{"id":13406,"date":"2012-10-04T12:21:32","date_gmt":"2012-10-04T10:21:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13406"},"modified":"2012-10-01T12:23:06","modified_gmt":"2012-10-01T10:23:06","slug":"un-satyricon-universitar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-satyricon-universitar\/","title":{"rendered":"Un Satyricon universitar"},"content":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula,<\/em> Editura Aula, Colectia \u201eFrontiera\u201c, Brasov, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Cu c\u00e2t debuteaza \u00een proza mai multi optzecisti, cu at\u00e2t devine mai clar ca hainele scortoase de universitari nu-i prind deloc pe scriitorii deceniului noua. Fie si \u00eenregimentati institutional, subtituindu-i \u00een cele mai oficiale functii tocmai pe saizecistii odinioara contestati si pentru monopolul detinut asupra majoritatii p\u00e2rghiilor de decizie literar-culturala, \u201epostmodernistii\u201c autohtoni nu pregeta sa \u00eensceneze un joc dublu fatis: din fruntea sistemului, ei se ipostaziaza \u00een principalii critici ai acestuia. Daca, \u00een ceea ce priveste activitatea stiintifica, aderenta lor la rigorile academice poate suscita dezbateri, fiind evident decalajul major dintre colegii de generatie, \u00een spatiul fictiunii, unde chipurile intime si eurile autentice se manifesta aproape ne\u00eengradite, Universitatea are parte exclusiv de abordari parodico-satirice, de nu burlesti ori chiar bufe. Merita pomenite \u00een acest sens mai ales proiectele romanesti partial reusite ale lui Andrei Bodiu, \u201eBulevardul Eroilor\u201c (2004), si Caius Dobrescu, \u201eTeza de doctorat\u201c (2007), care pregatesc parca aparitia celei mai valoroase satire universitare postdecembriste, proza lui Alexandru Musina din 2012, \u201eNepotul lui Dracula\u201c.
\nVampirism epic<\/strong>
\nNu-i vorba, romanul lui Musina este departe de a aspira la statutul de capodopera (cum \u2013autoironic \u2013 ar lasa impresia recomandarile umoristice de pe coperta a IV-a), destule carente de constructie narativa afect\u00e2ndu-i soliditatea artistica. Faptul a fost remarcat de mai toti cronicarii celor mai importante reviste culturale autohtone, acestia fiind \u00eendreptatiti sa critice variatele scaderi estetice ale \u201eNepotului lui Dracula\u201c: redundanta procedeelor epice si comice ce vadeste un spirit ludic prea putin strunit (Marius Chivu, \u00een \u201eDilema veche\u201c), stridentele butaforiei kitsch menite sa deschida fictiunea spre publicul larg (Claudiu Turcus, \u00een \u201eObservator cultural\u201c), mostrele de ironie facila si copierea manierista a unor retete narative de succes (Stefan Baghiu, \u00een \u201eCultura\u201c).
\nTot astfel, poetul, eseistul, teoreticianul si profesorul brasovean refuza sa se limiteze la o unica formula compozitionala, tematica ori stilistica, dimpotriva, romanul sau de debut pare mai degraba un exercitiu de defulare epica. De la \u201ePrologul\u201c (inaugurat prin clasicul \u201ecaptatio\u201c al scrierilor ce exploateaza disponibilitatea voyeurista a cititorilor naivi \u2013 \u201eAceasta e adevarata poveste a nepotului lui Dracula\u201c), p\u00e2na la capitolul final (al VIII-lea, \u00een care se desfasoara un macrantropic extaz textual sf\u00e2rsit \u2013 evident \u2013 cu revarsarea primenitoare a fictiunii asupra \u00eentregului Univers), cele peste 400 de pagini ale prozei lui Musina \u00eenglobeaza pastise, travestiuri burlesti, \u00eenregistrari la firul ierbii ale argoului studentilor, calchieri ori transcrieri sarjate ale noii limbi de lemn impuse de structuralism\/semiotica, fragmente de caracterologie realista, fantazari onirice, intrigi senzationalist-detectivistice, dialoguri polemice despre feminism, vegeterianism si vampirism, scrisori parca extrase din cronicile vechi, slogane, versuri si c\u00e2ntece patriotice.
\nMusina se joaca \u2013 exact ca \u00een vremurile bune ale \u201eoptzecismului\u201c \u2013 cu registrele si conventiile literare, confirm\u00e2nd pe deplin evaluarile lui Marius Chivu: \u201eun prozator dexter, surprinzator de abil \u00een a controla mai multe stilistici si disursuri si, mai ales, cu o buna priza, deopotriva la temele intelectuale si la cultura populara actuale\u201c. Nu \u00eent\u00e2mplator, adeseori, cititorul are dificultati \u00een a decide daca (anti-)eroul din \u201eNepotul lui Dracula\u201c este Florin Angelescu Dragolea, poreclit FAD sau Fifi, asistentul universitar de literatura franceza care \u00eesi descopera pasiunea pentru consumul de s\u00e2nge si grandioasa genealogie \u00eentinsa p\u00e2na la Vlad Tepes, sau literatura cu toate formele sale degraba dispuse sa se vampirizeze reciproc.
\nUniversitatea de tot r\u00e2sul, de toata groaza<\/strong>
\nIndiferent de grila de lectura preferata, nimeni nu poate trece cu vederea supra-personajul prozei musiniene \u2013 Universitatea. \u00centr-una dintre salile ei modeste, pastr\u00e2nd patina austeritatii si severitatii mohor\u00e2tei educatii comuniste, \u00eencepe \u201eNepotul lui Dracula\u201c si tot \u00een incinta ei se si \u00eencheie, numai ca, de aceasta data, \u00eentr-un amfiteatru modern, populat de \u201eboieri universitari\u201c. Metamorfoza fericita sugerata de incipitul si de finalul romanului se dovedeste doar aparenta. Caci \u00eentr-o perpetua decadere se gaseste institutia de \u00eenvatam\u00e2nt superior de la care pornesc si la care se \u00eentorc toate firele epice. P\u00e2na si tiganul-exportator clandestin de s\u00e2nge, Elvis Boboieru, cel care \u00eel convinge pe Fifi ca este singurul mostenitor al Draculestilor, are certitudini ferme \u00een ceea ce o priveste: \u201eAuzi, profesor!? Saracu’ boier Draculea! Rau l-o batut soarta si comunistii, de-o ajuns nepotul lui profesor. Io, p-ai mei, desi am bani pentru o mie da Boboieri, nu-i prea las la scoala. C\u00e2t zice legea, si-at\u00e2t. C-avea dreptate boier Draculea: \u00abCartea prea multa strica la s\u00e2nge\u00bb. Numa pa Mandolina, fii-mea a mare, care nu stiu cum o iesit asa, mai lingava, mai firava, o dadui mai departe. Saracuta, ea singura-i slaba din tot neamul\u201c. \u00cen timp ce fadul Fifi intra \u00eentr-un proces accelerat de revitalizare cu ajutorul biftecului tartar si a cocktail-ului \u201eDracula\u201c (s\u00e2nge combinat cu bulion si cu mirodenii), servite insistent de Bubu si Lulu (doua studente sexi, dornice sa-si \u00eencerce nurii pe asistentul universitar aplatizat erotic, atras doar de semioza operei lui Proust), Universitatea pare b\u00e2ntuita de un comic si vulgar demon al destructiei.
\nMusina urmareste cu acuitate avatarurile acestei degradari lente, imagin\u00e2nd \u2013 datorita unui rar simt al perceperii burlescului existentei \u2013 o gama cvasi-completa si de tipologii, si de situatii absurde marcante pentru mediul universitar. Mai \u00eent\u00e2i, romancierul surprinde \u2013 apel\u00e2nd la \u201etransmisiuni directe\u201c marca Mircea Nedelciu \u2013 lumea studenteasca \u00eempartita \u00een tocilarele dedicate din prima banca, incapabile sa priceapa o iota din semiozele lui Dragolea, baietii care bifeaza \u00eenca o prezenta la curs, cu speranta ca figura, fie si adormita, sa fie memorata de profesor, si frumusetile anului, parca abia cobor\u00e2te de pe \u201eplatourile de filmare ale unei telenovele\u201c, \u201edintr-un pictorial \u00abPlayboy\u00bb sau dintr-o reclama la tampoane absorbante\u201c, plictisite evident de scoala si dornice de intrigi erotice chiar cu cadrul didactic. Toate fragmentele dedicate studentilor sunt memorabile mai ales prin inventivitatea lor stilistica.
\nSi de mai multa subtilitate da dovada Musina \u00een ipostazierea figurilor centrale din lumea universitara: profesorii-vedeta. Fara \u00eendoiala superiori intelectual colegilor obsedati de automitificari emfatice, care legitimeaza fals idiosincrazii obositoare, acestia ram\u00e2n victimele vesele si oarecum naive ale mediului academic actual. Dincolo de referintele transparente la Facultatea de Litere din Brasov, dincolo de (auto)ironia uneori facila sau de rolurile de un comic gros care-i \u00eenvaluie, Miky Banciu, Teodor Cossiga, Vasile Peteanu, Darius Stroescu si Andy Cruceru, membri ai \u201eexclusivistului\u201c Club al Oamenilor Inteligenti (prescurtat COI), sunt reprezentativi pentru bovarismul cultural at\u00e2t de specific universitarilor autohtoni. Captivi printre urgente birocratice, accesari de fonduri europene si activitati didactice tot mai depresive, ei camufleaza simulacrele profesionale cu care sunt obligati sa se identifice prin initierea unor dezbateri \u2013 \u00eentr-adevar savuroase \u2013 pornind de la subiecte de toata m\u00e2na. \u00centre acestia si Fifi (care, dupa ce ajunge sa \u00eei intrige pe studenti prin mitologia erotico-vampirica generata de Bubu si Lulu, va fi \u201eadmis\u201c \u00een COI) nu exista nicio diferenta substantiala. Fostul alcoolic, traumatizat de trei casnicii ratate si de o mama hiperposesiva, convins ca e necesar sa predea acelasi curs la toate grupele, indiferent de anul de studiu, traind intens doar \u00een spatiul visului, se identifica fara mari ezitari cu o fantasma (urmasul de s\u00e2nge al lui Dracula), ba chiar \u00eesi potenteaza utopia identitara p\u00e2na la \u00eenscaunarea sa ca monarh al Rom\u00e2niei printr-o ceremonie intermediata de colegii universitari.
\nDe fapt, \u00een partea finala a romanului, profesorul de semiotica Florin Angelescu Dragolea confera consistenta materiala absurdului latent ce iriga hiperrealitatea Universitatii. Inspirat de cele doua studente-muze si sustinut de secretara-sefa a facultatii (fosta colaboratoare a Securitatii, apoi coordonatoare, pe cont propriu, a unui sofisticat sistem informativ, activat ori de c\u00e2te ori o ilegalitate se cere comisa), Fifi instaureaza \u201eLoteria Academica\u201c, un examen postmodern fara respinsi, cu note acordate prin tragere la sorti: \u201eDa, Loteria Academica! Care va revolutiona, sunt convins, nu numai studiul literaturii, studiile culturale, universitatea \u00een general, ci si \u00eentreaga societate. Profesorul nu va mai fi un tiran sau un prestator de servicii, cu at\u00e2t mai putin un guru. Ca orice om, si el e failibil, supus greselii. De azi \u00eenainte, cei care vor decide vor fi zeii stohastici, adevaratii zei ai cunoasterii \u00een postmodernitate, iar profesorul va fi doar un maestru de ceremonii, un show-man\u201c.
\nEste si acesta unul dintre exemplele care motiveaza reconsiderarea \u00eencadrarii \u201eNepotului lui Dracula\u201c \u00een specia satirei universitare. Fiindca Alexandru Musina creeaza prin romanul sau de debut un veritabil satyricon pentru, cu si despre universitari, care \u2013 datorita (auto)reflectarii revelatoare garantate \u2013 ar cam trebui sa devina bibliografie obligatorie \u00een facultatile rom\u00e2nesti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alexandru Musina, Nepotul lui Dracula, Editura Aula, Colectia \u201eFrontiera\u201c, Brasov, 2012   Cu c\u00e2t debuteaza \u00een proza mai multi optzecisti, cu at\u00e2t devine mai clar ca hainele scortoase de universitari nu-i prind deloc pe scriitorii deceniului noua. Fie si \u00eenregimentati institutional, subtituindu-i \u00een cele mai oficiale functii tocmai pe saizecistii odinioara contestati si pentru monopolul… Cite\u0219te mai mult »Un Satyricon universitar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[497,8086],"class_list":["post-13406","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-musina","tag-nepotul-lui-dracula"],"views":1639,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13406","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13406"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13406\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13406"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13406"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13406"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}