{"id":13392,"date":"2012-10-04T12:12:46","date_gmt":"2012-10-04T10:12:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13392"},"modified":"2012-10-01T13:11:22","modified_gmt":"2012-10-01T11:11:22","slug":"o-caricatura-miscarea-sindicala-din-romania","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-caricatura-miscarea-sindicala-din-romania\/","title":{"rendered":"O caricatura: miscarea  sindicala din Romania"},"content":{"rendered":"<p>Tema zilei, la \u00eenceput de toamna 2012, e reprezentata de Oltchim si de problemele de acolo. \u201ePoliticienii se \u00eentrec \u00een a se arata cu degetul unii pe altii\u201c, \u00eensa \u201eresponsabilitatea nu apartine unui partid politic sau altuia\u2026, ci \u00eentregii clase politice\u201c (Iulia Popovici si Victoria Stoiciu, \u201eCum sa distrugi o industrie nefacand nimic: Oltchim si politica strutului\u201c, pe \u201eCriticatac.ro\u201c). Nu despre investitorul poporului vreau sa vorbesc, las acest privilegiu cohortelor de invitati din televiziuni, nici despre nepasarea politicienilor si politicianismul ieftin al acestora, ci despre atitudinea oamenilor direct interesati \u00een chestiune si a miscarii sindicale, \u00een particular.<br \/>\n<strong>Zapaceala sindicala generala<\/strong><br \/>\nEste o realitate de necontestat aceea ca \u00een Romania anilor din urma miscarea sindicala se rezuma la ceva decorativ, cu mentiunea clara ca tagma liderilor de sindicat se dovedeste a fi o pepiniera generoasa pentru \u00eentreg spectrul politic. Cu exceptia privilegiilor pe care si le apara cu \u00eendarjire, nu se poate spune despre sindicate ca ar fi niste organizatii al caror scop este apararea intereselor profesionale si economice ale membrilor. Dimpotriva. Dupa severele taieri salariale din mai 2010, sindicatele s-au extaziat \u00een fata masurilor de austeritate luate de guvernul de atunci si au ramas \u00een admiratiei pana astazi. Ca liderii lor au fost santajati, din lichelism, din lipsa unei viziuni politice si economice, mai conteaza? Cei care ar trebui sa apere interesele oamenilor care \u00eei cesioneaza pur si simplu nu o fac sau, daca totusi actioneaza cumva, o fac \u00eentr-un registru minor, care nu afecteaza starea lucrurilor.<br \/>\nIulia Popovici si Victoria Stoiciu, \u00een articolul amintit, scriu despre mizele revendicarilor sindicale si muncitoresti de la Oltchim \u00een sensul \u00een care \u201enu pare sa existe nici o diferenta semnificativa \u00eentre revendicarile sindicatului si cele ale muncitorilor razvratiti: si unii, si altii au ca obiectiv primirea platilor compensatorii \u00een cazul eventualelor concedieri de dupa privatizare\u201c. \u00cen principiu, nu soarta combinatului este importanta si nici implicatiile economice ce rezida de aici nu prea conteaza; mai semnificativa este miza beneficiilor proprii (un egoism primar si funest, o \u00eentelegere simpla a unui proces complex). \u00cen acest context, radiografia societatii romanesti ne arata, \u00een esenta, aceeasi tara pe care o stim, o tara a unei societati necoezive, unde primeaza micile noastre interese si aranjamente. Daca, \u00een cazul muncitorilor, putem sa acordam circumstante atenuante (spectrul somajului, \u00een contextul lipsei de munca, genereaza nevoia de compensatii), \u00een situatia sindicatelor anomia acestora decredibilizeaza totalmente fantomele sindicale care bantuie spatiul public.<br \/>\n<strong>Punerea la colt a miscarii<\/strong><br \/>\n\u00cen intervalul 9-12 septembrie, la Brighton, a avut loc congresul miscarii sindicale din Marea Britanie (TUC \u2013 Trade Union Congress), o organizatie ce reprezinta interesele a 53 de grupuri sindicale, inclusiv trei dintre cele mai mari sindicate din UK: Unite, Unison si GMB. Unite (cea mai mare organizatie sindicala din Marea Britanie) a facut un apel la implicarea muncitorilor \u00een disputa politica: \u201enepasarea nu este o optiune\u201c, a clamat Steve Turner \u2013 un oficial Unite. A fost propusa o motiune privind posibilitatea declansarii grevei generale, motiune care a avut succes, \u00een pofida opozitiei din partea anumitor sindicate. La intrare s-au vandut tricouri ce aveau inscriptionat un mesaj catalogat, inclusiv de secretarul general TUC, Brendan Barber, ca fiind unul \u201ede prost gust si total nepotrivit\u201c. Pe tricou aparea imaginea unor cruci, pe una dintre acestea fiind inscriptionat numele lui Thatcher, iar mai jos sloganul: \u201eA generation of trade unionists will dance on Thatcher\u2019s grave\u201c. S-au scurs zeci de ani, dar se pare ca sindicatele din Marea Britanie nu uita \u201e\u2026ca Thatcher a fost insensibila la problemele comunitatii, a industriei noastre\u201c. Democratia \u00eenseamna moderatie si dialog, dar apelul la moderatie are halta \u00een gara presiunii sociale. La noi sindicatele s-au aratat zapacite inclusiv \u00een anul maximei austeritati, si nu se \u00eentelege precis care le este scopul \u00een spectrul social romanesc.<br \/>\nDupa 2009, s-a \u00eencercat cu \u00eendarjire punerea la colt a miscarii sindicale. S-au facut si se fac eforturi speciale pentru demonizarea sindicatelor. Spre exemplu, \u00een \u00eenvatamant, directorii unsi politic reprezentau si reprezinta dusmanii din oficiu ai oricarei coagulari greviste. \u00cen lipsa unei viziuni globale a sindicatelor \u201elibere\u201c din \u00eenvatamant, opinia individuala a simplilor membri nici ca mai conteaza. Confruntate cu deciziile generate dinspre sfera politicului, marile grupuri sindicale s-au speriat de lupii de hartie si au facut ce stiu ele cel mai bine: sa-si conserve privilegiile si sa-si afiseze neputinta. Au reusit cu brio, ideea generala ce bantuie ca duhul deasupra apelor fiind, acum, aceea ca miscarea sindicala este o asociatie al carei comportament se \u00eenscrie \u00een linia generala a societatii romanesti: nepasare si urmarirea intereselor proprii pentru liderii impozanti. \u00cen acest context, nici nu mira esecul miscarilor de strada din iarna anului 2012.<br \/>\n<strong>Fericita natiunea care n-a uitat <\/strong><br \/>\n<strong>sa se revolte<\/strong><br \/>\nNu este nici o problema, Romania va evolua \u00een continuare pe linia marilor discrepante economice ce se casca \u00een societate \u00eentre clasele de jos si paturile superioare. Oamenii vor privi la fel de impasibili la marile combinatii politico-economico-sociale care se fac peste capul lor. \u00cen continuare se va predica despre caracterul meritocratic al celor cu stare si despre lenevia celor sarmani si saraci. Pe mai departe se vor aduce argumente \u00eempotriva barbariei presiunii sociale (gloata inepta) si se vor blama revendicarile sindicale.<br \/>\nToate se vor \u00eentampla, numai ca este bine de stiut ca greva sindicala este una dintre nenumaratele modalitati prin care oamenii si-au purtat, \u00een timp, disputele politice. Spre exemplu, \u00een Statele Unite ale Americii, doar \u00een perioada 1881-1905 au avut loc peste 37.000 de greve sindicale, multe dintre ele luand forma unor lupte sangeroase si \u00eenversunate (pentru mai multe amanunte, a se vedea Beverly Gage \u2013 \u201eThe Day Wall Street Exploded. A Story of America in Its First Age of Terror\u201c). Spun asta \u00een deplina empatie cu Noam Chomsky (istoria ne \u00eenvata ca drepturile nu \u00eei sunt oferite, gratuit, de la sine, omului, drepturile sunt cucerite) si \u00eentr-un total acord cu R.H. Tawney (\u201eAgrarian Problems\u201c): miscarile sociale, revoltele \u201esunt o dovada de forta si de spirit curajos si ales\u2026 Fericita natiunea al carei popor nu a uitat cum sa se revolte\u201c. La noi, miscarea sindicala si muncitorii au preocupari mai omenesti, prea omenesti: asteapta compensatiile financiare \u00een contextul falimentului general national.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Tema zilei, la \u00eenceput de toamna 2012, e reprezentata de Oltchim si de problemele de acolo. \u201ePoliticienii se \u00eentrec \u00een a se arata cu degetul unii pe altii\u201c, \u00eensa \u201eresponsabilitatea nu apartine unui partid politic sau altuia\u2026, ci \u00eentregii clase politice\u201c (Iulia Popovici si Victoria Stoiciu, \u201eCum sa distrugi o industrie nefacand nimic: Oltchim si&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-caricatura-miscarea-sindicala-din-romania\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O caricatura: miscarea  sindicala din Romania<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[8307,8306,1386],"class_list":["post-13392","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-lideri-sindicali","tag-miscarea-sindicala-din-romania","tag-sindicate"],"views":1682,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13392","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13392"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13392\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13392"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13392"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13392"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}