Asadar, ma \u00eentrebam, saptam\u00e2na trecuta, c\u00e2t o sa mai dureze p\u00e2na c\u00e2nd o sa avem holograme \u00een muzee. Evident, cineva s-a g\u00e2ndit, deja, la asta. Orice idee care apare \u00een media este preluata \u00een orice institutie culturala, \u00een cel mai scurt timp posibil. Muzeele, ca si teatrele, sunt, cu siguranta, nu doar creatoare, dar si niste adevarate aspiratoare de idei. Probabil ca multi dintre dumneavoastra \u00eesi mai aduc aminte de alegerile prezidentiale americane din 2008, \u00een timpul carora, la emisiunile televizate, reporterii erau \u201eteleportati\u201c holografic din diverse colturi ale Statelor Unite, \u00een studioul de televiziune. Nu mai este demult o noutate ca, \u00een diverse muzee, vizitatorii sa fie \u00eent\u00e2mpinati de o persoana \u00een carne si oase, \u00eembracata precum fostul \u201estap\u00e2n al casei\u201c (daca este vorba despre o casa memoriala) sau ca un om dintr-o epoca mai mult sau mai putin \u00eendepartata, care sa \u00eei ghideze pe oaspeti. Daca nu ati vazut asa ceva \u00een muzeele din Rusia ori Austria, puteti sa mergeti la R\u00e2snov sau la Alba Iulia si va veti \u00eent\u00e2lni cu asemenea gazde, \u00eentotdeauna gata sa va istoriseasca ceva despre memoria locului, sa va amuze copiii, sa va faca sa va simtiti bine, macar cu o vorba de duh.
\nNu peste tot muzeele \u00eesi pot permite luxul de a angaja personal specializat, care sa faca asemenea ghidaje excentrice. Acolo unde acest lucru nu este posibil, este mult mai ieftin ca personajul ghid, fie el vreun voievod, rege sau alt om al locului, sa devina personaj \u00eentr-un filmulet ori un desen animat, iar \u00eentreaga poveste pe care o are de spus sa fie urmarita pe un monitor. Unul dintre avantaje ar fi acela ca personajul din film, spre deosebire de cel \u00een carne si oase, ar putea sa vorbeasca, pe l\u00e2nga limba locala, nu doar \u00een engleza, franceza, germana si italiana, ci si \u00een japoneza si chineza \u2013 limbile predilecte ale noilor hoarde de turisti care se pregatesc sa invadeze muzeele lumii. Vizitatorii au prilejul sa stea, cu castile pe urechi, buton\u00e2nd tastele, pentru a gasi limba, volumul si pasajul interesant de urmarit. Prezenta monitoarelor a devenit, \u00een muzeele lumii, la fel de obisnuita cu cea a calculatoarelor \u00een orice birou din lume, la Beijing, Calcutta, Rabat sau Caracas. Lumea s-a schimbat, \u00eentr-adevar\u2026
\nSunt sigur ca multi dintre dumneavoastra va aduceti aminte finalul unuia dintre cele mai bune filme ale lui Alan J. Pakula, \u201eToti oamenii presedintelui\u201c, ecranizarea din 1976 a celebrei carti a lui Carl Bernstein si Bob Woodward (Woodstein, cum erau numiti, ironic, cei doi, \u00een redactia lui \u201eWashington Post\u201c): ultimul cadru al filmului arata mai multi jurnalisti, \u00eentr-o imensa sala, bat\u00e2ndu-si materialele la masina. O asemenea priveliste ar fi de neimaginat dupa doar trei decenii. Cine a mai vazut masini de scris, altundeva dec\u00e2t \u00een magazinele de antichitati? Pasul imens pe care l-au facut muzeele, \u00een aceste ultime doua decenii (\u00een Rom\u00e2nia, vreau sa spun), este cel de la masina de scris la calculator, de la obiectul original si palpabil (dar de neatins, din motive care tin de regulile de conservare), la obiectul copiat, virtual si, deci, impalpabil (dar, tocmai de aceea, repetabil la infinit si, deci, universal accesibil). Din aceasta perspectiva privind lucrurile, este limpede ca muzeele contemporane nu se mai pot lipsi de mijloacele audiovizuale. \u00cen muzee, regulile de conservare devin din ce \u00een ce mai draconice, pe masura ce muzeele cheltuiesc tot mai multi bani pentru achizitii, pentru asigurari si pentru personal. Cu alte cuvinte, nimeni nu \u00eesi permite sa riste deteriorarea vreunui obiect. Visul aurit al conservatorilor de muzeu este ca bunurile pe care ei le administreaza sa nu paraseasca, niciodata, depozitele septice ale muzeelor, nici macar pentru a fi expuse, 10 metri mai \u00eencolo, \u00eentr-o sala de expozitie. Las la o parte acum dezbaterea privind accesul la bunurile culturale (de discutat, neaparat, aceasta problema!). Important este faptul ca, desi numarul bunurilor muzeale creste \u00een proportie aritmetica (ar creste \u00een proportie geometrica, daca subventia de la buget ar permite acest lucru), singura sansa pentru vizitatori de a vedea aceste comori este reprezentata de accesul la ele prin intermediul mijloacelor audiovizuale. Obiectele ajung sa fie accesibile fie \u00een expozitie, pe monitoare, fie prin internet. Cu alte cuvinte, oricum o luam, oricum o dam, \u201evirtualizarea\u201c bunurilor culturale se generalizeaza. Practic, un muzeu fara monitoare este de neg\u00e2ndit azi, fie ca acestea se afla chiar \u00een muzeu, fie ca se afla acasa la vizitator. Este, poate, o nedreptate pentru simtul pipaitului, care ram\u00e2ne exilat din muzee (arareori, doar \u00een unele muzee de arta, persoanele cu vaz deficitar sunt \u00eencurajate sa atinga sculpturile), \u00een raport cu auzul si vazul, prezente peste tot. Gustul si mirositul ram\u00e2n apanajul muzeelor centre de stiinta, care experimenteaza, mai ales pentru copii aceste simturi, dar probabil ca se vor gasi solutii ca ele sa fie, cumva, aduse \u00een muzee de tehnica viitorului, asa cum ceata artificiala este prezenta pe scenele teatrelor si, uneori, ale expozitiilor de arta contemporana. \u00cen orice caz, \u00een linistea salilor de muzeu, imaginile miscatoare si sunetele \u00eenregistrate \u00eesi croiesc drum, pe monitoare sau plasme, prin casti sau prin muzica ambientala. \u00cen fond, muzeele nu mai pot sa ram\u00e2na acele insule de liniste care erau acum trei decenii, \u00eentr-o lume \u00eencarcata de tot felul de stimuli audiovizuali.
\nEste totusi greu de imaginat \u00eencotro se vor \u00eendrepta muzeele lumii. Cel mai probabil, ele se vor situa, oportunist, pe v\u00e2rful valului tehnologiei, prelu\u00e2nd si adapt\u00e2nd tot ce se poate din tot ceea ce apare revolutionar, de la imagini \u00een nu stiu c\u00e2te dimensiuni, la senzatia drumurilor accidentate, creata pe aleile expozitiilor, de la animale preistorice \u201ere\u00eensufletite\u201c, la impresia zborului \u00een spatiul extraterestru. Toate acestea ne pot, \u00eentr-adevar, ajuta sa ne imaginam ceva mai usor o realitate pe care muzeul \u00eencearca sa o reconstituie. \u00cen schimb, ne \u00eendeparteaza, din ce \u00een ce mai mult, de fiorul apropierii de obiectul autentic. Ce este, oare, mai important? Raspunsul sta \u00een mintea fiecaruia dintre noi, tocmai pentru ca nu este unul universal. Acesta este farmecul postmodernitatii: avem dreptul sa ne alegem ce fantasma dorim. Totul este sa avem bani, ca sa ne-o permitem.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Asadar, ma \u00eentrebam, saptam\u00e2na trecuta, c\u00e2t o sa mai dureze p\u00e2na c\u00e2nd o sa avem holograme \u00een muzee. Evident, cineva s-a g\u00e2ndit, deja, la asta. Orice idee care apare \u00een media este preluata \u00een orice institutie culturala, \u00een cel mai scurt timp posibil. Muzeele, ca si teatrele, sunt, cu siguranta, nu doar creatoare, dar si… Cite\u0219te mai mult »Tehnici audiovizuale (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13436","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1161,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13436","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13436"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13436\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13436"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13436"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13436"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}