\u201eCine l-a vazut pe acest barbat\u201c? Astfel suna textul unui anunt \u00eensotit de o fotografie \u2013 tiparite modest, pe o coala A4, de genul celor afisate prin masini, pe c\u00e2te un st\u00e2lp, pentru a face cunoscuta disparitia de acasa a cuiva, de obicei un copil sau o persoana mai \u00een v\u00e2rsta. Tot \u00eentr-un autobuz l-am vazut si eu, \u00een cel care ne transporta de l\u00e2nga hotel la festival. Barbatul din scrierea de mai sus era nimeni altul dec\u00e2t Terrence Malick, \u00een singura poza ce i se cunoaste. \u00centrebarea era, desigur, retorica. Unde sa-l vezi? Cine nu stie ca cineastul este celebru, printre altele, si prin refuzul lui de a se arata, fie si \u00een fata unui fotograf, de unde si rularea aceluiasi vesnic portret (z\u00e2mbaret, cu barba si palarie), \u00een toate \u00eemprejurarile? Umbla, totusi, zvonul ca s-ar fi lasat pozat pe platourile filmului la care lucreaza \u00een prezent. Cine stie, poate \u00eentr-o buna zi se va \u00eencumeta sa se faca si vazut. Deocamdata, nu a fost cazul, dar anuntul mai sus evocat si-a \u00eendeplinit datoria publicitara. Sau macar ne-a smuls un z\u00e2mbet. Ori ne-a \u00eentarit banuiala ca ceva-ceva se petrece cu misteriosul artist. Sa fie prezent, \u00eentr-o competitie la o distanta de numai un an? Abia \u00een 2011 a fost la Cannes cu \u201eThe Tree of Life\u201c si iata-l acum la Venetia, cu \u201eTo the Wonder\u201c. El, care a \u00eenregistrat recordul de a lasa sa treaca douazeci de ani \u00eentre doua filme (\u201eDays Heaven\u201c \u2013 \u201eThe Thin Red Line\u201c). Este lesne de \u00eenteles nerabdarea\/ curiozitatea cu care era asteptata noua sa creatie. Nu a fost prima data c\u00e2nd, la un festival, aplauzele s-au amestecat cu fluieraturile. Daca, asemenea unei potiuni insuficient de puternice, magia lui Malick nu-si produce efectul asupra spectatorului, nu e nimic de facut. Inutila asteptarea a unei explozii, a unei ruperi a ritmului pot deveni agasante. Probabil ca nu ne este usor sa admitem ca cineastul s-a instalat \u00eentr-o alta etapa a creatiei, \u00een care raporturile fiintei umane cu universul sunt primordiale. \u00cen \u201eArborele vietii\u201c istoria unei familii avea umilitatea aschiei divine care suntem, \u00een fapt, cu totii, din moment ce am fost aruncati\/ nascuti din marea \u00eenvolburare cosmica. Dihotomia narativa de pe ecran, cosmogonie \u2013 expunere epica, desi acceptata nu fara \u00eendoieli sua reticente, nu a \u00eempiedicat coagularea finala a starilor, a sentimentelor. \u00cen \u201eTo the Wonder\u201c, \u00een ciuda detasarii unei povesti \u2013 doi \u00eendragostiti se gasesc, se despart, se regasesc \u2013 totul este flou, oamenii par ca-si viseaza vietile, nu le traiesc. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cineva, sau mai degraba ceva indefinibil \u00eei trezeste. Par ca t\u00e2njesc dupa o minune, \u201eThe Wonder\u201c din titlu chiar asta vrea sa zica, minunea, dar ea are si o trimitere directa, acesta fiind si numele cu care c\u00e2ndva era slavita \u00een Franta insula st\u00e2ncoasa din Normandia, \u201eminunea Vestului\u201c. Pe acolo i-au purtat pasii si pe eroii nostri, ca pe niste turisti obisnuiti, el, Neil, american (Ben Affleck), ea, Marina \u2013 frantuzoaica de adoptie. Surprinde la un cineast at\u00e2t de sofisticat, cum ni se \u00eenfasiseaza Malick cel din ultima vreme, aceasta asociere destul de lejera, la \u00eendem\u00e2na oricui, \u00eentre concretul minunii geografice si imposibilul vis de armonie al eroilor. Sunt \u00eempreuna dar sunt si departe, strategia voice over, cea care vorbeste \u00een cea mai mare parte a filmului \u00een numele protagonistului, amplifica efectul de \u00eenstrainare, singuratate, de imposibilitate a rostirii trairilor. Ben Affleck daca scoate c\u00e2teva replici. Gratioasa Olga Kurylenko, fosta top model, fosta \u201efata Jamess Bond\u201c, mai mult danseaza dec\u00e2t merge, urmarita de o camera care pare a se \u00eenv\u00e2rti \u00een cercuri. La un moment dat fiecare vorbeste \u00een propria limba, femeia \u00een ruseste, preotul latin (Javier Bardem) dezamagit, care nu mai recunoaste chipul lui Dumnezeu \u00een suferinta umana se exprima \u00een spaniola. Ca \u00een filmele lui Bergman, Dumnezeu este mut. Fiecare cu singuratatea lui. \u201eTo the Wonder\u201c poate fi vazut si ca un film despre iluzie (vazut de departe, Mont Saint-Michel, \u201eMinunea\u201c, pare o himera, dar si unul despre ineluctabila solitudine, \u00eendulcita sau suportabila at\u00e2ta vreme c\u00e2t omul nu uita sa deschida ochii asupra naturii pe c\u00e2t de generoase, pe at\u00e2t de misterioase. Prin ea, apartinem divinitatii). Directorul de fotografie de origine mexicana Emmanuel Lubezki, (colaborator si la \u201eThe Tree of Life\u201c), sustine g\u00e2ndurile nemarturisite ale eroilor prin splendide imagini ale vastitatii naturii \u2013 lanuri de gr\u00e2u \u00eensorite, ape, valurile marii \u2013 materie ce poate fi atinsa si personajele chiar au voluptatea acestei atingeri, ca \u00eentr-o comuniune, potentata si de muzica extrasa din Berlioz, Haydn, Respighi, Ceaikovski, Wagner, \u00eenc\u00e2t nu mai stim, bunaoara, daca femeia i se adreseaza barbatului iubit (al carui nume nu este pronuntat niciodata, \u00eel stim doar de pe generic) sau Celui de Sus, atunci c\u00e2nd spune: \u201eNou nascuta. Deschid ochii. Ma topesc. \u00cen noaptea cea vesnica. O sc\u00e2nteie. M-ai scos din \u00eentuneric. M-ai adunat de pe pam\u00e2nt. M-ai readus la viata\u201c. Am \u00eencercat sa pastrez punctuatia, care nu poate fi a unui dialog \u201efiresc\u201c, ci a unei \u00eenchinari. Cum sa lipesti toate astea pe o poveste risipita, cu un barbat si o femeie care se iubesc, se despart, o iau de la capat, nestiind nici ei bine ce vor? Cred ca aceasta asteptare, vana \u00een esenta, a deranjat. Criticii (de spectatori nu mai vorbesc) nu erau pregatiti sa reia experienta din the \u201eTree of Life\u201c, cu un grad de consistenta \u00een minus si unul de \u00eenc\u00e2lceala \u00een plus. Printr-o pura coincidenta, s-au \u00eent\u00e2lnit \u00een competitie Malick, cu un film \u00een care palpita misterul divinitatii si Paul Thomas Anderson cu unul despre respingerea acesteia din urma si \u00eenlocuirea ei cu seductia la limita manipularii, \u201eThe Master\u201c. Zvonurile avant-festival se \u00eenv\u00e2rteau \u00een jurul ideii unei inspiratii pur scientologiste, parareligia adoptata de celebritati ale Hollywoodului precum Tom Cruise, John Travolta. Asociatii se pot face, autorul nu le respinge, marele actor care se dovedeste din nou a fi Philip Seymour Hoffman aminteste de fondatorul Ron Hubbard, dar suntem departe de a ne afunda \u00een complicatiile \u201eDianeticii: Stiinta moderna a sanatatii mentale\u201c, promisa de cartea cu acest titlu, la \u00eenceputurile anilor \u201950. La conferinta de presa, Anderson a marturisit lunga geneza a filmului, i-au trebuit ani p\u00e2na sa gaseasca miezul uman al confruntarii de pe ecran: \u201eP\u00e2na la urma, relatia dintre cei doi protagonisti este una de dragoste, istoria se dovedeste plina de \u00eent\u00e2lniri \u00eentre un mentor si un discipol\u201c. Din fericire, filmul opune rezistenta acestei fraze reductive. \u00cent\u00e2lnirea nu are \u00een centrul ei \u201eun mentor si un discipol\u201c. \u201eThe Master\u201c, \u00eentruchipat de Hoffman, acopera ambele sensuri, este stap\u00e2n si maestru. Marinarul Freddie Quell (Joaquin Phoenix) devastat de ororile \u00eenfruntate \u00een cel de al doilea razboi, ramas cu mintea tulburata, fara casa, cu o mama la ospiciu si un tata alcoolic mort, vagabond\u00e2nd de colo colo, gaseste \u00een predicatorul Cauzei, Lancaster Dodd, cunoscut \u00eent\u00e2mplator, un surogat de ocrotire: \u201eVei fi cobaiul, dar si protejatul meu, nu trebuie sa te \u00eencrunti \u00een timp ce \u00eeti voi adresa \u00eentrebari ce te vor ajuta sa elimini emotiile negative. Viata ta este un razboi. Calatorim printre placere si durere, pentru a deveni stap\u00e2nii propriei vieti\u201c. Acestea fiind zise, filmul va fi luat \u00een stap\u00e2nire de cei doi extraordinari actori. Aproape ca uiti restul \u2013 si sunt destule \u00eent\u00e2mplari \u2013 obsedati de jocul lor \u00eentre atractie si respingere, afectiune si ura, speranta si ne\u00eencredere. Nu am vazut de mult, daca ma g\u00e2ndesc bine cred ca de la Montgomery Clift, at\u00e2ta durere a neputintei, dar si salbaticie, pe chipul unui actor, asa cum a venit acum, \u00een fata noastra, Joaquin Phoenix. Zbaterea lui \u00een cautarea unor raspunsuri pare o suferinta insuportabila, ce vine din rarunchi. Un animal salbatic prins \u00een capcana. Nu are cum sa ram\u00e2na mult acolo, simtim ca va trebui sa fuga, sa se rupa de farmecul pervers al maestrului-stap\u00e2n, de privirea aceea a omului \u00een aparenta multumit, dar despre care nu poti sti ce mai pune la cale. As putea insista asupra multor scene de bravura din jocul lui Phoenix, dar ma voi multumi cu una singura, \u00een aparenta nu cea mai importanta. Marinarul vrea sa dea de urmele fostei iubite, Doris, afla ca s-a maritat cu un oarecare Jim Day. Sta putin, nu pare impresionat, se mai g\u00e2ndeste, dupa care \u00eei spune gazdei la usa careia batuse: \u201eAdica acum o cheama Doris Day\u201c? Normal, ar fi trebuit sa r\u00e2dem, auzi, sa se numeasca precum celebra vedeta, dar mirarea actorului ia forma unei rani. \u00cenca una. Ne-a \u00eenghetat orice z\u00e2mbet. Filmarea \u00een formatul 70 mm nuanteaza totul, de la rictusul amar al lui Phoenix la unduirea peisajului. Toata presa a remarcat imaginea semnata de directorul de fotografie Mihai Malaimare-jr. care a atras atentia dupa colaborarea cu Coppola :\u201eDin punct de vedere vizual\u201c \u2013 scria \u201eHollywood Reporter\u201c \u2013 \u201e\u00abThe Master\u00bb respira prospetime, este splendid, aproape hipersenzorial. Elemente picturale precum apele oceanului, lumina \u00eenserarilor timpurii sunt vibrant magnificate de aparatul m\u00e2nuit cu maiestrie de operatorul Mihai Malaimare-jr. (…) Dupa toate standardele, filmul este o sarbatoare\u201c. \u201eLeul de aur\u201c era prin preajma, dar juriul condus de Michael Mann a \u00eempartasit parerea unanima a criticii, a spectatorilor: cei doi actori nu putea pleca fara Cupa Volpi. Iar regulamentul festivalului (cunoastem legea de la Cannes) nu \u00eengaduie cumulul, atunci c\u00e2nd este vorba de premiul suprem. Drept care lui Anderson i-a revenit Premiul pentru regie, respectiv \u201eLeul de argint\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eCine l-a vazut pe acest barbat\u201c? Astfel suna textul unui anunt \u00eensotit de o fotografie \u2013 tiparite modest, pe o coala A4, de genul celor afisate prin masini, pe c\u00e2te un st\u00e2lp, pentru a face cunoscuta disparitia de acasa a cuiva, de obicei un copil sau o persoana mai \u00een v\u00e2rsta. Tot \u00eentr-un autobuz l-am… Cite\u0219te mai mult »In preajma leilor. Venetia 2012 Mostra del cinema (III)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[150,83,6799],"class_list":["post-13450","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinema","tag-film","tag-filme-de-festival"],"views":1193,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13450","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13450"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13450\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13450"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13450"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13450"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}