Literatura romana nu se poate lauda ca ar fi abolit deja preconceptiile generale pe care le determina subiectul consumului de droguri. La fel, literatura romana nu se poate lauda ca a exploatat, cu mici exceptii, programatic si fara retineri subiectul acesta incomod si problematic. Si astfel, iata cum se face ca, deja la un deceniu de la intrarea \u00een mileniul trei, scriitorii romani (dar si publicul cititor de carte) nu au \u00eenca antrenamentele necesare pentru a construi atmosfera \u201ejunky\u201c-ului profesionist. Cu toate ca problema romaneasca tine si de o anume ordine fireasca a parcursului istoric (inaccesibilitatea drogurilor tari \u00een Romania pana dupa \u201989), implicatiile morale pe care le presupune \u00eenca un asemenea subiect (si, totodata, lipsa capacitatii generale de a izola esteticile junky de judecati etice) transforma orice proiect literar de o astfel de factura \u00eentr-unul greu de luat \u00een vizor. Argumentele istorice pe care se sprijina automat problema (fara a dori sa devin aparatorul unei literaturi a consumului de droguri) tin de o oarecare traditie europeana (si transatlantica) a literaturii \u201ejunky\u201c, de la Baudelaire la Huxley si de la beatnici la Hubert Selby, Hunter S. Thomson sau Irvine Welsh. La fel, argumentele care vin \u00een sprijinul subiectului tin de o renuntare necesara la cenzura ideatica si de o nevoie a cunosterii\u00a0 \u00eentregii societati sau, mai bine spus, a \u201e\u00eentregilor societati\u201c. Tocmai pentru ca problema romaneasca a drogurilor a atins \u00een ultimii ani (dupa explozia care \u00eencepuse \u00eenca din anii \u201990) proportii de-a dreptul neasteptate si \u00eengrijoratoare prin invazia etnobotanicelor si prin largirea pietelor ilegale. Si unde mai punem interesul cunoasterii subiectului, dovedit de adevarate studii recente, \u00eentre care cel al lui Andrei Oisteanu, \u201eNarcotice \u00een cultura romana. Istorie, religie si literatura\u201c?
\nPe principiul vaselor comunicante, fenomenul se infiltreaza si \u00een zonele muzicii de import. Kazi Ploae si Specii sunt cativa din cei mai importanti reprezentanti actuali ai poeticii \u201ejunky\u201c. Bine \u00eencadrati \u00een decorul suburbiilor Bucurestiului, ei au vorbit mereu, \u00eencepand cu primele colaborari, despre structurile sociale dezechilibrate si despre dependente de tot felul. Coincidenta sau nu, odata cu aparitia primelor surse de droguri legale, celebritatea lor a atins proportii nationale. Rap-ul lor se transforma practic \u00eentr-un mainstream underground (desi termenul e oximoronic) \u00een care a dominat mereu atmosfera substantelor puternice, la confluenta dintre drama si acceptare sociala. Proiectul nu a tinut mai mult de doi-trei ani. Dragonu 47 din Specii, cunoscut pentru ceea ce poate usor fi numit exces de carisma, a continuat sa cante \u00een alte proiecte, schimband \u00eensa macazul la o suta optzeci de grade, \u00eembratisand un fel de \u201etrairism\u201c \u00eembibat de ortodoxie \u201enew-age\u201c, Chimie (sau Misu Foarfeca) si-a continuat proiectele \u201esolo\u201c, iar Kazi Ploae a iesit deocamdata din lumea muzicala romaneasca. Foarte interesanta a fost spre final \u00eensa atitudinea lui Dragonu care anunta \u00een interviuri situatia grava prin care trec membrii proiectului. Nu numai ca dependenta de droguri tari ajunsese la paroxism, dar noile cuceriri media \u00eei \u00eempingea si mai mult catre autodistrugere. Dincolo de aceste probleme \u00eensa, pentru ce va \u00eensemna de acum \u00eenainte cultura romana, proiectele \u201eImperiul lianelor\u201c, \u201eAmenintarea maimutei\u201c, \u201eHartie de \u00eempaturit muntele\u201c (proiect solo Kazi Ploae) si \u201eUsile\u201c (proiect Specii) \u00eenseamna de fapt trecerea hip-hop-ului tot mai mult catre zone largi de poeticitate.
\nUsurinta cu care se face trecerea vine tocmai prin intermediul acestei poetici \u201ejunky\u201c hipercerebrale care are marele noroc estetic de a fi filtrata de experienta directa (la care se adauga, trebuie mentionat, cateva repere clare de gandire filosofica). \u00cen cateva puncte concrete, versurile lui Kazi Ploae pot fi confundate usor cu poemele generatiei \u201edouamii\u201c pentru tematica inspirata din noile tehnologizari la scara mondiala: \u201eomu din gang viseaza la coroana cyborg sempleaza vise si ma pierd \u00eentr-un colaps cerebral\/ aleg ce vreau ca un preot pedofil \u00eentrun sat de tigani\u201c, \u201ezambesc \u00een Bucuresti\/ port discutii fara sens cu prietenii mei primitivi din Drumu\u2019 Taberei\/ prins in orasul groazei din tara ratatilor\/ vad copii de bani gata la volanul tatilor\/ vezi inscriptii pe zid dar stai linistit\/ toate blocurile gri sunt greu de descris\u201c, \u201eunde e biletul tau de intrare? cand nu o sa mai fie apa si robotii nu repara oameni\/ pe prieteni \u00eei \u00eenveselesti plangand\/ nu esti prost informat esti doar prost ca romanii de rand\u201c.
\nPe laga astfel de momente se adauga suspendarile autobiografice, \u00eencercarile reusite de a surprinde atat banalul, cat si spectacolul apocaliptic \u00een toata splendoarea lui. Marele avantaj al unei astfel de poetici este frazarea hip-hop. Prin intermediul tonului potrivit, toata agresivitatea imperceptibila textual si atitudinea fie superioara, fie blazata lovesc la cote \u00eenalte. \u00censa acesta este totodata pericolul principal. Pentru ca pe cat de greu ar putea fi pentru poezie sa functioneze dincolo de rigiditatea textului care cenzureaza automat inutilul, pe atat de usor \u00eei este muzicii sa creeze diversiunea valorii. Textele obosite, manieriste, pot parea adevarate acte de splendoare estetica prin jocul teatral potrivit, \u00eensa proportiile acestor diversiuni la cei mentionati sunt destul de reduse. Kazi Ploae are ceva din siguranta covarsitoare a unui profet, dar si ceva din nebunia narcotica brutala (el \u00eensusi fiind un aparator al suprarealismului): \u201e2020\/ te prinde impotent \u00eentr-un bordel islamic cu o fetita de noua ani stimulandu-te mecanic\/ oamenii-s vinovati de viata pana la extinctie\/ natural e re\u00eencarnarea unui releu de transmisie\/ stop\/ bun venit in sistemul nervos central\u201c.\u00a0 E unul din singurii MC care se revendica dintr-un curent cultural de impact si care chiar respecta forta combinatoricii suprarealiste. El \u00eesi numeste criteriul estetic principal \u201esuprarealism logistic\u201c si se foloseste mereu de imagini si alaturari imagistice tipatoare. Asta nu pentru ca \u00eei este strain realismul acut (hiperrealismul e unul dintre punctele forte ale pesimismului general caracteristic), ci pentru ca astfel forta cu care comunica piesele creste considerabil. De altfel, pana si beat-urile construite pe ultimul album (\u201eHartie de \u00eempaturit muntele\u201c) au cateva elemente psihedelice \u00een compozitie.
\n\u00censa totul se concretizeaza mai mereu \u00eentr-o stare de abandon general justificat de o copilarie si o tinerete tulburate mereu si de frustrarea \u00een fata incapacitatii de a fi ascultat ca profet (de ce nu, aproape de un romantism transmutat \u00een suburbiile Bucurestiului?): \u201eradeti de mine pentru ca sunt diferit, eu rad de voi pentru ca sunteti toti la fel\u201c, \u201ecopil moralizat la modul \u201eDumnezeii ma-tii, spune! \u201e\u00een zile insorite meriti tot raul din lume \/ cotidianul ma sugruma, iau o distanta voita fata de-un sine pe care-l detest\u201c, \u201esuspans sceptic, sarcasm ieftin,\/si ma surprind timpuri noi tusind fum, fara antiseptic\u201c. Mai mult, ce e cel mai interesant la Kazi Ploae este ca si-a procesat chiar disparitia din hip-hop. Vorbind mereu, pe buna dreptate, despre superficialitatea rap-ului romanesc, el ramane distant \u00een fata accesibilitatii, dar \u00eesi povesteste \u00een \u201ereal-time\u201c intentiile. Si automat intervine si campania antidrog, tocmai \u00een momentele de declin spiritual si de glorie mizerabilista: \u201ece fac eu acum se cheama, de fapt, malpraxis,\/ nu mai vreau sa vand droguri ca sa scot albume gratis.\u201c, \u201ehei, tu, mai stii cand ne-am tras vreo doua ceasuri?\/ da, si pe mine ma durea, dar heroina-ti face asta.\/ degeaba vrei s-ajungi erou, nu exista,\/ sunt doar reprimari si dorinte de recunostinta\u201c. Toate aceste treceri ciudate de la starea de siguranta absoluta pe puterea fals salvatoare a narcoticelor si a opiaceelor la starea de greva limfatica patologica si saturatie descriu, de fapt, adevaratele oscilatii ale dependentelor de droguri. Si echilibrul e mai mereu cheia catre o poetica autentica.
\nDescrierile lui Dragonu sunt efectiv analize ale trip-urilor. El fiind un excentric \u201eGoa\u201c al limbajului si al termenilor stiintifici, \u00eentr-un fel cunoscatorul tuturor procedeelor chimice de obtinere a substantelor halucinogene, experimenteaza mereu frazarea transanta si mecanismele lingvistice cu efect verbal puternic, \u00een detrimentul micilor clisee conceptuale: \u201eKetamina \u00eesi face efectu\u2019, vad negru alfabetu\u2019, mi se dizolva septu\u2019 de\u2019a dreptu\u2019 printre lecturi, \u00eentr-un insectar social, dealer local de fortran si praf stelar, miros a spital militar, apostol dopat, gnostic sociopat care umbla mascat, cu cearcane mari si late emit in retina, am pori pe splina, domol cu-o bormasina, matol fara control, vomit vapori de fenol, derivati de clor si fotoni \u00eembibati \u00een alcool, asta-i hip-hop de chimicale, sinapse arse, combinate cu contraste, \u00een oase laser, paste groase scriu \u00een pase proaste, kazimire da-le la oase, frecvente joase\u201c.
\nO poetica sincera a schimbarilor si cateva dintre cele mai interesante momente ale muzicii romanesti, la intersectarea directa cu literatura. Colaborarile artistilor au fost atat expresii brutale ale existentelor suburbane, cat si acte estetice ale literaturii \u201ejunky\u201c. Nu stiu \u00eenca daca vor conta vreodata pentru istoria literara numele baietilor din Specii sau al lui Kazi Ploae, \u00eensa pare ca ei au pornit cu adevarat o revolutie conceptuala. Libertatea Goa pe care a avut-o underground-ul vestic mereu, impactul breakbeat-urilor si abandonul \u00eentr-o lume a subculturii, acestea sunt actele majore pe care le-au propulsat proiectele. Si ca orice manifest, acesta si-a luat libertatea unei atitudini revolutionare dramatice si a ridicat pretentia de originalitate \u00een afara oricarei gestionari morale: \u201esuntem alta generatie, poti s-o-ntrebi pe ma-ta, cu viata-n ritm de Minimal si linii mari de Coca\u201c (Chimie). Cam asa suna, se vede, timpurile noi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Literatura romana nu se poate lauda ca ar fi abolit deja preconceptiile generale pe care le determina subiectul consumului de droguri. La fel, literatura romana nu se poate lauda ca a exploatat, cu mici exceptii, programatic si fara retineri subiectul acesta incomod si problematic. Si astfel, iata cum se face ca, deja la un deceniu… Cite\u0219te mai mult »Sunetul timpurilor noi?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8315],"class_list":["post-13418","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-versurile-lui-kazi-ploae"],"views":3880,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13418","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13418"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13418\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13418"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13418"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13418"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}