\u00cenainte sa razbata vocile oamenilor, printre huruielile unor camioane care sparg noaptea si distoneaza cu b\u00e2z\u00e2itul cacafonic al unui televizor, se aude latr\u00e2nd un c\u00e2ine. Cina cea de taina se ia adhoc \u00eentr-o vulcanizare, cu doi frati criminali si victima lor \u00eenghesuiti roata \u00een jurul unei mese cu dichis turcesc, pe o foaie de ziar soioasa. P\u00e2inea, o franzela-cuminecatura, ram\u00e2ne ne\u00eempartita de-a st\u00e2nga celui care va fi ucis, iar c\u00e2inele-cerber este hranit din resturi duse pe un capac de masina. Aproape de pragul sandramalei, zac tr\u00e2ntite roti de camioane, ca niste cadre dezmembrate de ceas si este sigur ca, de partea cealalta, timpul se va opri cel putin pentru unul dintre comeseni.
\n\u201eA fost c\u00e2ndva \u00een Anatolia\u201c este povestea unei anchete desfasurate din miez de noapte p\u00e2na-n miez de zi \u00eentr-un satuc turcesc. O trupa de politisti, un medic si un judecator \u00eel \u00eensotesc pe suspectul principal al unei crime pentru a \u00eencerca sa afle locul \u00een care ar fi ascuns trupul celui ucis. \u00cen mod ciudat, momentul \u00een care cadavrul este descoperit devine p\u00e2na la urma irelevant \u00een filmul lui Ceylan, pentru ca \u00eentre timp se produc alte revelatii.
\n\u00centr-una dintre cele mai sinuoase naratiuni despre ratacirea bezmetica prin purgatoriu pe care le-a dat filmul european, Ceylan creste \u00een grad contemplatia tihnita de la \u00eenceputurile eboselor nostalgice \u201eKasaba\u201c (1997) si \u201eClouds of May\u201c (1999). Fara sa dilueze influenta neorealismului iranian, cadrele lungi si alunecarile \u00een imagine la pas ori la volan, ca \u00een Kiarostami, asimileaza experienta plonjonului si a zoomului, mai ales \u00een reglarea interioara a luminii. Din loc \u00een loc si din vale-n deal, rasar epifanic arbori fosnitori ca \u00een \u201eSacrificiul\u201c lui Tarkovski, iar haul balcanic prapastios este remodelat euforic \u00een forma hiperculturala a abisalului slav. Replica are pasiunea absorbtiei umane, ca la Cehov, toate se zbat \u00eentr-o matca de poveste care prinde mereu cheag literar si \u00eesi ia rama fotografica, iar scenariul topeste tot soiul de seve ale unui discurs necenzurat arborescent. De la anecdota neo-folcloric patriotica despre traditia iaurtului de bivolita, pe fondul unui contrajoc hieratic al criminalului (un Firat Tanis cu fata zebrata de taieturi \u00een s\u00e2nge uscat) si ofurile obstesti ale unui mukhtar insomniac si zelos, p\u00e2na la marturisirea mereu decalata a judecatorului (Taner Birsel) despre sinuciderea sotiei sale, rusinea, remuscarea si intimitatea cea mai obscura se ascund las \u00een sarade evazioniste. Un stream of consciousness nevricos si polifonic, pe care putreziciunea unei anchete habeas corpus \u00eel suspenda si-l am\u00e2na p\u00e2na la o autopsie fizica, prefigurata de una spiritual colectiva.
\nExista \u00een patrimoniul sufletesc al lui Ceylan melancolia comunitatii, a s\u00e2nului familiei: exasperati de o ancheta neconcludenta si \u00eempleticita \u00een explicatiile eterice ale suspectului, anchetatorii poposesc \u00een satul de bastina al soferului pe care toti \u00eel numesc Arab, cel ce se trage dintr-un neam de magari. Tusa de feerie animala are o explicatie banal comerciala: strabunii celui numit fusesera negustori de asini prin \u00eemprejurimi. Dar nu at\u00e2t detaliul biografic conteaza, c\u00e2t ponderea unei sclipiri de mitologie si cautarea unui soi de arhipoveste de legitimare mitica. Acelasi sat ospitalier aduce pentru prima oara lumina \u00een film, dupa o bezna cvasicontinua de aproape o ora si jumatate. Pentru ca imediat dupa aceea, sa o ia \u00eenapoi, \u00eentr-o pana de curent, care \u00eel jeneaza declarativ pe primar numai din cochetarie. Adevarata lumina este intrarea unei sibile \u00een levitatie religioasa: atunci c\u00e2nd fiica nubila a gazdei aduce lampa de afara, prezenta ei mediaza, \u00een cel mai profund limb, \u00eent\u00e2lnirea asasinului cu cel ucis, am\u00e2ndoi omeniti \u00eentr-o comuniune a sufletelor care reia ultima masa din statia de vulcanizare. Prezentele feminine sunt de obicei mediumuri discrete, intense si iradiante, sunt incarnarea \u00eensasi a remuscarilor sexului opus: sotia judecatorului se sinucide, pentru a pedepsi, cel mai o probabil, o infidelitate, nevasta mortului poarta dupa ea un copil a carui paternitate ar fi putut fi motivul crimei, fiica mukhtarului declanseaza o criza a sublimului, ca un abces tardiv al constiintei, si-l face sa pl\u00e2nga pe un asasin \u00eempietrit p\u00e2na atunci \u00een plictis. Femeile lipesc pecetele de fatidic, asa cum obrazul judecatorului, patat de ulceratii gumate, poarta semnul anatomic al vinei \u00eenca necauterizate.
\nEpifaniile nu modereaza \u00eensa jubilatia intruziv intempestiva a profanului: dupa ce descopera si condamna legarea cu fr\u00e2nghii c\u00e2t odgoanele a corpului celui mort, trupa de anchetatori deduce totusi ca singura metoda de a-l transporta \u00eenapoi \u00een oras este sa-l \u00eendese \u00een portbagaj prins fedeles tot asa cum fusese sub pam\u00e2nt. Morala ciclotimica aluneca \u00een gratia absurdului flamboaiant: soferul nu rezista tentatiei ornamentului macabru si \u00eendeasa l\u00e2nga cadavru niste cantalupi furati din c\u00e2mp. Etica nu e problematica, pentru ca nu procesul ca succesiune interioara de viziuni conteaza, ci criza devenirii prin marturia mortii, un soi de nelamurire permanenta a personajelor care se sufoca \u00een propriile povesti, asa cum mortul se sufocase de viu cu ce nu apucase sa spuna. Cautarea l\u00e2ncezeste, pentru ca principalul suspect nu-si poate aminti \u00eentre care copac si care f\u00e2nt\u00e2na a fost \u00eengropat mortul \u2013 simptomul granitei este laitmotivul de fond al filmului \u00eensusi si defineste formal acea zona spirituala suprema a nelamuririi, care este purgatoriul.
\nAltfel dec\u00e2t \u00een \u201eClimates\u201c (2006), ambitioasa peregrinare printr-un \u201eDesert Rosu\u201c anatolian, sau dec\u00e2t \u00een \u201eUzak\u201c (2002), un soi de poveste fara cuvinte despre pacatul capital al indiferentei, Ceylan introduce \u00een \u201eA fost c\u00e2ndva \u00een Anatolia\u201c personajul puternic cehovian, reflector si suspicios refractar la explicatia simplista: o moarte anuntata nu este niciodata \u00eent\u00e2mplatoare, spune doctorul (Muhammet Uzumer). Singurul personaj care marturiseste ca nu si-a dorit copii este, \u00een chip ciudat pentru o coincidenta, si cel mai \u00eendaratnic analitic, amintind autoironic ca o viata care se comenteaza si se analizeaza pe sine \u00eesi \u00eencurajeaza propria disolutie. Nu par sa aiba existenta reala dec\u00e2t cei care traiesc direct si inconstient, seful Politiei care ascunde drama unui fiu autist, criminalul care ucide la betie, femeia care vorbeste lacrim\u00e2nd si copilul care arunca cu piatra \u00een tatal pe care nu-l cunoaste. Doctorul are, din contra, nimbul outsiderului, e suspiciosul care \u00eensurubeaza p\u00e2na la capat durerile ascunse sau sterge insuportabilul, falsific\u00e2nd un raport de autopsie, pentru a salva de la cobor\u00e2rea \u00eenca unui limb de catre un criminal deja odios.
\nTot soiul de voci de control se pliaza pe detaliul vizual: \u00eentr-una dintre cele mai comentate secvente de catre cronicile americane, cea \u00een care un mar se rostogoleste pe un fir de apa, alatur\u00e2ndu-se altora lovite, comentariul din off minimizeaza sansele Turciei de a intra vreodata \u00een Uniunea Europeana, rican\u00e2nd subtil la improbabilitatea unei fratii deja putrede. Duios tarkovskiana sau mimetica \u00een reluarea obsesiilor lui Kiarostami, referinta e o fulguratie tulbure si ironica, tributara \u00eensa aceleiasi retele de simboluri catabasice. Consecventa unitatii la Ceylan este, de altfel, reflexul unei igiene spirituale, \u00een care copilul se cearta cu asasinul, \u00eentunericul dezgroapa lumina, femininul releva masculinul, minciuna finala salveaza micimea umana, iar autopsia adevarului eviscereaza povestea nascuta vie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cenainte sa razbata vocile oamenilor, printre huruielile unor camioane care sparg noaptea si distoneaza cu b\u00e2z\u00e2itul cacafonic al unui televizor, se aude latr\u00e2nd un c\u00e2ine. Cina cea de taina se ia adhoc \u00eentr-o vulcanizare, cu doi frati criminali si victima lor \u00eenghesuiti roata \u00een jurul unei mese cu dichis turcesc, pe o foaie de ziar… Cite\u0219te mai mult »Povesti din Anatolia. Epilog<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8326,83],"class_list":["post-13453","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-a-fost-candva-in-anatolia","tag-film"],"views":1653,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13453","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13453"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13453\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13453"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13453"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13453"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}