universitatea din Bucuresti din noiembrie 1935. Ar trebui citita si rascitita cu creionul \u00een m\u00e2na de toti: de la elevi, studenti si p\u00e2na la profesori si istorici. E un tezaur de bun simt \u00een aprecierea faptelor istorice si descrierea lor pe care doar geniul si experienta \u00eendelungata \u00eel pot constitui si consolida \u00eentr-o viata de om. Exemplara, meditatia dubitativa si precauta a lui Nicolae Iorga asupra relativitatii adevarului istoric si procentului de nesiguranta a documentului din care acesta pare ca se inspira este recomandabila oricui si oric\u00e2nd. Azi, mai mult ca niciodata, pentru ca istoria de m\u00e2ine sa nu se \u00eenfunde \u00een cine stie ce conspiratii imaginare sau \u00een lovituri de stat \u00eentr-o piscina ori sa ia \u00een seama pe veresie \u201edocumentele\u201c viclene ale unei autosuspendari esuate. Iata doar o pagina din magistrala depozitie a lui N. Iorga despre adevar si greseala \u00een scrierea istoriei: \u201eCaci, la urma urmei, pe ce se sprijina cineva c\u00e2nd vorbeste de documente scrise? Si, c\u00e2t priveste pe cele nescrise, \u00een c\u00e2te feluri nu se pot talmaci? S-a dovedit, \u00een opera unui \u00eenvatat foarte serios, ca \u00eentre piesele arheologice \u00eentrebuintate pentru anumite concluzii, una venea din nu stiu ce aruncatura a unei fabrici si era prezentata ca si cum ea ar fi venit dintr-o epoca \u00eendepartata cu c\u00e2teva mii de ani de vremea noastra. De multa vreme umbla anecdota aceia ca, pe vremea c\u00e2nd nu erau prea multi orientalisti \u00een Franta, cu prilejul unei sabii aduse acolo, regele Ludovic al XIV-lea a cerut sa i se ceteasca inscriptia; fiecare \u00eenvatat i-ar fi dat o alta lectura, dar s-a \u00eent\u00e2mplat de s-a dat obiectul, \u00eentr-un r\u00e2nd, si unui armurier turc sau armean si acela a constatat ca acea sabie o facuse cine stie ce Mustafa de pe la Adrianopol, prin 1600 si ceva, \u00een loc de o epoca foarte \u00eendepartata, de cine stie ce mare artist. Mesterul a cetit cum trebuia, iar \u00eenvatatii se \u00eencurcasera putintel. \u00cen domeniul documentelor chiar, ce reprezinta un document? Actele publice nu sunt facute pentru a-ti spune adevarul, ci pentru a sustine un interes si, chiar c\u00e2nd nu sunt facute pentru a sustine un interes, ele s-au scris \u00eentr-o anumita atmosfera de interese, de care nu poate scapa cine a redactat. Se zice ca s-a \u00eent\u00e2mplat un anume un lucru \u00eentr-o anumita zi, dar poate ca un motiv a facut pe scriitor sa puna alta data dec\u00e2t cea adevarata. Documentul \u00eel iei cum este, iar \u00een fundul lui sta vicleanul care a fabricat piesa si face haz pe socoteala dumitale. Ti se prezinta o povestire, dar ce este povestirea scrisa imediat dupa fapt? Si, \u00eent\u00e2iu, cine cunoaste perfect un fapt? Iar, al doilea, faptul acesta, daca se consemneaza \u00eendata ce s-a \u00eent\u00e2mplat, scriitorul, chiar si daca n-a fost actor, ci numai martor, e grozav de emotionat, si cele mai multe minciuni le spun oamenii emotionati. Daca este contemporan, e influentat de ceia ce s-a petrecut, de toata pasiunea acelora care au fost de fata si astfel domina, natural, interesele si pasiunile pe care le reprezinta el. Dar daca vine mai t\u00e2rziu? Au trecut alte lucruri si anumite amintiri s-au sters. Chiar \u00een ce priveste cronologia, credeti ca mintea noasta o retine exact? Si azi dimineata am \u00eentrebat pe cineva c\u00e2nd am guvernat eu: \u00een 1931 sau 1932 si el, care nu guvernase, o stia mai bine ca mine\u201c. Iata c\u00e2te motive sa ne \u00eendoim de adevarul prea sigur pe el al unui document \u201e\u00een fundul caruia sta vicleanul care l-a fabricat\u201c sau scris de un om prea emotionat, cu toata pasiunea sufletului sau si a mediului \u00een care s-a produs precum si a intereselor celor ce l-au comandat ori nascocit. Nici amintirile martorilor nu-s inocente si, dupa cum, ca si Iorga, spune rationalistul francez Alain, \u201eeste prudent sa nu ne prea \u00eencredem \u00een noi \u00eensine c\u00e2nd o pasiune puternica, sau doar pasiunea de a servi ca martor, ne \u00eensufleteste.\u201c Un motiv \u00een plus sa convenim ca istoria este rescrierea ne\u00eencetata a istoriei la capatul careia ram\u00e2ne, invincibila, doar relativitatea adevarului istoric. Scrisoarea-document din 1988 a regretatului Corneliu Coposu este ea \u00eensasi un moment, major si istoric fara \u00eendoiala, din vesnica rescriere a istoriei cu \u201elovituri de stat\u201c cu tot. O istorie contin\u00e2nd adevarul absolut si indiscutabil ar fi, ea, o veritabila \u201elovitura de stat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cine moare de grija altuia Continuam lectura uneia dintre cele mai interesante, mai \u201epline\u201c reviste din provincie: \u201eCaiete Silvane\u201c de la Zalau. \u00cen comparatie cu ea, destule reviste bucurestene si din alte \u201ecentre de cultura\u201c sunt provinciale. Una dintre \u00eensusirile revistei consta \u00een faptul ca nu pare sa sufere de complexul marginalitatii si marginalizarii. Nimeni&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-lovitura-de-stat\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O lovitura de stat<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8335,8336],"class_list":["post-13484","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-caiete-silvane","tag-ion-alexandru"],"views":2032,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13484","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13484"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13484\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13484"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13484"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13484"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}