{"id":13409,"date":"2012-10-04T12:23:13","date_gmt":"2012-10-04T10:23:13","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13409"},"modified":"2012-10-01T12:25:12","modified_gmt":"2012-10-01T10:25:12","slug":"o-rascruce-in-eminescologie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-rascruce-in-eminescologie\/","title":{"rendered":"O rascruce \u00een eminescologie"},"content":{"rendered":"

Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu<\/em>, Bucuresti, Editura Art, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Ioana Bot (pe care o consider unul dintre cei mai prestigiosi eminescologi contemporani \u2013 cu beneficiu de inventar, daca tinem cont de afirmatia Ioanei
\nEm. Petrescu: \u201eDar nu ma consider \u00abeminescolog\u00bb, ci poetician si critic literar. Asta \u00eenseamna ca interesul pentru opera lui Eminescu nu e diminuat, ci sporit printr-o contextualizare ceva mai larga, adica prin interesul pentru o sfera teoretica mai cuprinzatoare, de la cercetarea specificului \u00abpoeticitatii\u00bb la orientarile gandirii poststructuraliste\u201c) readuce \u00een discutie opera eminesciana dintr-o perspectiva insolita atat din punct de vedere al istoriei ideilor noastre literare, cat si al modelelor hermeneutice propuse.
\nDe la \u201ecriza\u201c eminescologiei la \u201esolutia\u201c poststructuralista<\/strong>
\nEste, \u00eendeobste, cunoscuta critica \u201elenesa\u201c, de monumentalizare a poetului \u201enational\u201c si a operei sale care (mai mereu) afirma, dar nu si demonstreaza; utilizand un limbaj bombastic, encomiastic, clisee siropoase, trase la indigo \u2013 unor astfel de studii le e comuna lipsa judecatii de valoare, dar si intraductibilitatea si opacitatea limbajului critic, \u00eenlocuindu-l si ornamentandu-l cu expresii sablon si etichete de lemn. Drept exemplificare, voi invoca doua cazuri, desi lista este mult mai larga, fireste: Nicolae Ciobanu (\u201eStructura fantasticului narativ\u201c, Junimea, 1984), care foloseste un limbaj fastuos, cu termeni din registrul \u201e\u00eenalt\u201c si presarat cu adjective la gradul superlativ (\u201eunivers fantastic de o extraordinara pregnanta\u201c; \u201efascinant prin acuitatea problemei\u201c; \u201ene aflam \u00een prezenta unei modalitati a fantasticului atat de inconfundabila\u201c; \u201epovara eruditiei fastidioase\u201c; \u201eprivilegiul intransmisibil al valorilor artistice perene\u201c etc., p. 6); \u00een fapt, e vorba despre un discurs care prea multe nu spune si care poate fi rezumat printr-o singura idee: fantasticul \u00een proza eminesciana tine de o modalitate proprie\/ originala de realizare\/ manifestare tematico-conceptuala, diferita de \u201easa-zisele definitii de uz curent \u00een plan universal, menite a statua \u00een chip aproape \u00abimuabil\u00bb conditia \u00abgeniului\u00bb\u201c (p. 6). \u00cen \u201eVeronica Micle\u201c (Cartea Romaneasca, 1972) de George Sanda, iubirea dintre Eminescu si Veronica Micle este redata printr-un filtru narativ mitizant ce trimite \u00eenspre episodul biblic al \u00eentalnirii dintre Iisus si Maria Magdalena: \u201eDespre Veronica Micle au scris (cu putine exceptii), mai ales cei care neputand sa-si \u00eencalzeasca spiritul la flacara geniului eminescian, s-au multumit sa-si scrijeleze initialele cu unghiile pe soclul iubitei lui: unii acrediteaza ideea ca Eminescu a facut-o poeta, iar altii vorbesc (dureros si \u00eenspaimantator de sarcastic) numai despre infidelitatile ei; parafrazandu-l parca pe Hristos care referindu-se la Maria Magdalena spunea: mult i se va ierta, caci mult a iubit. Astfel, \u00abgenerosi\u00bb, ne \u00eendeamna s-o iertam si noi pe Veronica Micle: fie-i toate iertate pentru ca mult a iubit si pe Eminescu\u201c (p. 7).
\nPrin urmare, studiul autoarei continua, cred, directiile majore de esenta semantica ontologica ale volumului de referinta semnat de Ioana Em. Petrescu (\u201eEminescu. Modele cosmologice si viziune poetica\u201c, Minerva, 1989, publicat postum cu titlul original \u201eEminescu, poet tragic\u201c, Junimea, 1994), insistand asupra categoriei \u201eexistentei tragice\u201c a filosofiei transindividualului si transcategorialului \u00een lupta poetului cu limbajul si propunand o grila de analiza dezvoltata pe o poetica hermeneutica particulara: \u201enebunia cuvintelor\u201c (apud Paul de Man) \u2013 lectura retorica \u2013 ambiguitate vs. indecidabilitate \u2013 \u201eblocaj\u201c interpretativ \u2013 despartirea (lui Eminescu) de romantism.
\nEminescu reloaded<\/strong>
\nLa o lectura atenta a volumelor semnate de Ioana Bot, se remarca cu usurinta trei puncte de fuga pe care autoarea \u00eesi centreaza \u00eentotdeauna discursul critic si care, totodata, \u00eei completeaza si perfectioneaza profilul critic:
\n1. Orientarea studiilor \u201ecatre concept\u201c (concept-oriented) \u00een detrimentul celor orientate \u201ecatre autor\u201c (author-oriented). Ioana Bot militeaza pentru o critica interesata de concepte si probleme de po(i)etica, stilistica, hermeneutica s.a. care ar urma sa scurtcircuiteze asteptarile criticului si ale cititorului \u2013 ale \u201efratelui meu lenes\u201c \u2013 care pleaca sa caute \u00een text numai ceea ce textul spune ca face sau lasa sa (se) \u00eenteleaga ca face. \u201eEminescu explicat fratelui meu\u201c suspenda, \u00een fond, o \u00eentreaga mostenire culturala si un \u00eentreg arhipelag identitar care vede \u00een Eminescu \u201epoetul national\u201c devenit \u201eicoana si simbol\u201c pentru toate necesitatile politice, culturale, economice, istorice etc. prin care poporul nostru a trecut si va mai trece (vezi, de pilda, studiile semnate de Theodor Codreanu, \u201eDubla sacrificare a lui Eminescu\u201c, editia I, Macarie, 1997; editia a II-a, Serafimus, 1999; Calin Cernaianu, \u201eRecurs Eminescu. Suprimarea gazetarului\u201c, Semnele timpului, 2000, si Nicolae Georgescu, \u201eMoartea antuma a lui Eminescu\u201c, Cartier, 2008): \u201eadmit ca nu numai sensurile operei eminesciene ma intereseaza, ci si capacitatile lecturii de a accede la ele.\u201c (p.13).
\n2. Miza polemica a discursului critic: Ioana Bot prefera mereu spectaculosul, ineditul, cauta \u201einexprimabilul\u201c si promoveaza lectura retorica \u2013 ce tradeaza optiuni pasiona(n)te, dar, adesea, incomode \u2013 realizata cu \u201eochi straini\u201c, de unde ruptura ideologica, \u00een calitate de critic literar, de ideile (aproape) oricarui predecesor.
\nAutoarea porneste de la locurile comune si lecturile cuminti ale textelor eminesciene pentru a ajunge pe taramuri hermeneutice \u201evirgine\u201c, unde libertatea de miscare critica \u00eei permite, \u00een egala masura, sa se avante \u00een perimetrul producerii de text subversiv si alegoric, ironic si conceptualiza(n)t, \u201edeschis\u201c si \u201eindecidabil\u201c (\u00een termenii folositi de critica poststructuralista si deconstructivista). \u00cen acest sens, multe poeme eminesciene, considerate de critica literara cuminti si nespectaculoase, adica epuizate din punctul de vedere al continutului semantic, sunt reevaluate din perspectiva unor grile noi de lectura, spargand \u2013 asemenea unui bumerang \u2013 traseele critice \u201ebatatorite\u201c, \u201e\u00eenvechite\u201c, trasate de critica literara de mai bine de un secol. Mizand pe o ne\u00eencredere \u00een limbaj si \u00een stabilitatea semnului\/ sensului lingvistic, Ioana Bot aplica concepte si grile de lectura teoretizate de Paul de Man si Jacques Derrida pentru a deschide opera eminesciana spre zorii modernitatii.
\nEste interesant de urmarit cum poeme sau variante de manuscris (multe dintre ele ramase \u00een celebra lada predata lui Maiorescu, considerate de critica de specialitate drept ilizibile, incoerente, ininteligibile si plasate de editia Perpessicius la categoria \u201emoloz\u201c) sunt \u00eenfatisate \u00eentr-o lumina hermeneutica captivanta prin forta de persuasiune si prin aplicarea unor mecanisme critice postmoderniste (nu din ratiuni de moda trendy, ci din afinitate intelectuala) care conduc spre \u201eun alt Eminescu\u201c: \u201eatitudinea ironica a lui Eminescu fata de modelele \u00abinstrumentalizate\u00bb (modelul popular, ca si modelul romantismului \u00eenalt) pune sub semnul \u00eentrebarii imaginea de tanar poet obedient fata de ilustrii sai \u00eenaintasi. Nici obedient si cu atat mai putin ezitant sau lipsit de originalitate, poetul \u00eesi scrie, cu mana sigura, despartirea de romantism\u201c (p. 92).
\nAstfel, \u201eLocul aripelor\u201c (din submanuscrisul \u201eMarta\u201c), \u201eOdin si poetul\u201c, \u201eScrisoarea III\u201c, \u201eCalin (file din poveste)\u201c, \u201eEpigonii\u201c, \u201eSarmis\u201c (\u201eGemenii\u201c), \u201eFat-Frumos din lacrima\u201c, \u201eLa mijloc de codru des\u201c, \u201eMuresanu\u201c, \u201eMelancolie\u201c s.a. sunt replasate \u00een circuitul de specialitate din perspectiva traseelor cartografiate de criticii de dinainte, dar al caror limbaj ornant, specific romantismului major european este (polemic) denuntat \u00eentr-un exercitiu al experimentului limbajului poetic, de unde posibilitatea exegetei de a-l apropia pe Eminescu de o noua paradigma, cea a modernismului timpuriu: \u201eDar acest experiment nu mai tine de teritoriile romantismului, ci de acelea ale experientelor poetice postromantice, ale limbajului mallarm\u00e9an despre neant, ale limbajului sinucigas rimbaldian etc. Enumerarea se poate deschide spre poetica secolului urmator, spre poezia romaneasca a blestemelor lui Tudor Arghezi, a descantecelor lui Lucian Blaga, dar si spre poetica orfica a infrarealitatii lui Ion Barbu. Ca sa nu mai vorbim despre replica explicita tocmai la aceste cautari eminesciene din cele \u00ab11 Elegii\u00bb ale lui Nichita Stanescu\u201c (p.179).
\n3. Nu \u00een ultimul rand, Ioanei Bot \u00eei revine meritul de a urmari \u00een critica literara romaneasca problematicile alunecoase ale \u201epracticilor de lectura\u201c si ale \u201ecriticii genetice\u201c (teritorii critice actuale, de interes stiintific international, \u00eensa prea putin cunoscute la noi \u2013 operand, de pilda, \u00een \u201eOda (\u00een metru antic)\u201c diferenta dintre \u00abzgomot\u00bb si \u00abopera\u00bb: \u201enu cred ca distinctia dintre \u201ezgomot\u201c si \u201eopera\u201c trebuie sa se faca pe seama coerentei lingvistice, ci pe aceea a semnificatiei formei poetice\u201c, p. 113); ea este interesata, \u00een primul rand, de cum se scrie\/ cum se naste\/ cum devine un text\u2026 text finit, nu atat de ce se petrece \u00een el. Asemenea premise critice \u00eei permit sa gloseze pe necesitatea digitalizarii operei eminesciene la un grad \u00eenalt de profesionalism: \u201eMai putin un text de citit, cat un \u00abfilm al genezei\u00bb, o editie electronica profesionista ar evidentia logica optiunilor auctoriale, fie si numai prin dinamizarea succesiunii lor pe pagina (…). O atare noua practica a editarii nu suspenda exegeza, ci, dimpotriva, este de natura sa o \u00eembogateasca, adaugand parametrilor obiectului o serie dinamica, \u00een progresie continua\u201c (pp. 114-115).\u00a0 Desigur, exegeza (eminesciana) va fi \u00eembogatita, iar nu redusa sau minimalizata, pentru ca odata cu ivirea pe harta criticii genetice a multiplelor labirinturi de lectura, a interesului pentru avantexte, se vor gasi si piste noi de lectura, diversificate ca interpretare, ce ar urma sa redeschida opera scriitorului aflat sub lupa.
\nPromisiuni eminesciene<\/strong>
\nAsadar, am certitudinea ca volumul Ioanei Bot marcheaza o rascruce \u00een eminescologie de care critica de specialitate, indubitabil, este nevoita sa tina cont \u00een demersurile sale exegetice viitoare. Studiul \u201eEminescu explicat fratelui meu\u201c deschide o noua cale regala \u00een eminescologie, trasand noi directii de cercetare si de hermeneutica literara \u2013 asa cum studiile Ioanei Em. Petrescu despre Eminescu cristalizau o voce critica inconfundabila, unica \u00een peisajul culturii romanesti a secolului trecut. Dupa mult timp, Eminescu este reasezat (\u00een sfarsit!) pe un fagas de specialitate coerent, articulat cu suplete si rafinament critic. \u201ePoetul national\u201c este \u00eembracat \u00een haine (critice) noi, anticipand, astfel, un nou secol sau \u2013 cine stie? \u2013 poate chiar mileniu de cercetari eminesciene nebanuite si inovatoare. Un lucru, \u00eensa, este limpede: Mihai Eminescu este un poet pentru secolul XXI, iar volumul autoarei se impune, firesc, \u00eentr-un astfel de orizont exegetic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ioana Bot, Eminescu explicat fratelui meu, Bucuresti, Editura Art, 2012   Ioana Bot (pe care o consider unul dintre cei mai prestigiosi eminescologi contemporani \u2013 cu beneficiu de inventar, daca tinem cont de afirmatia Ioanei Em. Petrescu: \u201eDar nu ma consider \u00abeminescolog\u00bb, ci poetician si critic literar. Asta \u00eenseamna ca interesul pentru opera lui Eminescu… Cite\u0219te mai mult »O rascruce \u00een eminescologie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8256,123],"class_list":["post-13409","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescu-explicat-fratelui-meu","tag-ioana-bot"],"views":3603,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13409","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13409"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13409\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13409"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13409"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13409"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}