\u00cen Italia (potrivit presei din diaspora), noi, rom\u00e2nii, am \u00eenregistrat \u00een luna septembrie succesul unui conational, declarat cel mai bun om de afaceri imigrant. Si am mai avut\u2026 doi sp\u00e2nzurati!
\nOmul de afaceri a fost felicitat p\u00e2na si de guvernul Rom\u00e2niei. Interesul pentru cazul celor doi sp\u00e2nzurati cine l-a preluat?
\nUn psihiatru \u00eemi spunea ca pentru a comite un act de suicid trebuie sa fi pierdut sensul vietii. Si ca sensul vietii se bazeaza exclusiv pe sentimentul \u00eencrederii \u00een tine \u00eensuti. Cine te poate sustine pentru a nu-ti pierde la un moment dat aceasta \u00eencredere? Cum? Si mai ales pe ce se bazeaza ea?
\nTot \u201especialistii \u00een suflet\u201c spun ca aceasta \u00eencredere \u00een tine se bazeaza pe o anumita structura psihica. Pe un anumit curaj de a \u00eenfrunta viata.<\/p>\n
Teoriile despre emigratie sustin ca, de regula, nu pleaca din tara lor numai cei care traiesc \u00een conditii extrem de grele (vezi cazul eschimosilor: ati vazut dumneavoastra multi dintre ei b\u00e2ntuind prin lume?).
\nTot teoriile despre emigratie spun ca nu pleaca din tara lor nici oamenii cei mai saraci din punct de vedere material. Iar saracia nu trebuie cautata numai \u00een convoaiele de cersetori de la Moastele Sfintei Parascheva din Iasi. Saracia are multe fete. Depinde de nevoile vremii \u00een care o iei \u00een seama. Depinde de locul \u00een care o iei \u00een seama. Despre saracie vorbeste si cartea unui scriitor t\u00e2nar, un american exceptional, Paul Auster (publicata \u00een traducere de Polirom). Titlul cartii este \u201eSunset Park\u201c. Eroii sunt tineri intelectuali din New York, care nu au cu ce sa-si plateasca chiriile si locuiesc \u00een case parasite, p\u00e2na \u00een momentul \u00een care sunt evacuati de politie. Or, ati vazut dumneavoastra multi asemenea intelectuali americani umbl\u00e2nd, emigranti, prin lume? Trebuie sa recunoastem ca nu. Nu \u00eenca.
\nDeci, spun teoriile despre emigratie,\u00a0 tara nu si-o parasesc nici cei chinuiti de conditiile ei de trai si nici cei mai saraci oameni ai ei. Tara si-o parasesc cei \u00eenzestrati de viata cu un anume curaj: curajul care te face sa poti lua totul de la \u00eenceput, \u00eempotriva datelor tale naturale.<\/p>\n
Revenim la conationalii stabiliti \u00een Italia. Curajul \u00een fata vietii nu i-a lipsit nici unuia dintre ei. \u00censa viata omului de afaceri e \u00eenfloritoare, pe c\u00e2nd ceilalti doi au sf\u00e2rsit-o \u00een streang.
\nCel cu viata \u00eenfloritoare da interviuri. Si, astfel, aflam cum a facut de se afla pe val. Ceilalti doi tac. Si despre drama pe care o duc cu ei stie doar v\u00e2ntul.
\nOmul de afaceri spune ca succesul lui se datoreaza faptului ca a stiut sa munceasca. Pai altfel cum? Din modul \u00een care \u00eesi explica ascensiunea, se \u00eentrezareste un om care stie ce spune. Fara munca, prin spalari de bani, v\u00e2nzari de tara si alte asemena \u00eendeletniciri, se fac milioanele. Dar, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, se pierd milioanele. Omul nostru spune ca \u00een 2012 a avut un volum de afaceri de 19 milioane de euro. Pare credibil, c\u00e2nd \u00eei iei \u00een consideratie argumentatia. Omul a stiut sa munceasca.
\nDespre barbatul care a fost gasit sp\u00e2nzurat \u00een casa lui, pe balcon, stim putine lucruri. Presa a trecut peste cazul lui razant. Mie mi-au ramas ochii pe articol. Fiindca as fi vrut sa aflu cum poate ajunge cineva, care a dovedit ca are curaj, la o asemenea neputinta. La un asemenea nivel al pierderii sensului vietii. Omul, un barbat t\u00e2nar, nu a lasat nici o scrisoare \u00een urma lui. Nu a cerut si nu a dat nimanui socoteala pentru actul suprem pe care l-a sav\u00e2rsit.
\nCum tot ce se \u00eent\u00e2mpla se pune pe seama crizei, cum din cauza ei toti cei din tarile cu probleme economice suntem aproape nebuni, esti tentat sa crezi ca omul s-a sinucis fiindca nu mai avea serviciu. Nu mai avea, deci, unde sa munceasca si el, ca altii, pesoanele de succes. Ne \u00eenselam \u00eensa. Avea. Deci, se pare ca nu munca este cea care ne tine \u00een echilibru psihic. Nu ea este singurul factor care ne \u00eempinge \u00een fata guvernelor din tarile gazda, pentru a fi felicitati ca cei mai de succes oameni din diaspora.
\nSinguratatea? Se poate.\u00a0 Cel gasit de politie legan\u00e2ndu-se pe balcon, se pare, nu avea pe nimeni pe care sa puna at\u00e2t pret, \u00eenc\u00e2t sa-i lase c\u00e2teva cuvinte scrise, la trecerea spre cealalta lume. Sa-l fi \u00eendemnat aceasta singuratate la decizia lui? Sa fie ea, relatia defectuoasa cu cei din jur, cauza pierderii sensului vietii? Sa fii oare capabil de suicid atunci c\u00e2nd nu mai pui pret pe nimeni?
\nFemeia rom\u00e2nca, nici ea tocmai batr\u00e2na, pe care carabinierii au gasit-o sp\u00e2nzurata la o margine de padure \u00eentr-un alt colt de Italie, avea o sora. Si, mai presus de orice, avea o fata. Femeia nu era singura. Ea a lasat \u00een urma ei o scrisoare. Despre continutul scrisorii nu stim nimic. Nu e dreptul nostru sa stim. Dar se pare ca nici faptul ca nu ai o relatie \u00een comunitate de care sa te agati nu te poate duce la suicid. Atunci ce?<\/p>\n
Una dintre cele mai paradoxale concluzii la care ajunsesera sociologii emigratiei prin anii \u201980-\u201990 era ca emigrantii ilegali sunt mai putin amenintati \u00een fiinta lor de lipsa contactelor sociale dec\u00e2t imigrantii legali. Si studiile aratau ca \u00een jurul imigrantilor ilegali se constituia de regula o retea de \u00eentrajutorare. Fiindca ei nu \u00eel amenintau \u00eenca pe localnic sau pe conationalul venit anterior \u00een tara de imigratie si care beneficia acum de un anumit coeficient de stabilitate. Oric\u00e2nd se gasea pentru imigrantul ilegal o saltea veche. Oric\u00e2nd se gaseau haine de care cineva voia sa scape din dulapuri.
\nPolitica \u201esaltelei vechi\u201c a functionat mai ales \u00een cazul celor care nu mai puteau sa se \u00eentoarca \u00een tara lor. Noi, cei din tarile comuniste, eram pe primul plan. Veneau africanii, \u00een tarile carora unii si altii organizau lovituri militare. Veneau sud-americanii, la care, dupa acelasi model\u2026
\nReteaua de \u00eentrajutorare care se crea \u00een jurul celui care nu mai avea unde sa se \u00eentoarca\u00a0 \u00eel tinea la suprafata, fizic si psihic. \u00cen momentul \u00een care el dob\u00e2ndea drept de sedere, actiunile acestei retele \u00eencetau automat. Omul nu mai era un neputincios \u00een bataia sortii. Omul devenea concurent pe locul pe care te considerai tu stap\u00e2n. Deci, asemenea tie\u2026 sa se descurce!
\nN-am auzit \u00eensa niciodata \u00een toti acei ani despre cineva care, \u00een imposibilitate fiind sa se \u00eentoarca \u00een tara lui, sa-si fi pus capat vietii. Oamenii avusesera curajul sa plece. Oamenii nu mai puteau sa se \u00eentoarca. Deci se luptau sa supravietuiasca.<\/p>\n
Tarile europene care \u00eesi adusesera cetatenii \u00eentr-o asemenea situatie se bucura astazi de circulatie libera. Rom\u00e2nia \u00eesi primeste oric\u00e2nd \u00eenapoi emigrantii, cel putin din punct de vedere al legilor. Si \u00eentr-o tara este \u00eentotdeauna loc pentru unul nascut acolo.
\nDe ce nu s-au \u00eentors atunci cei doi oameni ai nostri \u00een tara, \u00eenainte de a lua hot\u00e3r\u00e2rea de a se sinucide? Cum ajunge oare cineva la o asemenea pierdere a sensului vietii, \u00eenc\u00e2t sa nu mai poata pune pret pe nimic? Nici pe munca, desi, uite, pe unii aceasta \u00eei face zmei! Nici pe familia apropiata, care pe altii \u00eei tine, cum-necum, dincolo de pragul gesturilor fatale. Nici pe propria lor identitate care, \u00een fata greului vietii, se dovedeste a avea valoarea zero.
\nCine poate sa raspunda la asemenea \u00eentrebari, sa o faca!
\nEu, \u00een mod sigur, nu sunt \u00een stare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen Italia (potrivit presei din diaspora), noi, rom\u00e2nii, am \u00eenregistrat \u00een luna septembrie succesul unui conational, declarat cel mai bun om de afaceri imigrant. Si am mai avut\u2026 doi sp\u00e2nzurati! Omul de afaceri a fost felicitat p\u00e2na si de guvernul Rom\u00e2niei. Interesul pentru cazul celor doi sp\u00e2nzurati cine l-a preluat? Un psihiatru \u00eemi spunea ca… Cite\u0219te mai mult »Sensul vietii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-13364","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1416,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13364","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13364"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13364\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13364"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13364"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13364"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}