De peste 140 de ani, Teatrul Antic din Orange gazduieste un renumit festival de vara. Nu sunt programate multe spectacole sau concerte lirice. La \u201eChor\u00e9gies d’Orange\u201c, seara de seara, peste 8.000 de melomani iau loc pe treptele de piatra ale amfiteatrului roman construit \u00een primii ani ai sec. I d.C. si se supun \u00een primul r\u00e2nd rigorilor mistralului, taios v\u00e2nt provensal st\u00e2rnit din senin, care face ca deseori publicul sa se protejeze cu… plapumi, \u00een iulie si august. Cine este inspirat, le aduce de la hotel sau de acasa. Nepregatit, am rezistat cu greu unui astfel de moment acum peste 10 ani, la un spectacol cu \u201ePovestirile lui Hoffmann\u201c. \u00cen aceasta vara, cu emotie am asteptat prognoza meteo dar mistralul a fost indulgent.
\nPentru 2012, ca titluri de opera, organizatorii au preferat opusuri pucciniene, mai \u00eent\u00e2i \u201eBoema\u201c, apoi \u201eTurandot\u201c. Am vazut primul spectacol al ultimei lucrari a maestrului de la Torre del Lago, \u00eentr-o productie mai veche la Orange, semnata de Charles Roubaud cu contributia scenografului Dominique Lebourges, creatoarei Katia Duflot (costume) si autorului luminilor, Avi Yona Bueno. Cadrul natural al Teatrului Antic, cu celebrul zid strajuit \u00een \u00eenaltimi de statuia legionarului roman, acum acoperita de un gong imens, a primit suflu epic prin decoratiunile monumentale, de epoca, asa \u00eenc\u00e2t \u201eTurandot\u201c a beneficiat de o mizanscena clasica, \u00een care costumele stilizate, cu culori terne, au configurat o atmosfera apasatoare, cenusie. \u00centr-un Pekin s\u00e2ngeros, nici nu putea fi altfel, a g\u00e2ndit regizorul. Singurele iluminari au venit prin schimbarea din negru \u00een alb a costumelor eroinei titulare, la final, ca simbol al metamorfozei de spirit si, desigur, prin vesmintele stralucitoare ale \u00cemparatului Altoum, rememorare a fastului Orasului Celest. Important \u00een economia productiei a fost si jocul sofisticat al proiectiilor pe uriasul zid \u00eenalt de aproape 40 de metri, ca binevenita si expresiva \u00eentregire a spatiului.
\nDoua soprane
\nDupa debuturi de mare rezonanta \u00een rol la Scala si Metropolitan, soprana americana Lise Lindstrom, frumoasa, \u00eenalta, cu silueta de invidiat si glas de exceptie, a cucerit si publicul francez. Temutul rol al Principesei Turandot, ultra-dramatic si adesea ucigator pentru vocile feminine \u00eenalte care se \u00eencumeta sa-i parcurga portativele, a gasit \u00een noua diva o interpreta de mare valoare si autoritate profesionala. Fara multe si bogate armonice timbrale dar cu stralucire metalica, incisiv, taios, cu atacuri necrutatoare si fulminante ale notelor extrem-acute, glasul Lisei Lindstrom a dominat arena si ansamblurile, ca volum si penetranta. \u00cen multe momente a frizat competitivitatea cu interpretarile legendare ale rolului. Personajul pe care l-a propus a avut modernitate prin naturalete, de la tinuta si radiatia glaciala nemiloasa din actul secund la abandonul total \u00een fata iubirii, cu o feminitate care cu greu s-ar fi putut banui.
\n\u00cen rolul Li\u00f9, Maria Luigia Borsi, soprana italiana de profunda sensibilitate, a impresionat prin frazarea de lux, prin sunetele impecabile \u00een pianissimo \u00eenfatisate pe tot ambitusul, dar \u00eendeosebi \u00een registrul \u00eenalt. \u00centregul ei c\u00e2nt vadeste studiu minutios, tehnica solida, stilistica adecvata. Ca pilde, ma g\u00e2ndesc la finalul primei arii \u201eSignore, ascolta!\u201c (Si bemol atacat \u00een pianissimo si sustinut prelung \u00een crescendo catre sonoritati puternice) dar si la derularea plina de emotionalitate a arcului melodic din aria \u201eTu che di gel sei cinta\u201c (actul al III-lea).
\nBuni au fost si basul italian Marco Spotti (Timur), si trio-ul celor trei ministri, francezii Marc Barrard (bariton, Ping), Jean-Fran\u00e7ois Borras (tenor, Pang), Florian Laconi (tenor, Pong), ca si Luc Bertin-Hugault (bariton, Un mandarin). O fosta glorie a deceniilor trecute, important c\u00e2ntaret belcantist, tenorul american Chris Merritt (60 de ani) a acceptat intrarea \u00eentr-un rol episodic, cel al \u00cemparatului Altoum, demonstr\u00e2nd ca despartirea de scena nu se face prea usor.
\nLa pupitrul a doua masive formatii, Orchestre National de France si Ensemble instrumental des Chor\u00e9gies d\u2019Orange, s-a aflat reputatul Michel Plasson, aproape octogenar, un obisnuit al arenei provensale. A oferit siguranta si multe certitudini, \u00een pofida unor tempi alungiti care pe alocuri au saracit discursul de dinamica si tensiune. Forte importante, Choeurs de l\u2019Op\u00e9ra-Th\u00e9\u00e2tre d\u2019Avignon et des Pays de Vaucluse, Choeurs de l\u2019Op\u00e9ra de Toulon Provence-M\u00e9diterran\u00e9e, Choeurs de l\u2019Op\u00e9ra de Nice, Choeurs de l\u2019Op\u00e9ra de Tours, Ensemble vocal des Chor\u00e9gies d\u2019Orange, Ma\u00eetrise des Bouches-du-Rh\u00f4ne au acoperit masivitatea scriiturii corale si au umplut uriasa scena de aproape 90 m lungime si numai 10-15 m latime.
\nDezastrul
\nRam\u00e2ne Roberto Alagna, la debutul absolut \u00een rolul Cal\u00e0f, \u00een mod sigur o culme a tot ce c\u00e2ntase p\u00e2na acum tenorul francez, al carui glas liric se vedea confruntat acum cu una dintre cele mai complicate tesaturi vocale spinte, cu serioase intarsii dramatice.
\nLa prima fraza, \u201ePadre! Mio padre! O padre, s\u00ec, ti ritrovo!\u201c,\u00a0 timbralitatea solara si catifelata, \u201elacrima\u201c din glasul lui Alagna au fascinat. Mai apoi, s-au strecurat nedumeririle si au aparut germenii unei catastrofe. Prima chemare prelunga, \u201eTurandot!\u201c (Si bemol), a avut un atac neconvingator de sunet, nota de Do acut (\u201eGli enigmi sono tre\u201c), rostita la unison cu Principesa, a fost doar… mimata, iar mai apoi a intonat raspunsurile la \u00eentrebarile lui Turandot fie mai jos cu o octava (!), fie superficial, cu voce deja voalata. Culminatia precarei prestatii a fost \u00een actul al III-lea, c\u00e2nd tenorul nu s-a implicat deloc \u00een celebra \u201eNessun dorma\u201c, pe care a \u00eencheiat-o cu un chics monumental. \u00cen fine, \u00een marele duet final a evitat toate notele \u00eenalte. Astfel s-a derulat aventura lui Roberto Alagna la debut \u00een rolul puccinian.
\nAsadar, semnele de disconfort aparusera repede… dar cererea de clementa prin statia de amplificare s-a facut t\u00e2rziu, dupa singura pauza a serii, dintre actele II si III. Se pare ca renumitul tenor era de c\u00e2teva zile sub tratament cu antibiotice \u00een urma unei micoze. Chiar daca se presupune ca repetitia generala a decurs bine \u2013 desi este putin probabil \u00een atari conditii \u2013 si cum fiecare artist profesionist stie absolut precis \u00een ziua spectacolului daca este apt sa c\u00e2nte seara, ma \u00eentreb de ce dl Alagna nu a facut cunoscuta din timp starea sa de sanatate, pentru ca managementul sa se \u00eengrijeasca de \u00eenlocuire.
\nRaspunsul vine \u00een mod cert din zona financiara. \u00cendragitul tenor a ramas cu banii (si la spectacolele \u00een aer liber onorariile sunt substantial mai mari dec\u00e2t la cele \u00een sala), iar noi cu dezamagirea. A respira acelasi aer cu o mare vedeta nu este suficient pentru satisfactii artistice! Iata un subiect asupra caruia c\u00e2ntaretii ar trebui sa reflecteze, indiferent de dimensiunea renumelui lor. O parte din public a aplaudat anuntul, salut\u00e2nd dorinta dlui Alagna de a fi prezent pe scena. Cred \u00eensa ca adevarul nu este nici macar la mijloc, ci de partea celor care au protestat vehement, cel putin la paritate cu ceilalti. Trista seara!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
De peste 140 de ani, Teatrul Antic din Orange gazduieste un renumit festival de vara. Nu sunt programate multe spectacole sau concerte lirice. La \u201eChor\u00e9gies d’Orange\u201c, seara de seara, peste 8.000 de melomani iau loc pe treptele de piatra ale amfiteatrului roman construit \u00een primii ani ai sec. I d.C. si se supun \u00een primul… Cite\u0219te mai mult »\u201eTurandot\u201c trist la Orange<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[8297],"class_list":["post-13361","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-teatrul-antic-din-orange"],"views":1195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13361","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13361"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13361\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13361"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13361"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13361"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}