{"id":13395,"date":"2012-10-04T12:14:40","date_gmt":"2012-10-04T10:14:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13395"},"modified":"2015-01-15T16:29:41","modified_gmt":"2015-01-15T14:29:41","slug":"stanga-europeana-revine","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stanga-europeana-revine\/","title":{"rendered":"St\u00e2nga european\u0103 revine"},"content":{"rendered":"<p>Recenta dezbatere din Parlamentul European cu privire la Rom\u00e2nia, convocata de reprezentantii Partidului Popular European, s-a transformat, fara voia promotorilor, \u00eentr-o victorie a st\u00e2ngii europene.<br \/>\nIncidentul a putut parea exotic, mai ales prin neparticiparea reprezentantilor PPE, care convocasera reuniunea spre a da \u00eenca un semnal ca \u00eesi sprijina partenerii rom\u00e2ni din PDL. \u00censa el a indicat, de fapt, temperatura politica a Europei Unite, una \u00een care reprezentantii dreptei sunt \u00een mare pierdere de viteza. Chiar daca mai pastreaza majoritatea \u00een Parlamentul European si \u00een Comisia Europeana, popularii au pierdut-o deja \u00een statele membre, iar, daca tendinta actuala se mentine, anul 2014 va marca si o \u00eenfr\u00e2ngere la euroalegeri.<br \/>\nA fost, mai \u00eent\u00e2i, \u00eenca \u00eenainte de declansarea crizei, prabusirea dreptei crestin-democrate din Polonia. Stat mare, cu o influenta cresc\u00e2nda \u00een UE si cu o economie care a rezistat foarte bine crizei, Polonia s-a \u00eenclinat catre liberali, iar alegerile prezidentiale care au urmat celor parlamentare au consfintit deplina \u00eenfr\u00e2ngere a popularilor. De altfel, o fractiune a popularilor polonezi a si parasit PPE dupa aceasta \u00eenfr\u00e2ngere, \u00eenfiint\u00e2nd, \u00eempreuna cu conservatorii britanici, un grup parlamentar conservator, distinct de cel popular.<br \/>\nAu urmat Danemarca si Franta, Belgia si Croatia (stat \u00een curs de aderare, \u00een care ultimele doua cicluri de alegeri au consfintit un tandem presedinte-premier social-democrat). \u00cen Germania, Italia si Spania, sondajele arata o \u00eenfr\u00e2ngere la mare distanta a reprezentantilor dreptei, iar \u00een primele doua dintre acestea, la anul sunt programate alegeri parlamentare. Exceptiile numite Grecia sau Ungaria nu pot tulbura simetria acestui tablou, din cauza ca acolo \u00eenfr\u00e2ngerile st\u00e2ngii s-au datorat crizei, iar partidele populare nu au reusit dec\u00e2t 1) sa creeze mari suspiciuni cu privire la angajamentele lor democratice (la Budapesta) si 2) sa conduca un guvern de uniune nationala, \u00een care au o marja de manevra limitata (la Atena). \u00cen fine, la Bucuresti rasturnarea majoritatii PDL si refacerea unitatii st\u00e2ngii consfinteste generalizarea unui proces la scara europeana. Mai ales daca la alegerile din 9 decembrie se va obtine majoritatea scontata, conform sondajelor.<br \/>\nProcesul de revenire a st\u00e2ngii europene a fost comentat, p\u00e2na acum, mai ales \u00een termeni de criza. S-a spus ca actuala criza economica si financiara globala a erodat guvernele de dreapta si a permis st\u00e2ngii sa recupereze un handicap care, \u00een urma cu numai cinci ani, parea de nesurmontat. E o explicatie facila, cu care mai pot fi pacaliti doar naivii.<br \/>\nExista, mai \u00eent\u00e2i, c\u00e2teva detalii care prabusesc aceasta imagine, a unei st\u00e2ngi demagogice si populiste, care recupereaza pe eroziunea adversarului aflat \u00een lupta cu criza.<br \/>\nMai \u00eent\u00e2i, as atrage atentia ca nu toata st\u00e2nga a profitat de pe urma crizei capitalismului, capitaliz\u00e2nd un discurs populist si demagogic. Comunistii, mult mai bine reprezentati \u00een Occident dec\u00e2t \u00een Est, nu au c\u00e2stigat nimic. Dimpotriva, criza a accentuat disolutia sectara a partidelor comuniste, care nu au obtinut nimic \u2013 nici macar \u00een Grecia! \u2013 de pe urma discursurilor anticapitaliste. Singura care a crescut de pe urma acestui tip de comportament politic antisistem a fost extrema dreapta, nu st\u00e2nga.<br \/>\n\u00cen al doilea r\u00e2nd, st\u00e2nga a c\u00e2stigat \u00een tari \u00een care guvernele de dreapta s-au descurcat relativ bine \u00eempotriva crizei, ca Franta sau Danemarca. Nu saracirea brusca a unor paturi ale populatiei, nu prabusirea protectiei sociale, nu somajul au facut ca la Palatele Elys\u00e9e si Matignon, de exemplu, sa se afle, acum, socialistii.<br \/>\n\u00cen al treilea r\u00e2nd, st\u00e2nga conduce \u00een sondaje si \u00een tari \u00een care guvernele de dreapta tin piept, prin masuri dure, dificultatilor provocate de criza, ca Italia si Spania. Ca si \u00een tari \u00een care gestiunea economica a guvernului a fost una admirabila, ca Germania dnei Angela Merkel. \u00cen ciuda acestor performante si a evidentei batalii pe care popularii o dau, \u00een aceste state membre, \u00eempotriva consecintelor crizei euro, dreapta este surclasata \u00een sondaje de catre social-democrati, analistii vorbind, cel putin \u00een Germania si Italia, de o inevitabila \u00eenlocuire, peste c\u00e2teva luni, a popularilor cu majoritati dominate de socialisti.<br \/>\nE limpede, cred, ca actuala criza economica si financiara nu este cauza acestei rasturnari \u00een optiunile electoratului european. Nu discursurile demagogice anti-capitaliste au adus si vor aduce si \u00een alte tari st\u00e2nga la putere. Ci altceva. Si anume, eroziunea modelului economic si social promovat, \u00een ultimii 15 ani, de catre crestin-democratie si necesitatea, resimtita de paturi tot mai largi ale populatiei \u2013 de la intelectuali, la \u00eentreprinzatori \u2013, unei noi orientari, unui nou elan, la nivel european. Pe care ideologia restrictiva si chiar represiva a dreptei nu \u00eel permite.<br \/>\nNu ma refer la ceea ce Anthony Giddens numea \u201eo a treia cale\u201c. Stim deja, din esecul experientelor postcolonialiste, ca o asemenea cale este imposibila. St\u00e2nga europeana (ma refer, desigur, la st\u00e2nga social-democrata, nu la diversele curente de extrema st\u00e2nga) nu este anticapitalista, nici bolsevica. Si, mai ales, nu asta asteapta europenii de la social-democrati.<br \/>\nAs spune, \u00een primul r\u00e2nd, ca europenii doresc o reechilibrare a balantei \u00eentre individual si colectiv, \u00een viata de zi cu zi. Dreapta, dintr-un anticomunism care si el poate fi calificat drept demagogic, a dezechilibrat aceasta balanta, \u00eemping\u00e2nd sistemul de valori catre o dominatie absoluta a celor individuale. Expresia cea mai \u00eenalta a acestui dezechilibru a reprezentat-o felul \u00een care dreapta la putere \u00een majoritatea Europei a tratat criza bancilor, \u00een 2008-2009: dupa o foarte rentabila privatizare a profiturilor obtinute din speculatii dincolo de limita legii, s-a trecut, pentru salvarea bancilor \u00een pericol, la socializarea pagubelor. Aceasta masura, probabil justificata \u00een contextul urgentei prezervarii unor echilibre macro-economice, s-a dovedit sinucigasa ideologic, pentru populari. Ea a demonstrat ca motorul economiei nu este, asa cum sustine dreapta, dorinta de profit a individului, ci legitimitatea sociala a activitatii economice este cea care o valideaza. Mai ales ca, dupa banci, au trebuit salvate \u2013 prin \u00eemprumuturi si ajutoare rambursabile \u2013 ramurile industriale de baza: constructia de automobile, siderurgia.<br \/>\nAs mai spune, \u00een al doilea r\u00e2nd, ca regresul dreptei este o consecinta inevitabila a integrarii europene. Nu pentru ca \u00een Uniune au intrat, \u00een 2004-2007, state foste comuniste. Ci pentru ca aceasta largire fara precedent a UE a aratat c\u00e2t de ample sunt bazele comune, colective, ale constructiei europene. Suntem \u00eempreuna pentru ca \u00eempartasim un sistem comun de valori, \u00een care cele individuale fac pandant, \u00een mod armonios, cu cele colective. UE nu poate functiona exclusiv pe seama aranjamentelor politice si economice, ea este o uniune de valori sociale si culturale mult mai vechi, de fapt, dec\u00e2t \u00eensusi capitalismul. Cetatenii europeni au \u00eenteles, cred, ca sistemul capitalist, cel mai bun din cele cunoscute de omenire, este un mijloc, nu un scop al Uniunii noastre. Social-democratia, spre deosebire de crestin-democratie, ofera o abordare mai ampla si, as zice, mai generoasa a conceptului european.<br \/>\nNici inflexibilitatea ideologica a popularilor \u00een materie de economie si de protectie sociala \u2013 lucru de mirare, de altfel, c\u00e2ta vreme PPE este extrem de lax \u00een toate celelalte c\u00e2mpuri ideologice \u2013 nu \u00eei ajuta sa se mentina la putere, \u00eentr-o lume \u00een plina schimbare, \u00een care economiile unor state emergente (China, Brazilia, India), cu prea putine elemente capitaliste, fac o concurenta tot mai greu de suportat Batr\u00e2nului Continent. Europa nu trebuie, desigur, sa \u00eencerce sa devina o China doar spre a fi competitiva, dar e limpede ca mecanismele economice si sociale ale continentului, multe, ramase la nivelul din timpul Razboiului Rece, trebuie revizuite rapid, daca dorim sa ne pastram standardul de viata si sistemele sociale. Politicile economice de delocalizare a industriei trebuie \u00eenlocuite de politici noi, prin care industriile grele si poluante sa lase locul unora noi, ecologice si cu continut tehnologic ridicat, prezerv\u00e2ndu-se locurile de munca si tesutul socio-cultural traditional al regiunilor europene. Simpla aplicare a legilor economice de dreapta, prin care tot ce nu face profit trebuie mutat acolo unde costurile reduse cu forta munca permit profituri, risca sa transforme Europa \u00eentr-o colonie economica a Chinei, \u00een care costurile protectiei sociale si standardul de viata sa nu mai poata fi mentinute. Caci pe credit e limpede ca nu pot fi mentinute la nesf\u00e2rsit: exemplul Greciei e edificator, \u00een acest sens.<br \/>\nVa fi ocolita Rom\u00e2nia de acest val de st\u00e2nga care a cuprins continentul? Vom ram\u00e2ne din nou o trista exceptie, fara parteneri si fara contacte, cum am fost de at\u00e2tea ori? Semnalele transmise de unele institutii europene, \u00een timpul crizei referendumului, par a fi \u00eengrijoratoare, \u00een acest sens. \u00censa nu cred ca acesti comisari si europarlamentari ai PPE vor reusi sa \u00eentoarca valul de \u00eencredere populara, care a propulsat USL la guvernare. Dezbaterile provocate de esecul privatizarii Oltchim arata ca rom\u00e2nii au devenit, \u00een sf\u00e2rsit, constienti de responsabilitatea cu care trebuie abordate chestiunile economice si, mai ales, de impactul social enorm pe care l-a dob\u00e2ndit, mai ales \u00eentr-o tara relativ saraca, economia. Caci social-democratia rom\u00e2na nu \u00eesi propune sa le dea oamenilor salarii pe mai departe, indiferent de rezultatele activitatii economice, ci sa se ocupe, pentru prima data dupa 1989, de economie \u00een relatie nemijlocita cu socialul.<br \/>\nAcesta este, de fapt, sensul adevarat al reformei. Pe care, p\u00e2na acum, Rom\u00e2nia l-a cautat \u00een zadar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Recenta dezbatere din Parlamentul European cu privire la Rom\u00e2nia, convocata de reprezentantii Partidului Popular European, s-a transformat, fara voia promotorilor, \u00eentr-o victorie a st\u00e2ngii europene. Incidentul a putut parea exotic, mai ales prin neparticiparea reprezentantilor PPE, care convocasera reuniunea spre a da \u00eenca un semnal ca \u00eesi sprijina partenerii rom\u00e2ni din PDL. \u00censa el a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stanga-europeana-revine\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">St\u00e2nga european\u0103 revine<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4,7369,8304,8305],"class_list":["post-13395","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial","tag-parlamentul-european","tag-ppe","tag-stanga-europeana"],"views":2683,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13395","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13395"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13395\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13395"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13395"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13395"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}