{"id":13459,"date":"2012-10-04T13:00:32","date_gmt":"2012-10-04T11:00:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13459"},"modified":"2012-10-01T13:01:28","modified_gmt":"2012-10-01T11:01:28","slug":"horezu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/horezu\/","title":{"rendered":"Horezu"},"content":{"rendered":"<p>Un colt de rai! Revin aici cu bucuria unei regasiri, cu aceea a re\u00eent\u00e2lnirilor. De fiecare data, am pe undeva simtam\u00e2ntul ca reintru \u00een trecut si \u00een ideal. Admiratia mea se \u00eendreapta catre vremurile ctitoriei, dar si catre cei care stiu sa pastreze astazi, \u00een alte vremuri, acest lacas \u00een hainele sale traditionale, ca o nestemata, \u00eentr-o lume care se deterioreaza zi de zi si-si pierde valentele.<\/p>\n<p>Admiratie mai \u00eent\u00e2i pentru ctitor, marele ziditor Br\u00e2ncoveanu, cel care ne-a lasat monumentele sale, pe care le \u00eengrijim sau le uitam, \u00een multe parti ale tarii, care si-a folosit marea avere pentru a zidi nepieritor si a lasa neamului sau marturia faptei sale. Daca te sui la etajul palatului manastiresc si privirea \u00eeti poate pleca calatoare, uimirea si admiratia nu mai are margini. Cum a stiut sa aleaga locul ctitoriei, ridic\u00e2nd lacasul \u00een centrul unui peisaj mirific, \u00een care norii par asezati pe arborii padurii, iar privirea ti se pierde pe dealuri si vai oferind o imagine de neimaginat? Dar si constructiile \u00een sine sunt facute pentru nepieritoare dainuire. Daca n-ai sti ca lacasul numara trei veacuri de existenta, ai crede ca el a fost ridicat \u00een anii trecuti, at\u00e2t este de \u00eengrijit! Dar ceea ce te mai impresioneaza este calitatea lucrarii. Fara \u00eendoiala, de acum trei veacuri, vechea constructie a fost re\u00eennoita \u00een multe r\u00e2nduri, dar respect\u00e2ndu-se ctitorirea initiala, e prezenta si astazi pentru vizitatorul mileniului III, ca si cum ar fi fost zidita ieri!<br \/>\nLocul a fost bine ales si deoarece zona \u00eenaltarii a avut si are rolul de a str\u00e2nge \u00eenauntrul lacasului slujitorii lui Dumnezeu, care au venit aici \u2013 si chiar p\u00e2na astazi \u2013 si din zone mai \u00eendepartate si chiar de peste munti din partile Fagarasului, unde de altfel Br\u00e2ncoveanu a avut domeniul sau de la S\u00e2mbata si alta ctitorie a sa, \u00eengrijita si re\u00eenaltata cu c\u00e2teva decenii \u00een urma de mitropolitul Antonie Plamadeala.<br \/>\nVremurile n-au fost usoare, dar lacasul le-a \u00eenfruntat si astazi \u00eel \u00eent\u00e2lnim \u00een acest colt de rai, ireal, parca asezat prin vointa divina pentru a ne aminti necontenit valoarea nepretuita a bunurilor spirituale si necesitatea de a ne mai \u00eentoarce fata de la bani spre spirit! C\u00e2teva ore petrecute \u00een incinta manastirii ne transpun \u00een alta lume, pe alt plan, ne dau o multumire sufleteasca si un simtam\u00e2nt de legatura cu trecutul si cu \u00eenaintasii. Vizitatorul poate beneficia de o terapie spirituala care-i da tarie pentru a \u00eenfrunta mai departe \u00eencercarile lumii \u201edin afara\u201c \u00een care se va re\u00eentoarce.<br \/>\nHorezul poate fi un adevarat sanatoriu al vietii interioare, un \u00eencarcator de energie si de optimism. Dar cu g\u00e2nd de recunostinta catre martirul ctitor, cel care a dat dovada unei capacitati de jertfa fara de margini, sacrific\u00e2ndu-se pentru credinta nu numai pe sine ci si pe cei patru fii, nu putem sa nu ne aratam admiratia pentru cei care asigura astazi, \u00een vremuri at\u00e2t de \u00eencercate, existenta lacasului.<br \/>\nBiserica continua sa reprezinte un reper al existentei noastre, desi lumea este alta si \u00een necontenita schimbare. Fara \u00eendoiala pentru cei de astazi ea nu mai \u00eenseamna axul de existenta, pe care veacuri de-a r\u00e2ndul l-a reprezentat, ajut\u00e2ndu-ne \u00eenaintasii sa \u00eenfrunte vicisitudinile care n-au ocolit niciodata acest pam\u00e2nt daruit de Dumnezeu. Dar, cu toate acestea, la nevoie si la \u00eencercari credinta se reaprinde si ne ajuta sa vietuim mai departe, chiar si la cei la care ea parea stinsa. Prin lacasuri, prin ritual, prin slujitorii sai, Biserica are menirea de a ne pastra \u00een preajma ei si totodata este vorba de Biserica noastra ortodoxa, a neamului, care ca si confesiunea greco-catolica, reprezinta o componenta a existentei noastre nationale.<br \/>\nHorezul, aceasta insula de spiritualitate rom\u00e2neasca, ctitorie a unui domnitor ilustru, fiinteaza sub autoritatea mitropolitului Irineu al Olteniei si cea directa a episcopului Gherasim al R\u00e2mnicului si a vicarului sau Emilian Lovisteanu si sub c\u00e2rmuirea eficienta a maicii Marina, stareta priceputa. La Horez te uimeste diferenta fata de viata din afara, rigoarea existentei monahale, daruirea si disciplina \u201earmatei\u201c tacute si eficiente a calugaritelor. Totul este la locul lui, cu valoarea nepretuita a unei vesnicii. Am tot cautat sa gasesc vreo deficienta, sa pot aduce o imputare si n-am gasit! Manastirea reprezinta un model si fara \u00eendoiala nu este singurul pe care-l poate oferi Biserica. Model pentru lacasuri, dar si un model pentru noi toti, cum ar trebui sa ne cladim existenta, cum ar trebui sa ne comportam si sa demonstram ce putem face! Horezul ne arata necontenit ca sta \u00een puterea noastra, dar mai ales \u00een daruirea noastra si \u00een credinta zidirii, \u00een puterea de a putea construi! De fapt, modelul lui Br\u00e2ncoveanu se perpetueaza, ctitoria lui este ne\u00eencetat re\u00eennoita si ne da siguranta ca nu ne-am pierdut virtutile.<br \/>\nHorezul este un colt de rai pastrat mai departe pentru urmasi, care ne ofera prilej de zabava si meditatie si care ar trebui sa fie o sursa de putere pentru renastere si reconstructie, ajut\u00e2ndu-ne sa fim aceiasi, dar totusi si mai buni si sa ne deschida necontenit o larga fereastra spre viata spirituala, dar si spre un trecut care merita necontenita cinstire si pretuire si mai ales ar trebui sa ne determine ca prin comportamentul nostru sa demonstram ca \u00eel \u00eentelegem si-i urmam \u00eenvatatura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un colt de rai! Revin aici cu bucuria unei regasiri, cu aceea a re\u00eent\u00e2lnirilor. De fiecare data, am pe undeva simtam\u00e2ntul ca reintru \u00een trecut si \u00een ideal. Admiratia mea se \u00eendreapta catre vremurile ctitoriei, dar si catre cei care stiu sa pastreze astazi, \u00een alte vremuri, acest lacas \u00een hainele sale traditionale, ca o&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/horezu\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Horezu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8328],"class_list":["post-13459","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-horezu"],"views":1347,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13459","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13459"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13459\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13459"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13459"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13459"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}