{"id":13412,"date":"2012-10-04T12:25:17","date_gmt":"2012-10-04T10:25:17","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13412"},"modified":"2012-10-01T12:28:10","modified_gmt":"2012-10-01T10:28:10","slug":"portretul-artistului-inaintea-nasterii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/portretul-artistului-inaintea-nasterii\/","title":{"rendered":"Portretul artistului \u00eenaintea nasterii"},"content":{"rendered":"

Mihail Galatanu, Douasprezece cantece inaintea nasterii,<\/em> Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 77 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Pentru Mihail Galatanu al celor \u201eDouasprezece c\u00e2ntece \u00eenaintea nasterii\u201c, din durerosul drog al existentei \u00een care nasterea si moartea \u00eempart aceeasi baricada izvoraste o fioroasa metafizica pura de care sunt sp\u00e2nzurate toate avatarurile \u00een care omul ar fi putut salaslui vreodata. Sf\u00e2rsit al unei \u201etrilogii\u201c poetice, asa cum e anuntat, cu o definitie de respiratie mitica, \u00eenca din prima pagina, volumul subliniaza o latura aproape mistica a scriiturii, \u00een masura \u00een care textele stau sub zodia visatorului din \u201eburta \u00eenstelata\u201c, pentru care poezia devine lichidul amniotic prin excelenta. E o revendicare profund si sfidator materna, de un lirism aproape ermetic, ce apeleaza la simboluri clasice, batute \u00een filigran cu piatra zdruncinarilor launtrice fara de care nicio fiinta nu se (poate) naste.
\nCele \u201edouasprezece c\u00e2ntece\u201c conoteaza perfect ideea unei epopei interioare, acolo unde numarul \u00eesi pastreaza semnificatia unei pretinse perfectiuni, marc\u00e2nd un \u00eenceput subtil de discurs ironic, ce nu va fi \u00eensa depasit totalmente prin de-constructie, caci \u201eTreimea\u201c personala a lui Mihail Galatanu face proba unei apostazii mascate, a unei implozii cu iz de revolta, fiind, \u00een acelasi timp, demonica si suava. De altfel, ritualitatea cu care autorul \u00eesi sudeaza discursul poetic face parte dintr-o strategie cu miza multipla, \u00eensasi \u201emotivatia\u201c declarata a cartii las\u00e2nd cititorul sa-si puna \u00eentrebari despre autenticitatea religiei pe care acesta \u00eesi fondeaza \u201enasterea\u201c.
\nToteme<\/strong>
\nDin capul locului, existenta revoltatului care semneaza un pact nu cu diavolul, ci cu sine \u00eensusi, se transforma \u00een semn al unei excentricitati ce functioneaza, paradoxal, pe post de egocentrism. Nu \u00eent\u00e2mplator, aceasta bizara dedublare descrie neputinta de hotarnicire a individului care se tocmeste sluj propriei sale patimi, labilul eu contractant al functiei de \u201escribalau \u00een cetate\u201c consemn\u00e2nd despre sine \u00eensusi, despre (im)posibilitatea de a numi sau de a fi numit: \u201eAm fost de acord sa ma nasc. Gata, m-am pus de acord, am\/ cazut la \u00eenvoiala\/ Cu mine \u00eensumi (…)\/ Ademenit.\/ Convins. Momit. \u00censelat. Plin de sperante. Gata de iubit. (…) O sa ma \u00eendeletnicesc cu anevoioasa\/ treaba a scrisului. (…) \/ Voi\/ consemna tot ce e de consemnat. Ori numai ceea ce e de numit\u201c. Acest presupus Mesia teluric, scriptural, chemat sa vina \u00een lume, \u00eesi asuma nestingherit rolul de damnat prins \u00eentre hotare, av\u00e2nd constiinta unei autopredestinari. El e deopotriva demiurgul si pacatosul, calaul si victima.
\nDe altfel, textele au alura unor izbucniri de moment, aproape vizionare, cre\u00e2nd o poezie cu forma umana, pasibila sa fie crucificata, batjocorita, profanata, asemenea unui profet al timpurilor de dinaintea Facerii. O asemenea \u00eentrupare legitimeaza tocmai puritatea si inefabilul unui construct care traieste din tentatia umana catre absolut, catre o transcendenta al carei destin a fost dintotdeauna martiriul.
\nLepadarea de piele si metamorfozele succesive sustin o filiatie angelica al carei ADN simbolic e lumina. \u00cen aceasta pseudo-Biblie, care \u00eesi reinventeaza si reconfigureaza permanent povestile, dupa bunul plac, nasterea, melanj de trecut si viitor, pare guvernata de o Maria (Magdalena), ca izvor deopotriva al iubirii materne si al erosului, fiind valorificate, astfel, ipostazieri matriarhale aflate sub semnul unui mister arhaic interpretat \u00een cheie moderna. Mai mult, toate ritualurile genezice sunt date peste cap, cu scopul precis al redesenarii lor. Un
\nnou-(ne)nascut vrea sa creeze Lumea. Si daca nu se poate, cel putin sa \u00eei st\u00e2lceasca poetic contururile esentiale.
\nDe aceea, chiar sirul de pseudo-\u201c\u00eenvataminte\u201c atribuite vocii mamei \u00een discursul poetic face din textele lui Mihail Galatanu un dialog bine condus cu propriile sale avataruri de dincolo si de dincoace de nastere: \u201eUnul dintre cele mai tandre lucruri pe care poti sa le \u00eembraci,\/ fiule,\/ pe lumea asta\/ este pielea de nou-nascut (…)\/ \u00centr-un fel, e ca pielea de fata morgana\/ E o piele de raze \/ O tesatura \/cum n-ai mai vazut\/ O piele de iubire. De ibovnica.\/\/ (…) Oho, e aproape ca pielea de \u00eenger,\/ c\u00e2nd nap\u00e2rleste de raze.\u201c \u00cen consecinta, imaginea materna e de o importanta cov\u00e2rsitoare\u00a0 prin reconstituirea artistica a unei cautari disperate si tragice, acolo unde \u00eempartasirea cu \u201ecarnea mamei\u201c exalta bucuria patimii si organicitatea transcendentala. Veritabil totem uman, \u00een ea subzista un \u00eentreg univers, o metafizica ultra-pura \u00een care \u00eengerii si strigoii\/ moroii vietuiesc laolalta dupa legile erosului prenatal. Cautarea ei prin lumea mortilor, scrisoarea de iertaciune a celui nascut \u201ecu primejdie de moarte\u201c, recuperarea imagistica a femeii-biserica, alta dec\u00e2t Ana lui Manole, si tainuirea \u00eempreuna a unui secret cosmic sunt toate urmele acelei mitologii intrinseci, calde si superstitioase, a durerii: \u201eDin ceturi amniotice\/ vine sufletul meu sa se culce pe carnea ta, mama.\/ Dintre \u00eent\u00e2mplari de neadus aminte, de dincolo de viata ta. (…)\/\/ Dintre firidele\/ \u00eentunecoase\/ ale unor nostalgii fara trup\/ vine sufletul meu catre tine, mama, sa-ti ceara \u00eendelung si cu\/ umilinta iertare\/ ca trebuie sa ma nasti(…)\/\/ Iarta-ma, mama, ca te-am pus la \u00eencercare,\/(…) la greaua \u00eencercare a vietii mele\u201c. Totodata, mastile printre care eul se \u00eenv\u00e2rte \u00een cautarea sonului ideal se configureaza mai ales la nivel de limbaj, astfel ca pendularile armonioase \u00eentre stilistica neomodernista a \u201eviziunii sentimentelor\u201c (care \u201etrage cu ochiul\u201c spre Nichita Stanescu, dupa cum afirma \u00eensusi autorul) si elementele de postmodernism fac aici casa buna cu o poetica a dreptului la (ne)timp si la (non)identitate.
\n\u00centr-un asemenea imaginar, stramosii par toti \u201ecolete de inim-albastra.\/ Melancolii. Hematoame. \u00cenclinatii. Prozodii. Maladii. Atele\u201c pentru sufletul prea gol si nesatul de sine, un pretext pentru un construct artificial. Ei, acesti atipici colectionari de \u00eent\u00e2mplari la a caror arhiva accesul oricum este interzis, furnizeaza, cuminti si \u201esimbolici\u201c, informatii codificate catre individul rupt de sacru, cu membrul poeziei fracturat. O asemenea recuperare a trecutului \u00eentru nastere, bolnavicioasa si patimasa as spune, caci se face cu \u201efrisoane de dor\u201c si cu \u201ecalupuri de lingoare\u201c, agraveaza sentimentul ratacirii nesatioase \u00eentru moartea ca viata.
\nFara \u00eendoiala, autorul practica o mistica a cotidianului, ce se descotoroseste, usor-usor, de simboluri, ca de o haina uzata, fie le accepta doar ca preambul. Abandonat de masina timpului la marginea unor ne-lumi, nenascutul le filmeaza iscoditor dimensiunile si sentimentele. Iar straniul acestui time-travelling pe care \u00eel practica eul fara teama \u00eencarcerarii, libertatea aproape abuziva cu care declara, fara rezerve, ca \u201e\u00eenregistresatzsat totul\u201c, \u00eel transforma \u00eentr-o prezenta promiscua si totusi necesara. De aceea, \u00een poezia lui Mihail Galatanu, \u201efrumoasa\u201c devine sinonimul lui \u201efioroasa\u201c, \u00eentr-un loc al carui sens nu e nicidecum fericirea, ci o mereu reiterata scurgere dinspre nastere \u00eenspre moartea hotar\u00e2ta de Parcele nestramutate ale poeziei. \u00censa aici, \u201esub luna\u201c, \u201eprivirea spre-\u00eenauntru-ntoarsa\u201c devine expresia scindarii ca problematica nu doar de identificare, ci si de vietuire \u00eentru celalalt ca simbol al extinctiei.
\nPe de alta parte, textele marcheaza obsesia retrairilor si a neputintei conservarii unicitatii. La antipodul lui Iona care cerea sa se mai nasca odata, eul din aceste poeme cere sa nu se nasca dec\u00e2t o data, \u00eencerc\u00e2nd o permanent esuata am\u00e2nare a re-nasterii, perceputa ca blestem: \u201eNu de nastere mi-e frica, ci de despartirea,\/ de marea mea\/ desprindere\/ din mama (…) \/\/Cum sa accepti, cum sa poti accepta\/ sa cobori\/ din lumea de sus ?\u201c. Mecanismele \u201ereluarii\u201c, ale \u201efilmarii\u201c nu fac dec\u00e2t sa falsifice o existenta circulara, agasanta, un nedorit ecou \u00een Celalalt, care nu mai potenteaza comuniunea si alteritatea generatoare de (re)cunoasteri ontologice, ci pur si simplu e \u00eensemnul stagnarii si al uniformizarii, al recuperarii unui timp golit \u00een mod voit de semnificatie.
\nEuharistii scriptice<\/strong>
\nNaturaletea frazei poetice e completata de acuratetea simpla a revoltei, fara \u00eentortocheri sofisticate si fara pretentii megalomane, \u00een ciuda cadrului poetic. Astfel ca nu mai mira cum un asemenea calator-inventator, redimensioneaza lumea prin stranietatea cuvintelor ce au un aer profetic tocmai din \u00eentocmirea cu un limbaj frust a unui proces-verbal de revertebrare a spatiului si a timpului. Moartea si viata, \u00een ecuatia (anti)organicului, devin un mod de resuscitare a fantasmelor \u00eentru revitalizare, o maniera halucinanta de a \u00eentelege lumea de dincolo de caldura lichidului amniotic, dintr-o raceala cosmica ce e capabila sa devoreze un \u00eentreg univers cu un singur cuv\u00e2nt. De aceea, nasterea nu e o aplecare catre lume, ci o viziune macabra \u00een care nenascutul apare ca seva regeneranta a morm\u00e2ntului.
\nCu alte cuvinte, Mihail Galatanu face dovada unei poetici bine conduse, a carei forta deriva din tonul ritualic, incantatoriu, de desc\u00e2ntec \u00eeng\u00e2nat chiar pe hotarele universului. \u00censa aceasta componenta tematica nu e nicidecum compromisa printr-o abordare pretioasa ce \u00eencearca sa mentina cu tot dinadinsul semnificatiile originare, ci e deschisa reasezarilor, contorsionarilor ne\u00eencetate, desemn\u00e2nd un vers nemultumit de sine care se-ncearca \u00een toate ipostazele, prin toate \u201ecele oglinzi mastere\u201c. Din teme clasice e creata o poezie cu ritmicitate proprie, care prinde cititorul de la prima p\u00e2na la ultima pagina, tocmai prin afirmarile si negatiile identitare, prin fuga catre o noua \u201epiele\u201c. Aflat sub chipul mamei, al lui Hrist, al timpului dual, cosmosul dezl\u00e2nat al acestei identitati elastice pare de necontrolat, iar ereticul, posedat de poezia care a devenit Dumnezeu, e marcat de un permanent delir, de o permanenta fuga aparent fara directie.
\nMai mult, ca \u00een ecuatiile cosmogonice, un punct din univers alege sa (se) scrie si sa se \u00eentrupeze. Un simplu punct de lumina care vorbeste, asemenea profetilor, unui ascultator-cititor si care poate fi, la fel de bine, cel cu care se \u00eencheie o poveste sau cel care precede creatia: \u201eC\u00e2nd ma nasteam, ma\/ nasteam deja scriind. Ma nasteam\/ gata scris. \/Proscris. Lumii acesteia (…)\/ Scriam tablele legii.\/ (…)\u00een toate pliurile, cutele, intersectiile.\/ Scriam\/amintirile\/ lumii de dincolo \/Scriam mijind\/ cu ochii \u00eentredeschisi.\/(…) Ma nasteam\/ gata sa scriu\/ istoria lumii\/ de la \u00eenceput.\u201c De aici senzatia unei lirici deopotriva centrifuge si centripete, care jongleaza cu doi poli interdependenti, suprapusi, \u00eentr-o lume care, \u00een adevar, nu tine cont de fizica si de mecanica, ci, autosuficienta, \u00eesi re-creeaza permanent sistemica si teoriile. Dintr-o cuanta de poezie, Mihail Galatanu a scos un volum \u00een care vorbeste un singur glas \u00een mai multe, ca \u00eentr-o Treime ce sfideaza orice fel de credinta. Dar cel mai important e ca acesta \u00eesi anticipeaza fractura, s\u00e2ngerarea \u00een care va avea nevoie de Celalalt, de un sprijin \u00een cautarea si alinarea pacatului.
\nAsa se naste aceasta trama \u00eens\u00e2ngerata, aproape dantesca, a unui avorton care a gasit Paradisul de dinaintea nasterii si, odata cu el, durerea care razbate din pagina tocmai \u00een mistica si \u00een melancolia bizara a cautarii si a \u00eencercarii de a regasi: viata, poezia, iubirea, maternul. Un privilegiat muribund care poate sa-si aleaga soarta, tocmai prin asta fiind un permanent respins, uitat, \u00eengropat, dar si un fericit descoperitor al Absolutului: \u201eTrebuie sa aleg un p\u00e2ntec. (…) Am ajuns. Am\/ ajuns\/ pe axa lumii. Si acum, trebuie sa ma las\/ sa alunec\/ usor,\/ impersonal,\/ imponderabil.\/ De sus,\/ pam\u00e2ntul se vede tesut cu puzderii de p\u00e2ntece.\u201c<\/p>\n

La urma urmei, \u00een poezia lui Mihail Galatanu ajung sa nu mai conteze cu adevarat viata si moartea, ci doar, sadic, paginile pe care au fost sacrificate, pe r\u00e2nd, toate alteritatile, pentru arta. Iata o poveste despre poezia de dinainte de poezie si despre ritualurile azv\u00e2rlite \u00een m\u00e2zga timpului. Caci numai \u00een aceasta stare de transa un eu \u201eproscris\u201c, ostracizatul cetatii si \u00een acelasi timp legiuitorul ei, se va angaja \u00eentr-o scriitura cu pliurile pielii, cu ochii \u00eentredeschisi, cu istoria \u00een palma si cu tocul de mult pierdut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihail Galatanu, Douasprezece cantece inaintea nasterii, Editura Cartea Rom\u00e2neasca, Bucuresti, 2012, 77 p. Pentru Mihail Galatanu al celor \u201eDouasprezece c\u00e2ntece \u00eenaintea nasterii\u201c, din durerosul drog al existentei \u00een care nasterea si moartea \u00eempart aceeasi baricada izvoraste o fioroasa metafizica pura de care sunt sp\u00e2nzurate toate avatarurile \u00een care omul ar fi putut salaslui vreodata. Sf\u00e2rsit… Cite\u0219te mai mult »Portretul artistului \u00eenaintea nasterii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8311,8310],"class_list":["post-13412","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-douasprezece-cantece-inaintea-nasterii","tag-mihail-galatanu"],"views":1850,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13412","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13412"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13412\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13412"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13412"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13412"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}