\u00centre cucerirea spatiului cosmic si dezvoltarea (ori poate regresul?) jocului de tenis nu este nici o legatura \u2013 la prima vedere. \u00cen fond, ne-am putea \u00eentreba pe buna dreptate, ce relatie s-ar putea stabili \u00eentre aspiratia icarica de a calatori spre astre si nazuinta, cu mult mai pedestra, de a c\u00e2stiga partide, turnee, notorietate si bani? Sub acest aparent nonsens se ascunde \u00eensa o realitate extrem de pragmatica, una de relevanta industriala si tehnologica. Tenisul si managerii lui s-au inspirat din industria aeronautica, domeniu din care au preluat materiale compozite si metale usoare, elastice si cu proprietati apte sa sporeasca viteza si comfortul loviturilor. Ce-i drept, nu liderii ATP au fost primii care au avut o astfel de viziune, ci oamenii sporturilor de iarna, \u00een speta schiul si saniusul.
\nAsa se face ca pe la finele anilor 1970, cu scena deschisa oferita de Olimpiada de Iarna de la Lake Placid din Statele Unite, \u00een registrul producatorilor de echipament pentru sporturile de sezon hibernal preponderente au devenit materialele compozite. Fibrele de sticla si de carbon s-au transformat \u00een materiale obisnuite, cerute de standardul normal al competitiilor de schi.
\nFoarte atenti, marii producatori de echipament de tenis au preluat ideea, \u00eensa deocamdata doar secvential. Noile tehnologii si materiale aerospatiale sunt folosite, dar cu masura, pentru producerea rachetelor. De pilda, \u00eentre doua straturi de esenta lemnoasa erau intercalate una sau doua lamele din fibra de sticla, pentru a augmenta elasticitatea ramei si a corpului de racheta. Aceasta tehnica a fost numita \u201esandwich\u201c, pentru ca promova multistratificarea materialelor ce concurau la producerea rachetei.
\n\u201eRevolutia\u201c tehnologica radicala, ce punea accent pe utilizarea integrala a materialelor compozite, s-a consumat (fireste, unde altundeva?) \u00een patria jocului cu palma, \u00een Franta. Inginerii companiei Rossignol, firma ce realiza echipament dedicat sporturilor de iarna, s-au orientat si catre \u00eentrebuintarea, \u00een tehnologia producerii rachetelor, a materialelor aerospatiale. Nu a trecut mult si \u00een Austria omologul celor de la Rossignol, compania Fischer, procedeaza identic. Dar sportul alb este o lume \u00eenchisa, traditionalista si uneori chiar \u201ereactionara\u201c (citeste refractara la schimbare). Alte mari firme au refuzat sa faca acest \u201ecompromis\u201c. Tenisul jucat cu grelele Dunlop sau Slazenger, Donnay, Bancroft sau Wilson, chiar daca era mai lent si mai previzibil, cerea mai multa tehnica, eleganta si estetica dec\u00e2t \u201eping-pong\u201c-ul noului tenis realizat cu rachete usoare, elastice si puternice. Publicul asta aprecia. \u00censa generatiile se schimba, la fel si presiunea financiara, la fel si intruziunea mass media \u00een c\u00e2mpul circuitului ATP. Progresiv, lemnul a ramas o biata amintire, dupa cum amintire (sau macar exceptie!) a devenit si reverul cu o singura m\u00e2na.
\n\u00cen 1991, c\u00e2nd Borg a \u00eencercat sa revina \u00een competitii dupa ani de absenta, el a folosit la Monte-Carlo vechea lui racheta Donnay Pro Borg, grea de 380 grame, din lemn-compozit, st\u00e2rnind pur si simplu mirarea catalanului Jordi Aresse, care i-a cerut voie suedezului sa tina putin \u00een m\u00e2na acea \u201eciudatenie\u201c. Normal, fostul mare campion a pierdut usor, \u00een doua seturi, dupa cum avea sa piarda si urmatoarele unsprezece partide, p\u00e2na c\u00e2nd s-a convins ca vremea sa (si a rachetei \u201esandwich\u201c) trecuse…
\nDaca materialele din industria tenisului s-au schimbat, \u00een ciuda unor \u00eent\u00e2rzieri de moment, o asemenea modificare esentiala a generat si schimbari \u00een materie de sweetspot. Suprafata de lovire s-a vazut amplificata cu p\u00e2na la 30-50 %. Noile rachete erau mai usor de m\u00e2nuit, viteza de lovire era clar superioara, iar mingile altadata dificile sau \u201eimposibile\u201c puteau fi abordate cu sanse mai mari. Compania americana Prince este prima ce produce rachete cu sweetspot mare. Dispretuite la \u00eenceput de nostalgici si conservatori, aceste rachete ajung destul de rapid sa precumpaneasca \u00een piata, iar circuitul \u201epro\u201c este pur si simplu invadat de noile modele \u201emutante\u201c.
\nDar din ce elemente este compusa o racheta? Sa o luam de sus. Avem cadrul rachetei, ce margineste si de care sta prins racordajul, adica acele corzi ce se intersecteaza \u00een plan perpendicular, construind suprafata de lovire. Exista apoi \u201einima\u201c rachetei, mai mult sau mai putin triunghiulara, cu miezul gol, descoperit. Dupa \u201einima\u201c urmeaza m\u00e2nerul rachetei, \u00eenfasurat \u00een grip, peste care este \u00eenvelit overgrip-ul. \u00cen capatul m\u00e2nerului se afla \u201etalonul\u201c, octogonal ca forma.
\n\u00cen prezent, Federatia Internationala de Tenis a stabilit ca dimensiuni standard obligatorii urmatoarele coordonate: lungimea rachetei nu poate depasi 73,7 centrimetri, lungimea suprafetei de lovire nu are voie sa depaseasca 39,4 centimetri, av\u00e2nd largimea inferioara sau macar egala cu 29,4 centimetri. Acestea sunt normele. Cine nu le respecta este descalificat si plateste apoi amenda, fiind acuzat ca a violat codul ATP…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centre cucerirea spatiului cosmic si dezvoltarea (ori poate regresul?) jocului de tenis nu este nici o legatura \u2013 la prima vedere. \u00cen fond, ne-am putea \u00eentreba pe buna dreptate, ce relatie s-ar putea stabili \u00eentre aspiratia icarica de a calatori spre astre si nazuinta, cu mult mai pedestra, de a c\u00e2stiga partide, turnee, notorietate si… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (9)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8331,898],"class_list":["post-13470","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-codul-atp","tag-tenis"],"views":1485,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13470","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13470"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13470\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13470"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13470"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13470"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}