{"id":13403,"date":"2012-10-04T12:19:37","date_gmt":"2012-10-04T10:19:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13403"},"modified":"2012-10-01T12:21:19","modified_gmt":"2012-10-01T10:21:19","slug":"simple-erori-de-parcurs","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/simple-erori-de-parcurs\/","title":{"rendered":"Simple erori de parcurs?"},"content":{"rendered":"

Toamna bogata \u00een evenimente politice: sesiunea Adunarii generale a ONU, razboiul din Siria, amenintarile belicoase ale Tel-Avivului si Teheranului, soarta statului-fantoma Kosovo, noul conflict chino-japonez si , mai ales, reluarea discutiilor \u2013 divergentelor! \u2013 \u00een problema soartei Uniunii Europene.
\nRaportul dlui Barroso asupra starii Uniunii<\/strong>
\nPeste vara, presedintele Comisiei Europene avusese timp sa se ocupe de probleme minore,\u00a0 cum ar fi viteza democratiei si soarta prietenilor politici din Rom\u00e2nia. Toamna l-a obligat sa-si aduca aminte de \u00eenaltimea misiunii domniei sale. \u00cen septembrie a prezentat Parlamentului European un raport asupra \u201estarii Uniunii\u201c: criza, si cea a\u00a0 zonei euro, soarta Greciei, perspectivele Spaniei, Italiei si Portugaliei, griparea mecanismelor de functionare si perspectivele Uniunii Europene. \u201eEste clar ca ne aflam la sf\u00e2rsitul unei epoci, considera Franz-Olivier Giesbert, editorialist la revista \u201eLe Point\u201c; \u00een acest moment, problema Europei este slabiciunea ei\u201c. Un sondaj arata ca cheful germanilor si al francezilor pentru Europa unita \u00eencepe sa scada; al britanicilor, chiar vertiginos; grecii au devenit furiosi pe Europa. Chiar si rom\u00e2nii, dupa \u00eent\u00e2mplarile din vara, au nedumeririle lor: ce este Bruxelles-ul, stap\u00e2n sau far? \u00cen aceasta situatie, dl Barroso s-a simtit obligat sa reia batalia pentru descurajarea oricarei miscari centrifuge si sa faca… unele concesii: \u201eDaca Grecia \u00eesi respecta angajamentele, ea merita sa ram\u00e2na printre noi si sa-si pastreze locul \u00een zona euro\u201c. Alt ton, nu-i asa? Cel mai important\u00a0 capitol al raportului este cel consacrat reformei Uniunii. Ce merita sa devina Uniunea Europeana? Favorabil \u00eentotdeauna orientarilor Berlinului, dl Barroso prefera o \u201efederatie de state-natiuni\u201c. Ca si Joschka Fischer sau Angela Merkel. Exista mai multe si destul de vechi concepte privind viitorul unificarii Europei. Deocamdata, sa retinem ca nici o tentativa a Berlinului de a impune federalizarea \u2013 si au fost c\u00e2teva \u2013 nu a avut finalitate. De observat, \u00eensa, ca dreapta franceza, poate si din motive de insucces recent electoral, \u00eencepe sa basculeze spre federalism. \u201eFran\u00e7ois Hollande trebuie sa angajeze fara ezitare Franta pe calea federalismului european\u201c, se afirma \u00een editorialul\u00a0 revistei pariziene \u201eL’Express\u201c din 19 septembrie. Dezbaterea este relansata \u00een patria luminilor, dar federalismul de pe malul Senei nu va semana niciodata cu cel de la Poarta Brandemburg. Nu este usoara \u2013 poate se va dovedi imposibila \u2013 nivelarea diferentelor de pozitie ale marilor puteri. Marea Britanie se lupta sa evite dominarea unui singur stat \u00een Uniune, iar cota de europenism a britanicilor, si asa mica, scade constant; Germania continua sa-si urmareasca visul unei Europe a popoarelor-natiuni, iar Franta\u00a0 pe cel al uniunii de state-natiune. \u00cen ideea salvarii identitatii, altii navigheaza confuz \u00eentre o Europa a cetatenilor si o patrie a culturilor. Viitorul va fi altfel, cu siguranta. Dar orice configuratie am dori pentru Europa de m\u00e2ine, ea nu poate fi desprinsa de influenta strategiilor Casei Albe si Kremlinului.\u00a0 Statele Unite si-au construit \u00eentreaga putere pe ideea protectionismului si a mesianismului american oriunde \u00een lume, adica si \u00een Europa. Iar Rusia, fie ca a fost tarista, sovietica sau federala, s-a folosit de \u201ecomplexul\u00a0 \u00eencercuirii\u201c pentru a-si motiva strategiile de expansiune, inclusiv \u00een Europa.
\nErorile de parcurs continua<\/strong>
\nRaportul asupra \u201estarii Uniunii\u201c\u00a0 ne priveste si pe noi, dar nu \u00een masura \u00een care vara turbata ne lasa sa \u00eentelegem. Stradaniile opozitiei de a deveni campionul Europei \u00een ale democratiei si statului de drept au fost ruinate. Se vede si din aceasta c\u00e2t de predispusi suntem sa interpretam registre minore. Poate ca lectia va fi de folos si celor priceputi, si celor pedepsiti. Trebuie sa acceptam odata pentru totdeauna concluzia de bun-simt ca recursul la agitatia de tip oriental, oricare ar fi poleiala moderna a ambalajului, ne tine departe de Europa si lipiti de Orient. \u00cen timp ce europenii cauta solutii pentru reforma Uniunii,\u00a0 noi nu reusim sa depasim erorile de parcurs. Este usor de constatat ca, desi avem eurodeputati si o multime de experti, chiar si un minister, nimeni nu s-a remarcat p\u00e2na acum \u00een vreo problema esentiala a constructiei europene. Din belsug, \u00eensa, galagie, agitatie, mofturi de primadone politice. C\u00e2ndva Titulescu potrivea ceasul Europei. Rom\u00e2nia nu mai are mari oameni de stat, de aceea este mereu dezorientata. Presedintele nostru de acum se aliniaza benevol, neconditionat si singur la ideea federalizarii \u00een formula germana. Sa ne fie \u00eengaduit sa atragem atentia domniei sale ca o pozitie \u00een aceasta problema capitala tine de consultarea poporului \u00eensusi, oric\u00e2t de putin pret mai pune pe acesta. Chiar daca au aparut \u00een elita noastra politica buni samariteni, rom\u00e2nii trebuie sa aleaga. Pentru ca ei sunt cei care duc povara destinului lor. O pozitie \u00een privinta federalizarii\/uniunii nu poate fi conceputa \u00een afara mentalitatilor si traditiei de stat la rom\u00e2ni. O mica introducere \u00een literatura noastra politica \u2013 Titulescu, Gafencu, Manoilescu, macar \u2013 le-ar arata politicienilor nostri ca interesele noastre nu le-am putut atinge dec\u00e2t cu sprijinul aliatilor naturali. Asa a fost creat statul rom\u00e2n.
\nTratatul de stabilitate <\/strong>
\neste deja caduc?<\/strong>
\nSuna dur, dar ideea \u00eesi face loc \u00een r\u00e2ndul europenilor. Britanicii nici nu vor sa auda de initiativa\u00a0 pentru care doamna Merkel a depus at\u00e2ta energie. Desi a primit benedictiunea Curtii germane de Justitie, nici macar toti germanii nu sunt favorabili adoptarii acestuia. Socialistii francezi, nu si presedintele Hollande, se arata prudenti. \u201eTratatul este un raspuns gresit la criza care traverseaza Europa. El \u00eentoarce spatele originii raului, sustine un lider al socialistilor francezi, pentru ca este construit pe ideea ca singurul rau de care suferim sunt datoriile prea mari ale statelor si proasta gestiune a cheltuielilor publice. \u00cen Tratat nu exista nici un cuv\u00e2nt privind responsabilitatea pietelor financiare pentru criza\u2026 Nici un cuv\u00e2nt despre rolul Bancii Centrale Europene care trebuie sa sustina statele, nici despre guvernanta \u00een serviciul cresterii pe care trebuie sa o adopte Uniunea Europeana\u201c. Socialistii francezi socotesc autoritar federalismul dnei Merkel; daca ar fi obligati sa-l accepte, ei au \u00een vedere un federalism politic si social. Un european erudit, Alain Minc, autorul unei excelente carti \u201e\u00cen sufletul natiunilor\u201c, \u00eei recomanda presedintelui Hollande\u00a0 sa \u201eprinda Germania \u00een jocul federalismului\u201c. El porneste de la constatarea ca \u201e\u00een Europa nimic nu poate sa fie inventat fara Franta, dar totul poate sa functioneze fara ea\u201c.
\nAtipici, asimetrici
\nRatacirile noastre \u00een politica si \u00eendepartarea de substanta dezbaterilor de idei majore ale europenilor au o explicatie simpla.\u00a0 Avem vocatia asimetriei, suntem atipici. St\u00e2nga nu exista si nu are culoare. Dreapta are mesaje internationaliste, neaga orice referinta la natiune si condamna \u00een orb statul. Dreapta \u00een Franta (cu expresia ei extrema reprezentata de Frontul National) este un reflex intelectual la pretinsa afectare a starii natiunii de prezenta strainilor. La dreapta se afla politicieni, intelectuali, jurnalisti care se socotesc ultimii aparatori ai identitatii franceze. \u00cen \u201eLe Nouvel Observateur\u201c din 20 septembrie, Renaud D\u00e9ly, \u00een \u201eInfografie. Galaxia neo-reac(tionarilor)\u201c, reactualizeaza radiografia dreptei. \u201e\u00cen mijlocul acestei galaxii informe se afla o m\u00e2na de scriitori afurisiti (prefer sa traduc astfel francezul <<maudits>>) care se erijeaza \u00een ultimii aparatori ai unei identitati franceze, crestine si imaculate, si se vede amenintata \u00een primul r\u00e2nd de ravagiile \u00abmetissage\u00bb-ului si \u00abinvaziei musulmane\u00bb (Renaud Camus, Richard Millet, etc.); o alta ramura este obsedata de eterna sechestrare a \u00abcapitalului apatrid\u00bb \u00een solda \u00absionistilor\u00bb si a Washington-ului (Alain Soral, Marc-Edouard Nabe, etc.). Acesti scriitori de m\u00e2na a doua nu ar avea mare influenta daca nu ar dispune de portavoci. C\u00e2tiva intelectuali rataciti, \u00abidiotii utili\u00bb ai unei cauze pierdute, cum \u00eel numeste Alain Finkielkraut, cautioneaza intolerabilul vituper\u00e2nd \u00abantirasismul\u00bb, acest \u00abanticomunism al sec. XXI\u00bb. Ei dispun de relee mediatice puternice care le iau apararea la televiziuni si radio \u00een fata unei inexistente \u00abpolitii a g\u00e2ndirii\u00bb. \u00cen mare, de la elucubratiile elitiste ale unui Millet la pornirile poujadiste ale unui Robert Menard, putem schita conturul unei galaxii informale, reflex al indispozitiei unei mici parti a Frantei aruncata \u00een globalizare\u201c. Am rezerve fata de excesul stilistic \u00een care autorul se refugiaza dar nu si fata de acuitatea observatiei.
\nKosovo, o fictiune <\/strong>
\njuridica st\u00e2njenitoare<\/strong>
\nLa 10 septembrie a \u00eencetat\u00a0 oficial supervizarea internationala a independentei \u201estatului\u201c Kosovo. S-ar putea crede ca, odata cu acest act, statul fantoma creat dupa planul fostului presedinte al Finlandei, Martti Ahtisaari, a devenit pe deplin independent. Eroare. Obiectivul se \u00eendeparteaza treptat-treptat. Niciodata fostii sustinatori ai acestei stupide inovatii \u00een dreptul international, imaginata pentru \u00eenfundarea totala a Serbiei, nu au fost mai descurajati ca acum. Nu numai ca statul-fictiune nu se sustine pe propriile picioare, ci se dovedeste o sursa de tensiune si o gaura fara fund pentru fondurile Uniunii Europene. O pedeapsa mai meritata nici ca se putea \u00eenchipui! Planul lui Ahtisaari din 2007\u00a0 prevedea \u201esupervizarea internationala\u201c timp de cinci ani a independentei Kosovo \u00een asteptarea largirii recunoasterii. Au trecut cei cinci ani, independenta Kosovo este \u00een continuare o farsa de care se folosesc traficantii din Balcani.\u00a0 Nici o noua recunoastere internationala nu a mai intervenit. Cu toate presiunile partenerilor europeni, cele cinci state membre ale Uniunii Europene care au refuzat de la \u00eenceput recunoasterea Kosovo (printre care se afla si Rom\u00e2nia) nu au cedat. Presiunile continua. Tineri politicieni din Rom\u00e2nia, trimisi \u00een Kosovo pentru a deveni misionari ai independentei, \u00eesi racesc gura de pomana pe la unele canale de televiziune sau posturi de\u00a0 radio si scriu verzi si uscate prin reviste pentru a convinge autoritatile de la Bucuresti ca a sosit momentul recunoasterii Kosovo. Tocmai acum, c\u00e2nd multi dintre adeptii planului lui Ahtisaari fac pasul \u00eenapoi. \u00cen raspar cu istoria, atipici, ei \u00eent\u00e2rzie \u00een ideea profitului de pe urma dezmembrarii fostei Iugoslavii. O alta eroare de parcurs ce va fi contabilizata tot \u00een constructia europeana.
\nDespre razboiul din Siria, cel eventual \u00eentre Iran si Israel si despre tensiunile dintre China si Japonie, alta data.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Toamna bogata \u00een evenimente politice: sesiunea Adunarii generale a ONU, razboiul din Siria, amenintarile belicoase ale Tel-Avivului si Teheranului, soarta statului-fantoma Kosovo, noul conflict chino-japonez si , mai ales, reluarea discutiilor \u2013 divergentelor! \u2013 \u00een problema soartei Uniunii Europene. Raportul dlui Barroso asupra starii Uniunii Peste vara, presedintele Comisiei Europene avusese timp sa se ocupe… Cite\u0219te mai mult »Simple erori de parcurs?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[8308,8309,2431],"class_list":["post-13403","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-barroso","tag-starea-ue","tag-ue"],"views":1324,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13403"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13403\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}