Criticul, eseistul, jurnalistul Gelu Ionescu a \u00eemplinit \u00een luna iunie 75 de ani. C\u00e2nd l-am cunoscut \u2013 parca a fost ieri! \u2013 la o editie a \u201eZilelor Culturii Calinesciene\u201c de la Onesti, din anii \u201970, era un barbat foarte t\u00e2nar. Discipol eminent al lui Tudor Vianu, universitar la Catedra de Literatura comparata a Facultatii de Filologie din Bucuresti, debutase editorial cu volumul \u201eRomanul lecturii\u201c si semna \u00een cele mai importante reviste literare si culturale ale vremii. Eu, si mai t\u00e2nar, eram redactor realizator de emisiuni literare la Radio Iasi, un post cu mare audienta \u00een epoca. De atunci nu l-am mai vazut. P\u00e2na \u00een 1990, l-am ascultat la Radio Europa Libera, cu un sentiment de satisfactie ca, iata, un intelectual si un scriitor de tinuta sa era acum colegul meu de breasla, chiar daca se afla dincolo de \u201ecortina\u201c, dar si cu regretul ca \u00eenvatam\u00e2ntul universitar, critica, teoria si eseistica literara de la noi pierdusera o personalitate \u00een plina forta. \u00cenc\u00e2t sentimentul de satisfactie era \u00eensotit de unul de frustrare. Atunci n-aveam cum sa intuiesc ca va veni un timp \u201erevolutionar\u201c c\u00e2nd eminentele cenusii din diverse domenii de creatie, at\u00e2tia profesionisti de elita ai acestei tari vor pleca in corpore ca \u00eentr-un refugiu din calea cotropitorilor… Nevoit sa se exileze sau, cum se spunea atunci, sa aleaga libertatea, Gelu Ionescu, ca si alti intelectuali rom\u00e2ni aflati \u00een aceeasi situatie, a trait o trauma care \u2013 asa cum o atesta cele doua admirabile carti de \u201escrieri\u201c si \u201efragmente memorialistice\u201c ale sale \u2013 \u201eCopacul din c\u00e2mpie\u201c si \u201eCovorul cu scorpioni\u201c \u2013 i-a modificat, asa-zic\u00e2nd, metabolismul, nu doar cel biologic, de vreme ce \u201eexperienta exilului se poate compara cu aceea a agoniei sau a mortii\u201c, o experienta greu, chiar imposibil de definit \u00een toata complexitatea ei. De altfel, \u00een volumul \u201eCovorul cu scorpioni\u201c scriitorul recurge la o anecdota plina de miez \u00een \u00eencercarea de a defini cumva, \u00een acest mod indirect, \u201eindefinita\u201c notiune de exil: \u201e…un rabi pleaca \u00een desert ca sa mediteze, sa afle ce este viata. Dupa 20 de ani se \u00eentoarce, aduna toata comunitatea, se urca pe o piatra, ca sa poata fi vazut si auzit de toti, si spune: \u00abViata e o f\u00e2nt\u00e2na ad\u00e2nca!\u00bb. Se asterne o liniste respectuoasa peste cei adunati, ce se tot g\u00e2ndesc, murmur\u00e2nd c\u00e2te ceva, la ad\u00e2ncimea vorbelor lui rabi. Deodata, un t\u00e2nar aflat \u00een primele r\u00e2nduri \u00eentreaba: \u00abDe ce o f\u00e2nt\u00e2na ad\u00e2nca?\u00bb. Se lasa din nou tacerea si toti ochii sunt \u00eendreptati spre rabi. Care se g\u00e2ndeste, se g\u00e2ndeste si, \u00eentr-un t\u00e2rziu, spune de pe piatra lui: \u00abAtunci, nu e o f\u00e2nt\u00e2na ad\u00e2nca…\u00bb\u201c.
\nGelu Ionescu se considera exilat si dupa 1990, asum\u00e2ndu-si aceasta conditie p\u00e2na la capat. Locuieste \u00een Germania, unde s-a nascut fiica sa, Domnica, o autentica bavareza, dar de ob\u00e2rsie si limba rom\u00e2neasca, careia \u00eei sunt dedicate cele doua carti amintite. \u00cen ceea ce-l priveste, parintele sau marturiseste: \u201eNu voi fi niciodata altceva dec\u00e2t un intelectual \u2013 un scriitor \u2013 de origine si de limba rom\u00e2na, care a optat, din disperare, pentru exil. Aceasta evidenta mi-o asum fara exaltari de entuziasm sau auto-admiratie, dar si fara lamentatie sau nostalgii lacrimogene; fara a ma putea consola pentru nesansa de a nu ma fi nascut \u00een Occidentul european, \u00eentr-o limba, tara si cultura de mare circulatie\u201c.
\nFiu de mosier de prin partea de sud a Moldovei, lui Gelu Ionescu si alor sai li s-au furat averea, privilegiile si libertatea deplina. La v\u00e2rsta de 45 de ani, exil\u00e2ndu-se, i s-a oferit sansa libertatii si posibilitatea de a trai \u00eentr-o Europa neprovinciala… Un c\u00e2stig dob\u00e2ndit cu durere: \u201eUn indicibil sentiment de durere, care este, cred eu, durerea exilatului; aceasta ruptura pe care am simtit-o, as spune chiar visceral, mi-a marcat restul vietii si mi-a adus cosmarul depresivitatii. Eram acum un om liber \u2013 si eu nu ma bucuram de nici unul din avantajele locului meu. Nu puteam, pur si simplu, fara a sti de ce. Se rupsese \u00een mine o coarda, nu stiu care. Este \u00een \u00abLivada de visini\u00bb a lui Cehov, catre finalul actului al doilea, o scena \u00een care, \u00een plin realism al intrigii si desfasurarii, se aude un zgomot vibrant, asemanator unei corzi care se rupe \u2013 nimeni nu stie ce e si care e explicatia acelui sunet prelung. Un mister, un simbol, o ruptura \u00een ordinea realului. Evoc scena pentru ca si \u00een mine s-a rupt atunci acea misterioasa coarda, ruptura care m-a facut sa nu mai fiu \u201e\u00eentreg\u201c de atunci \u00eencoace, oric\u00e2te momente de bucurie, satisfactie sau entuziasm am avut\u201c.
\n\u201eDoisprezece ani la Europa libera\u201c sunt evocati de Gelu Ionescu, \u00een memorialistica sa, nu fara o unda de nostalgie, dar mai \u00eenainte de toate cu judecata rece, as zice necrutatoare, si cu remarcabilul sau talent epic si portretistic. \u00cen atmosfera de acolo pe care o descrie criticul si eseistul am descoperit multe similitudini, oric\u00e2t de ciudat ar parea, cu cea din redactia postului de radio \u00een care eu \u00eensumi lucram chiar \u00een acei ani. Deosebirile, e drept importante, sunt putine. Una dintre ele este ca noi aveam sefi autohtoni si nu \u201esefi americani\u201c, ca sa redau \u00eentocmai sintagma memorialistului. (Asa-zisa revolutie a rezolvat \u00eensa si aceasta pro blema. Acum si la noi sefi sunt tot americanii!). O alta ar fi \u2013 mai e nevoie sa amintesc? \u2013 ca noi nu puteam critica Puterea comunista. Altminteri, si aici, si acolo, talentati si multi nechemati, oameni oarecum instruiti, dar si semidocti, inclusiv cu o cunoastere precara a limbii rom\u00e2ne, e drept nu at\u00e2t de \u201eriguros agramati\u201c (cu formula lui Emil Hurezeanu) precum cei de la posturile de radio si televiziune rom\u00e2nesti de astazi. Pentru Gelu Ionescu, adaptarea la o asemenea lume si la o profesie dificila, mult mai dificila dec\u00e2t presa scrisa, aceea de gazetar radio, a trebuit sa se produca dupa o activitate de profesor, cercetator si eseist preocupat de literatura comparata, de exegeza operei lui Eugen Ionescu etc. si dupa socul devastator al \u201erupturii\u201c. Un impact puternic cu pierderi mari si cu c\u00e2stiguri nu pe masura: \u201eAm \u00eenvatat sa scriu mai simplu, mai direct, mai repede \u2013 mai \u00abgazetareste\u00bb. Am pierdut \u00eensa din subtilitatea stilului \u00abartist\u00bb, din capacitatea de nuantare a ideii si din bagajul lexical, desi am citit si citesc \u00een permanenta carti si reviste din tara. Schimb\u00e2nd meseria, am pierdut si contactul cu o seama \u00eentreaga de preocupari, cum ar fi cele de teorie literara. Citesc azi literatura multa, dar critica mai greu si cu mai putina curiozitate \u2013 am pierdut deci ceva din \u00abprofesionalismul\u00bb lecturii\u201c. Remarcabil este faptul ca Gelu Ionescu a avut forta si vointa de a se integra \u00eentr-o meserie \u00een care, cum obisnuiam sa zicem noi, radiofonistii, se traieste repede. Una dintre cele patru convorbiri pe care Gelu Ionescu le grupeaza \u00eentr-un capitol din volumul \u201eCopacul din c\u00e2mpie\u201c, este cea cu Dan C. Mihailescu. La \u00eentrebarea lui Dan C. Mihailescu: \u201eCum se face ca Dvs. \u2013 un profesor bun, iubit de studenti, si un bun cunoscator de limba franceza \u2013 nu ati ajuns \u00een mediul universitar occidental, ci la Europa libera?\u201c, raspunsul e de o sinceritate as zice dezarmanta: \u201ePoate ca am fost profesor bun si, cred, iubit de studenti \u2013 \u00een orice caz eu mi-am dat multa silinta. Daca duc dorul a ceva, din 1982 \u00eencoace, atunci acel ceva se numeste catedra. Cunoscator bun al limbii franceze nu sunt. Si nici n-am \u00eencercat sa ocup o catedra de rom\u00e2na \u00een Occident pentru ca oferta de a lucra la Europa libera pe care mi-a facut-o Vlad Georgescu, cu care eram prieten din tara, mi-a venit chiar \u00eenainte de a cere azil politic. Este probabil ca daca nu aveam aceasta oferta, urmata imediat de o alta la Radio France International, care tocmai \u00eesi refacea sectia rom\u00e2na, as fi \u00eencercat sa gasesc ceva la vreo universitate \u2013 dar tot pentru rom\u00e2na, caci la 45 de ani nu mai poti spera la altceva dec\u00e2t daca esti cineva foarte cunoscut. \u00censa mi-ar fi placut sa fiu profesor aici \u2013 chiar daca a fi profesor de rom\u00e2na \u00een Occident este mai putin dec\u00e2t a fi profesor de literatura comparata \u00een Rom\u00e2nia \u2013 vorbesc, fireste, din punct de vedere profesional. Cel putin asa mi se pare… As fi avut mai mult timp, mi-as fi continuat unele preocupari, as fi avut timp de scris. Apoi, oferta Europei libere mi s-a parut a fi ca un fel de… \u00abcomanda\u00bb a destinului meu…\u201c.
\nLui Gelu Ionescu \u201e\u00eei place foarte mult\u201c ca traieste \u00een Germania, are \u201eo mare admiratie\u201c pentru tara lui Goethe si a lui Beethoven, ca si pentru poporul german \u2013 \u201eun mare popor\u201c. Observatiile profunde sunt dublate de opinii nu o data critice si chiar vizionare: \u201eGermania este trunchiul civilizatiei europene, \u00eenca de multe veacuri; si cine a spus ca Germania e moarta din punct de vedere spiritual si cultural, ca e numai \u201etara untului\u201c, acela e pur si simplu un ignorant. Chiar si geniile pot fi uneori ignorante, pot avea zone de \u00eentuneric \u00een mintea lor extraordinara. Este adevarat ca tot Occidentul traieste o epoca de consum aberant, la care va fi silit sa renunte, \u00eentr-o buna zi, caci sunt semne ca si cornul acestei abundente debordante si chiar indecente va seca. Occidentul are nevoie sa-si re-g\u00e2ndeasca viata \u2013 si-i va fi greu \u2013 va fi o criza de mari proportii si de toate naturile \u2013 are nevoie de o alta filozofie de viata\u201c.
\nDar cine sa i-o furnizeze? Ma \u00eendoiesc ca s-ar putea \u00eenvrednici de o asemenea isprava functionarii de la Bruxelles si Strasbourg. Si cu at\u00e2t mai putin lideri ca doamna Merkel sau ca alte \u201edoamne de fier\u201c…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Criticul, eseistul, jurnalistul Gelu Ionescu a \u00eemplinit \u00een luna iunie 75 de ani. C\u00e2nd l-am cunoscut \u2013 parca a fost ieri! \u2013 la o editie a \u201eZilelor Culturii Calinesciene\u201c de la Onesti, din anii \u201970, era un barbat foarte t\u00e2nar. Discipol eminent al lui Tudor Vianu, universitar la Catedra de Literatura comparata a Facultatii de… Cite\u0219te mai mult »Toamna \u201eCopacului din campie\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8320,4517],"class_list":["post-13430","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-copacul-din-campie","tag-gelu-ionescu"],"views":1501,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13430","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13430"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13430\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13430"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13430"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13430"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}