<\/p>\n
O revista plina de cronici si cronicari este \u201eLuceafarul de dimineata\u201c. Condusa de un excelent cronicar de poezie, Dan Cristea, lucrul pare explicabil. Dar nu-i nevoie de a explica aceasta ciudatenie: \u201eciudatenia\u201c consta chiar \u00een necesitatea obiectiva si stringenta a ei! Muntele de poezie ce sta sa se pravaleasca peste bietul cititor actual reclama cu necesitate imperioasa \u201erecensam\u00e2ntul\u201c riguros si vigilent al poetilor si recenzarea \u201es\u00e2ngeroasa\u201c a poeziei. \u201eLuceafarul\u201c \u00eesi asuma aceasta misiune si \u00een paginile lui pline de recenzii se exerseaza cu o s\u00e2rguinta vrednica de admiratie diversele stiluri de a \u00eenota critic \u00een oceanul liric actual. De departe, cel mai calificat \u201e\u00eenotator\u201c din \u201eLuceafarul\u201c ram\u00e2ne Dan Cristea. E cam singurul cronicar de poezie dintre cei \u201evechi\u201ccare se mai tine zdravan pe picioare except\u00e2ndu-l doar pe Gheorghe Grigurcu, la fel de rezistent si experimentat cronicar al productiei lirice rom\u00e2nesti de ieri si de azi. Deosebirea esentiala dintre acesti doi straluciti experti ai lirismului provine mai ales din firea sau fibra poetica a unuia dintre ei, precum si, nu mai putin, din \u00eenclinatia naturala a acestuia de a descoperi peste tot consonante cu propria vocatie si structura poetica. \u00cen pofida renumelui injust si rautacios de critic \u201erau\u201c sau chiar \u201edenigrator\u201c, autorul volumului \u201eUn trandafir \u00eenvata matematica\u201c din 1968 a ramas un critic generos peste masura cu armata de poeti care i-au trecut pe sub condei, majoritatea cititi cu un ochi pe c\u00e2t de atent, pe at\u00e2t de comprehensiv si consimtitor, merg\u00e2nd p\u00e2na la admiratie confraterna \u00een numele unui nobil cult al poeziei. Un cult si o generozitate care fac din eminentul Gheorghe Grigurcu chiar un critic \u201einflationist\u201c: nimeni ca el n-a mai umplut tara de at\u00e2tia poeti, acredit\u00e2nd \u00een felul sau celebrele vorbe ale bardului de la Mircesti. Si nu cred ca altcineva poate rivaliza cu el \u00een privinta recensam\u00e2ntului acribios pe care de ani buni \u00eel practica \u00een favoarea lumii poetice rom\u00e2nesti. Imprescriptibile, meritele sale \u00een atenta, benedictina aplecare permanenta asupra paginilor poeziei de ieri si de azi se constituie \u00eentr-un model greu de atins. Poate doar regretatul Laurentiu Ulici, cu faimoasa lui biblioteca de poezie, sa fie un competitor demn de luat \u00een seama. Generozitatea cu efecte de tip \u201einflationist\u201c manifestata de autorul \u201ePoetilor rom\u00e2ni de azi\u201c (1979) si al \u201eExistentei poeziei\u201c (1986) poate \u00eensa avea, dupa cum par sa creada criticii sau neprietenii sai, si o cauza ascunsa: ea ar consta \u00een formatul liric al poetului ce se ascunde sub vesm\u00e2ntul unui temut si redutabil critic literar. Adversarii sai sustin ca \u00een jurnalul sau critic asupra poeziei ar proceda precum \u201ecalpuzanii\u201c: provoaca \u201einflatia\u201c pentru a arunca de pe piata si a demonetiza c\u00e2teva din valorile adevarate ale poeziei rom\u00e2nesti, Nichita Stanescu, Marin Sorescu si alti c\u00e2tiva \u201esaizecisti\u201c. Fara a exclude cu desav\u00e2rsire o asemenea ipoteza dedusa si dintr-o inextricabila \u00eempletire de \u201einterese\u201c, nu-i deloc mai putin adevarat ca un veritabil si \u00eendelungat cult al unor mari poeti precum acestia a avut si mai are, ca efect secundar, punerea \u00een umbra, uneori prea deasa, a multor alti poeti buni, majori si valorosi, comparabili cu cei urcati \u00een \u201ecanon\u201c. \u00cen orice caz, ram\u00e2ne de netagaduit ca maladia pricinuita de aceste iubiri patimase este exclusivismul, un dizolvant sigur al spiritului critic. Acesta, spiritual critic, supravietuieste \u00een exercitiul \u00eendelungat si experimentat al unor analisti si experti fara predispozitii acuzat lirice si lipsiti de vocatia iubirilor patimase si, vai, exclusiviste. Printre acestia continua sa stea la postul sau si sa ne ofere admirabile expertize critice ale poeziei de azi un cronicar precum Dan Cristea, care, dupa ce si-a facut un lung stagiu, \u00eentre 1974 si 1985, la \u201eLuceafarul\u201c de atunci, revine dupa 1990 la aceeasi revista, azi numita \u201eLuceafarul de dimineata\u201c. Expertiza critica a lui Dan Cristea s-a exercitat \u00eendelung pe o eclatanta diversitate de stiluri si forme poetice (\u201eUn an de poezie\u201c, 1974; \u201eFaptul de a scrie\u201c, 1980) ceea ce \u00eei confera statutul unui convingator cronicar literar ale carui analize inspira un grad maxim de mobilitate si credibilitate profesionala, asemanator cu acela pe care \u00eel c\u00e2stigase, \u00een perioada interbelica, un Pompiliu Constantinescu. Acest nou Pompiliu Constantinescu, fara a neglija \u201ediferenta specifica\u201c, ram\u00e2ne mai ales credincios cercetarii descoperirii si punerii \u00een evidenta a \u201egenului proxim\u201c, a poeziei pur si simplu, c\u00e2ta se gaseste ea \u00een ceea ce \u201eproductia\u201c de poezie ne pune sub ochi. Vreau sa spun ca un cronicar care cauta mai \u00eent\u00e2i sa vada c\u00e2ta poezie se afla \u00een cartile de \u201epoezie\u201c, stabilind cu prioritate \u201egenul proxim\u201c, este un cronicar cu ochiul atintit spre iubitorul de poezie. El resimte astfel acut povara efectelor functiei educative (\u201eeducativ\u201c \u2013 ce cuv\u00e2nt ur\u00e2t, din ce \u00een ce mai scos la pensie!) asupra cititorului de azi. Un cititor, \u00een general vorbind, cam analfabet, daca ne g\u00e2ndim chiar la cei de sus, tocmai din v\u00e2rful tarii noastre de poeti si amanti ai poeziei unui Mircea Cartarescu\u2026 Cititor fin si rafinat de poezie moderna si postmoderna, cu larg acces la varietatea modalitatilor ei de expresie adesea prea sofisticate pentru cititorul de r\u00e2nd, criticul nu ignora, din contra, restabileste dialogul cu acesta. Lectura lui nu este una elitista si autista, dar instructiva, participativa, colocviala. Critic \u00eenvatat si instruit, Dan Cristea nu-si uita cititorii, ci le \u201etraduce\u201c si le comunica acestora mesajul secret al poeziei, \u00eei \u00eenvata codul unei \u201elimbi\u201c ca si necunoscute multora dintre ei: e un mesager, un intermediar suplu, atent si plin de tact \u00eentre poeti si cititorii lor. Pe scurt, cu un cuv\u00e2nt de neocolit, nu dispretuieste din narav elitist misiunea educativa a profesiunii sale, dimpotriva, aflat \u00een serviciu public, adesea o supraliciteaza: si bine face! Un excelent critic literar de azi, el \u00eensusi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd cronicar de poezie, i-a gasit, tin minte, un nod \u00een papura lui Dan Cristea, pretinz\u00e2nd ca desi exceleaza \u00een definirea \u201egenului proxim\u201c, ram\u00e2ne deficitar la stabilirea \u201ediferentei specifice\u201c: din aceasta cauza, rationa cam sofistic excelentul cronicar, poetii analizati de Dan Cristea ar \u00eencepe sa semene prea mult \u00eentre ei! Curat nod \u00een papura, acest mod de a cauta defecte nu tine seama de sarcina cronicarului \u00een contextul \u00een care scrie, contextul unei \u201einflatii\u201c (si c\u00e2nd n-a fost inflatie?!) s-ar zice ca fara precedent. De aceea, expert imbatabil, Dan Cristea nu se apuca sa caute si sa defineasca \u201ediferenta specifica\u201c, sunetul propriu care distinge un poet de altul mai \u00eenainte de a percepe si numi nu ce-l deosebeste, ci exact ceea ce acela are, daca are, \u00een comun cu marea familie din care cel putin formal face parte. D\u00e2nd la o parte \u201etehnologia\u201c, permutabila, criticul stabileste mai \u00eent\u00e2i daca mijloacele poetice sustin o vocatie autentica sau ascund o impostura. Cronicile lui din \u201eLuceafarul\u201c urmeaza, admirabil, acest traseu critic nespus de benefic pentru cultura (si educatia!) poetica a cititorului. \u00centr-un numar (iulie) din \u201eLuceafarul\u201c scrie despre \u201eMotanul\u201c lui Eugen Suciu, un poem de 92 de versuri, si, cu aceasta buna ocazie, scrie cronicarul, \u201eversurile, nu din cele mai obisnuite, ar putea oferi prilejul unei mici incursiuni \u00een jurul poeziei, plec\u00e2nd chiar de la tema, subiectul lor\u2026\u201c Si cronica \u00eencepe chiar cu aceasta \u201emica incursiune\u201c \u00eentr-o specie a poeziei: \u201e\u00cen traditia poeziei engleze si, mai ales, scotiene, exista ceea ce se cheama \u00abanimal poems\u00bb, poeme despre animale. Blake, care scrie, printre altele, despre tigri, miei, cai, scrie si un poem despre doi c\u00e2ini, unul apartin\u00e2nd unui om bogat, altul unui plugar, patrupedele vorbind despre stap\u00e2nii lor, pe care \u00eei caracterizeaza\u201c. Lu\u00e2ndu-si usor de m\u00e2na cititorul, cronicarul explica familiar mai departe: \u201ePoezia moderna \u00eensa, dupa cum stim, p\u00e2na la un Ponge probabil, care \u00eentoarce foaia, se fereste de lucruri, de teme, de continuturi, concentr\u00e2ndu-se pe expresie. Reverdy, nu mai departe, afirma ca poetul \u00abnu are niciun obiect\u00bb, consum\u00e2ndu-se pe sine\u201c. La noi, doar la ermeticul Ion Barbu, \u201esf\u00e2nt trup si hrana siesi, hagi rupea din el\u2026\u201c \u00cen chip c\u00e2t se poate de pedagogic criticul \u00eel conduce pe cititor din universul fabulistic al \u201epoemelor cu animale\u201c catre poemul fara \u201eobiect\u201c \u00een afara lui \u00eensusi, poemul \u201eautist\u201c, \u00een care s-a exersat si poetul despre care tocmai scrie cu al sau \u201eMotan\u201c: \u201e\u00cen noile versuri, poetul paraseste subiectivitatea autista, plec\u00e2nd, \u00een constructia poemului, de la un obiect al lumii obiective. Imaginea motanului, transformata \u00een obiect poetic, e acoperita de numeroase detalii realiste.\u201c Traseul poemului, de la \u201eobiect realist\u201c p\u00e2na la \u201econstiinta poetica\u201c pe care o \u00eentrupeaza, e parcurs cu ochii la cititor, \u00eenvatat astfel sa citeasca o poezie cu ecoul normei lui Verlaine \u00een minte si \u00een ureche (\u00eenhata elocinta si suceste-i g\u00e2tul!): \u201eo arta poetica \u00een care s-ar putea citi dorinta de a renunta la excesul emotiv, precum si la limbajul ori prea facil ori prea ornat\u201c. Micul exercitiu de lectura din cronica poemului este admirabil desfasurat sub ochii cititorului \u00eenvatat sa treaca de la universul fabulistic al poeziei cu\/ despre animale prea vorbitoare, la modernitatea atonala a liricii cu elocinta str\u00e2nsa de g\u00e2t ori, \u00een versiunea poetului analizat, \u201esi str\u00e2ng caleasca de g\u00e2t\/ da da e mai sigur asa\u201c.<\/p>\n
Se presupune ca acea caleasca era prea plina de bune sentimente si prea elocventa, sufocata de un surplus de vorbarie la inventar.
\nLa fel se petrece si lectura critica a unui nou volum de polivalentul Horia G\u00e2rbea, \u201eTrecutul e o sarbatoare\u201c, carte de poeme lejere \u00een forma dar cu un continut grav \u00een fond, scrie Dan Cristea, \u00een care exprimarea si \u201etehnologia\u201c ei inginereasca, multipla, aflata \u00een regim ludic si parodic, p\u00e2na la \u201ehorror\u201c, dezmint \u201esarbatorescul\u201c din titlul volumului: contrastul dintre exprimare si exprimat, explica cu lux de detalii cronicarul erudit \u00een materie, da nota \u201emoderna\u201c a poemelor analizate \u00een amanuntime si cu multa, poate prea multa, subtilitate. Profit\u00e2nd \u00eensa de ocazie, criticul ne ofera \u00een aceasta cronica erudita \u2013 care de la un punct \u00eencolo transforma cartea \u00een pretext \u2013 o admirabila si instructiva lectie de polisemantism estetic. \u00cen \u201esarbatorescul\u201c trecut din cartea lui Horia G\u00e2rbea ni se dezvaluie cu lux de argumente facultatea dominanta a unui scriitor, aceea de a face literatura, \u00een speta poezie, printr-o aditionare personala si spectaculoasa a unei multitudini de \u201ediscursuri poetice anterioare\u201c, respectiv, printr-o \u201einginerie textuala\u201c pe c\u00e2t de luxurianta, pe at\u00e2t de insolita. Ce nu apare, circula ori zboara \u00een universal acestui \u201etrecut\u201c exprimat printr-o asumare masiva, abundenta de forme si maniere de expresie cu un trecut artistic consolidat? De la zborul vampirilor din domeniul \u201ehorror\u201c si corabia fantoma din \u201eOlandezul zburator\u201c p\u00e2na la sugestia insolitului produsa de \u201ecifrele fatidice\u201c ori parodia sau \u201epastisa superioara\u201c \u00een texte intitulate \u201eContele de Monte Christo\u201c, \u201eMasca de fier\u201c ori \u201eLantul\u201c, dupa un film american de succes \u2013 aceste vechi mijloace de expresie ale \u201eminciunii\u201c literare luate din depozitul formelor seculare \u00eesi joaca sub m\u00e2na de prestidigitator a autorului rolul insolitarii si ascunderii unui continut grav, sceptic, dezabuzat: \u201esemnele, reprezentarile literare au prioritate, \u00een cazul sau, \u00een fata realului\u201c \u2013 scrie criticul \u2013 \u201eaccesul la acesta fiind unul mediat, filtrate de discursuri poetice anterioare. E vorba de ceea ce teoria a numit \u201edenaturalizarea naturalului\u201c. Nimic nu e inocent, capabil sa produca bucuria noutatii absolute, venim mereu, asadar, pe urmele altora\u201c. Teoria \u201edenaturalizarii naturalului\u201c contine \u00een sine o anumita fatalitate a \u201ereciclarii materialelor\u201c care spulbera astfel speranta, acea bucurie a noutatii absolute evocata nu fara o umbra nostalgica de criticul Dan Cristea. \u00centr-una din \u201emastile\u201c sale, poetul, prozatorul, dramaturgul Horia G\u00e2rbea este si\u2026 critic literar el \u00eensusi. Un critic care-si exerseaza ironia si umorul mordant pe seama unor autori pusi sub un titlu elocvent, \u201eLiric e drumul Jiului\u2026\u201c: drumul liric e desigur drumul lung al poeziei si al lirismului. La capatul lui nu e nimic de gasit. Un autor de pe acest drum \u00eencearca \u201ede a face aripi din ramuri\u201c, dar cum pesemne crengile sunt uscate, cronicarul Horia G\u00e2rbea prezumeaza melancolic resemnat ca \u201e\u00eenainte de a deveni vreun Icar, e greu sa se ridice de la sol \u00een felul acesta, dar merita sa \u00eencerce\u2026\u201c Totusi, revine \u00eencurajator Horia G\u00e2rbea, autorul ramas la sol ar fi \u201eun poet delicat, nesofisticat, dedicat fragilitatii lumii si textului\u201c. Alt poet craiovean \u00eesi marcheaza a 70-a aniversare cu un florilegiu \u00een selectie proprie, subintitulat \u201eAntologia celor mai iubite poeme\u201c. Autorul, cam egolatru, este, dupa opinia lui Horia G\u00e2rbea, \u201eun poet care a investigat cu o deosebita sensibilitate si \u00eentr-un chip original multe si variate domenii\u201c. Altul, tot din zona, este de o \u201eindiscutabila valoare\u201c si-i ureaza \u201eun pionieresc \u00abtot \u00eenainte!\u00bb\u201c, \u00een timp ce poeta din Filiasi, cam grafomana si ea, \u201eare, e clar, nevoie de o drastica autocenzura si de buni sfatuitori\u201c. Cronicarul e unul dintre ei. \u201eCu gingasie lirica si reala fervoare mistica\u201c \u2013 aflam despre alta poeta de pe drum \u2013 \u201eautoarea, acum la al cincilea volum de versuri, adreseaza aceste scrisori ca pe niste scurti psalmi, uneori redusi la un catren, personajul liric Manuel urm\u00e2nd sa intermedieze ajungerea lor la Dumnezeu\u201c. Autorii \u00eent\u00e2lniti pe \u201edrumul Jiului\u201c au fost culesi \u201efiind eu \u00een vacanta prin Gorj\u2026\u201c \u00cen august trece si spre tarmul marii, la Constanta unde, subit, cronicarul se \u00eentuneca si, indignat, scrie despre un autor tiparit de Ex-Ponto sub precautia \u201eCarte publicata pe cheltuiala autorului\u201c, dar si pe nervii cheltuiti de Horia G\u00e2rbea: \u201eTotusi putea sa renunte (editura \u2013 n.n.) la minimul profit adus de aceasta brosura de 48 de pagini si sa nu-si puna sigla pe asemenea facatura. Autorul a insistat foarte mult sa scriu ceva despre volumul lui cu hotar\u00e2rea cu care un copil trage de coada un c\u00e2ine p\u00e2na c\u00e2nd obtine rezultatul de a fi muscat\u201c. Si, cu o cruzime neasteptata, H.G. \u00eel musca: \u201eNu pot sa spun dec\u00e2t ca volumul este o adunatura regretabila\u2026\u201c, si o tine asa p\u00e2na la capatul recenziei, \u201ecapat\u201c care, de at\u00e2ta indignare, a sarit din pagina si recenzia ram\u00e2ne fara coada, desi cap are. Se poate, dle G\u00e2rbea?! N-am \u00eenteles \u00een schimb ce cauta sau cum s-a ratacit Liviu Antonesei, din Iasi, cu volumul \u201ePovesti filosofice cretane si alte poezii din insule\u201c, pe \u201edrumul Jiului\u201c?! O fi vorba tot de \u201eadunatura\u201c ori de o adunare neinspirata?
\n\u00cen acelasi numar din august, Dan Cristea semneaza o lunga si inspirata cronica literara despre ultima culegere de poeme a lui Nicolae Prelipceanu, \u201eal treisprezecelea volum de versuri al poetului\u201c \u2013 noteaza cronicarul \u2013 \u201epublicat la 45 de ani de la debutul sau din 1966\u201c. Culegerea se intituleaza \u201eLa pierderea sperantei\u201c, iar titlul cronicii: \u201eNicolae Prelipceanu la 70 de ani\u201c. O cronica scrisa la\/ pentru aniversare, nicidecum solemna si festiva, ci la fel de analitica, subtila si anatomica, am putea zice, cu poemul pus pe masa si supus unei \u201edisectii\u201c minutioase organ cu organ, procedeu cu procedeu, simbol cu simbol. Partea admirabila a operatiei e ca, supus disectiei, poemul nu se sufoca si nu moare, din contra, capata o viata si mai intensa, mai stralucitoare, desi \u00een el, ca \u00een mai toate, este vorba despre \u201eacuitatea si de persistenta, de-a lungul timpului, a temei mortii \u00een poezia lui Prelipceanu\u201c. E meritul cronicarului literar de a surprinde \u00een aceasta culegere \u201ea abandonului sceptic cu privire la orice speranta\u201c si a \u201etristetii ca meserie de baza\u201c ceea ce contrazice si \u201escepticismul\u201c si \u201etristetea\u201c poetului: ca \u00een \u201esf\u00e2rsitul continuu\u201c din poezia unui Bacovia, criticul descopera \u00een \u201epierderea sperantei\u201c si \u00een \u201etema mortii\u201c vitalitatea si forta expresiva de a le numi cu un talent de fabricatie secreta pe care numai poetii adevarati \u00eel au si la care au acces, partial, criticii si cititorii lor: \u201e\u00abLa pierderea sperantei\u00bb \u00eesi intituleaza, asadar, Nicolae Prelipceanu ultimul volum de poeme aparut la \u00eemplinirea a saptezeci de ani. Dezabuzarea care ar reiesi din acest titlu de carte, cu multe sugestii ironice, pentru ca numele s-ar potrivit la multe firme comerciale, e contrazisa, \u00een primul r\u00e2nd, de vitalitatea, de forta expresiva a poemelor din cuprinsul cartii\u201c. Sau, cu un cuv\u00e2nt tot mai ignorat si dispretuit de facatorii de versuri: este vorba despre talent, un cuv\u00e2nt din ce \u00een ce mai ne\u00eenteles si mai misterios.
\n\u00cen \u201eLuceafarul de dimineata\u201c plutesc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd zorii adevaratei poezii, at\u00e2t \u00een recenzii, \u00eencep\u00e2nd cu cronicile lui Dan Cristea, dar si \u00een altele, precum si \u00een unele grupaje de versuri. Din ultimele numere am retinut c\u00e2teva poeme de Liviu Georgescu, \u00eentre care unul, \u201eApocalips\u201c, cu ecouri din \u201eOda\u2026\u201c eminesciana, si altul, \u201eAbsenta\u201c, unde \u201enu se mai aud sc\u00e2rt\u00e2ind\/ stelele-n cer\u201c. Am mai citit cu interes versurile s\u00e2rboaicei Liubita Raichici (\u201eAcum exact 319 ani eu am pierdut Kosovo.\/ C\u00e2nd Tosa, unicul supravietuitor din familie, chircit a \u00eembratisat picioarele\/ \u00eens\u00e2ngerate, calde \u00eenca, sub privirile ocrotitoare ale parintilor sai trasi \u00een teapa\u2026\u201c) si pe acelea, admirabile, dintr-un poem antologic, \u201eAzilantii\u201c, de Lidija Dimkovska, nascuta \u00een 1971 la Skopje \u00een Macedonia, cu un doctorat la Universitatea din Bucuresti despre poetica lui Nichita Stanescu. Iata \u201eAzilantii\u201c, tradus de Ioana Ieronim si de autoarea poemului: \u201eCel mai mare centru de azilanti e sub pam\u00e2nt.\/ Sunt sinucigasii, emigrantii pe lumea cealalta,\/ neacceptati, reprimati si torturati \u00een lumea asta. Centrul subteran al azilantilor ofera libertate de miscare\/ de la periferie spre centru si invers,\/ trei mese pe zi si permis zilnic de plimbare.\/ Azilantii au la bratara etichete standard.\/ Dar, ia te uita, mortii obisnuiti fac greva foamei\/ \u00eempotriva excedentului de sinucigasi din jur.\/ Ei nu vor azilanti pe l\u00e2nga casele lor \u00eengrijite,\/ nu vor sa vada streanguri peste tot, flacoane goale,\/ oasele rupte ale celor ce s-au aruncat \u00een gol, burtile umflate ale \u00eenecatilor.\/ \u00cen gradinile lor \u00eenverzite planteaza cruci, nu sperietori de ciori\/ pentru cei morti fara voia Domnului. Azilantii\/ sunt nedumeriti si furiosi, t\u00e2r\u00e2ndu-si mereu c\u00e2te un picior.\/ Unii au uitat sa lase mesaj, altii sa-si sarute fiica,\/ unii au lasat costumul la curatatorie, altii nu si-au facut testamentul,\/ unii au contramandat calatoriile, altii n-au stabilit \u00eent\u00e2lnirea cu moartea.\/ Dar iata-i aici. Cu traducatorii pe coridor\/ si dosarele \u00een m\u00e2ini asteapta sa-i primeasca functionarul de azil.\/ Nationalitate, sex, religie. Multi au parinti\/ dar n-au tara parinteasca. Unii au avut alergie la pam\u00e2ntul arat\/ si neput\u00e2nd saruta tar\u00e2na au fost siliti sa plece dedesubt.\/ Unii au fugit de ei \u00eensisi o viata \u00eentreaga\/ si n-a avut cine le plati pilule sa nu \u00eembatr\u00e2neasca.\/ Unii au risipit si nenorocul, nu doar norocul.\/ Altii n-au facut dragoste ani \u00een sir cu dragostea vietii lor.\/ Unii au fost ucisi de cei apropiati si dragi nu cu un cutit, ci cu un ac sau o penseta.\/ Exista printre ei unii care-s vii abia dupa ce au murit.\/ Centrul azilantilor e plin, separat cu s\u00e2rma ghimpata de lumea mortilor obisnuiti.\/ Eu am sosit ieri. Am doua permise de libera trecere.\/ Ziua voi sta \u00een centrul azilantilor,\/ noaptea \u00een casa mortilor obisnuiti.\/ Nu stiu din care n-am sa ma mai \u00eentorc\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
O revista plina de cronici si cronicari este \u201eLuceafarul de dimineata\u201c. Condusa de un excelent cronicar de poezie, Dan Cristea, lucrul pare explicabil. Dar nu-i nevoie de a explica aceasta ciudatenie: \u201eciudatenia\u201c consta chiar \u00een necesitatea obiectiva si stringenta a ei! Muntele de poezie ce sta sa se pravaleasca peste bietul cititor actual reclama… Cite\u0219te mai mult »Cronicari de azi (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[4640,5083],"class_list":["post-13388","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critici-literari","tag-cronici-literare"],"views":1671,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13388","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13388"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13388\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13388"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13388"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13388"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}