Critica de \u00eent\u00e2mpinare, sub forma cronicii literare at\u00e2t de citita si de respectata, dar nu doar ea, a intrat \u00een anii ce au urmat evenimentelor din decembrie 1989 \u00eentr-un con de umbra deasa. Coplesita de gazetaria exploziva, de memorialistica parvenitilor, nap\u00e2rlitilor si pescuitorilor \u00een ape tulburi, de povestile de tip Elodia, care mai de care mai senzationale si mai suprarealiste, cu fete violate la morga, cu gaini ce nasteau pui vii, cu morti care \u00eenviau pe ultimul drum, critica de \u00eent\u00e2mpinare devenise un gen desuet, ba chiar, vai, ceva ce avea un puternic… iz comunist. \u00cencerc\u00e2nd poate sa-si salveze domeniul (profesia!) nu putini cronicari au gasit de cuviinta ca trebuie sa adere, nu-i asa?, la spiritul nou, revolutionar. Au abandonat spiritul critic si posibila deviza \u2013 \u201emergeti cu valoarea, ca sa nu rataciti!\u201c. Multi au adoptat si, asa-zic\u00e2nd, un gen nou, ce s-ar putea numi \u201ecritica de gasca\u201c. Ei au \u00eenlocuit elitele autentice, inclusiv de la \u00eenaltimea unor functii \u00een sistemul culturii, cu gastile lucrative si, din pacate, dupa aproape 23 de ani, \u00eesi continua linistiti programul de substituire. \u00centr-un excelent editorial din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, Nicolae Manolescu distinge trei \u201edaunatori\u201c ai cronicii literare, \u00eentre care \u201ecel mai ticalos dintre toti\u201c, cum \u00eel considera pe buna dreptate criticul si cronicarul cu o experienta invidiabila, este \u201epartizanatul, politichia literara\u201c. Or, scrie autorul \u201eIstoriei critice a literaturii rom\u00e2ne\u201c \u2013 \u201ePolitichia strica meseria. S-a spus adesea dupa 1989 ca, o data cu democratia, a apus vremea unicului cronicar urmat de toata lumea literara. Din pacate, ceea ce se petrece \u00een prezent dovedeste mai putin legatura dintre un partid unic si un cronicar unic si mai mult o gresita idee de democratie ca libertate negrevata de responsabilitate si care a dus la far\u00e2marea vietii literare \u00een bisericute ostile una alteia, fiecare pretinz\u00e2nd a avea cronicarul ei\u201c.
\nAlti critici, nu doar cronicari, ci si autori de comentarii, eseuri, emisiuni de radio si TV, de numere tematice ale unor reviste s-au opintit \u00een canon pentru a-l demola. Numai ca, cel mai adesea, nu au reusit dec\u00e2t niste ridicole pocnituri cu prastia \u00een statui. Adapt\u00e2ndu-se repede, s-au sincronizat \u2013 \u00een spirit si \u00een fapta \u2013 cu demolatorii fermelor zootehnice, ai flotei comerciale, ai sistemului de irigatii, ai muntilor si padurilor, ai podgoriilor si livezilor, \u00een locul carora au ramas ruine, p\u00e2rloage si terenuri desertificate. Dar canonul literar a rezistat. Era prea solid, nu putea fi dar\u00e2mat ca un regim politic ori ca o fabrica. Pentru ca nu numai opera scriitorului, ci si sufletul si memoria cititorului se dovedesc mai tari dec\u00e2t bronzul. Or, \u00een ultima instanta, ele impun si canonul! Sigur, dupa 2000, observa acelasi Nicolae Manolescu, \u00eentr-un alt context, paradigma s-a schimbat \u2013 \u201ese scrie altfel, se citeste altfel, se cere altceva de la literatura\u201c. Canonul nu se modifica, \u00eensa, \u00een 10-20 de ani, si s-ar putea ca nimic din ce se prefera ca lectura azi nici sa nu intre vreodata \u00een vreun canon…
\n\u00cen \u201edeceniul gol\u201c (1990-2000), cum bine l-a definit Octavian Paler, c\u00e2nd s-a vrut \u2013 iar unii, de o consecventa bovina, \u00eenca mai vor \u2013 transformarea literaturii rom\u00e2ne a celei de-a doua jumatati a secolului trecut, dar nu numai (vezi cohorta de \u201emititei\u201c care l-au luat la tinta, uneori folosind un limbaj suburban, golanesc, pe \u00eensusi Eminescu), \u00eentr-un \u201emorman de fiare vechi\u201c, s-a trait si o mare deziluzie, convertita \u00eentr-un sentiment de frustrare si, totodata, de culpabilitate, ne\u00eempartasit, dar lesne de intuit: absenta glorioasei \u201eliteraturi de sertar\u201c at\u00e2t de patetizata, de mediatizata \u00een deceniile opt si noua, \u00eendeosebi de niste propagandisti de la posturi de radio din afara, dar si de unii literatori din interior. Acum, ca sa fim sinceri p\u00e2na la capat, trebuie sa recunoastem ca ne asteptam cu totii sa vedem editate si sa citim romane, volume de poezie, de teatru, ba, de ce nu, si de critica, care, sub nici o forma, nu putusera sa apara \u00een Rom\u00e2nia antedecembrista. Aceasta era \u201eliteratura de sertar\u201c visata de noi, nu doar cea confesiva, fie ea si aceea privind drama concentrationara, care \u00eesi are desigur importanta ei ca marturie dureroasa privind o epoca istorica pe c\u00e2t de tragica, pe at\u00e2t de complexa. Dar nu prea a fost cazul. Jurnalele, memoriile, corespondenta \u2013 c\u00e2nd nu sunt ale unor Nicolae Steinhardt, Petre Pandrea sau I. D. S\u00eerbu \u2013 nu fac o literatura, cu tot interesul pe care \u00eel pot suscita. Jurnalele, epistolarele \u2013 ne\u00eendoios, foarte importante \u00eentr-o cultura, nu numai \u00eentr-o literatura \u2013 sunt precum filmele destinate intelectualului mediu, adica cele care au totusi la baza povesti captivante, romane bune, fie ele si virtuale, nu scenarii ale unor \u201escriitori de vagoane\u201c de prin India, America Latina sau de pe la Hollywood. O t\u00e2nara, care nu este capabila sa o \u00eensoteasca cu bataile inimii ei pe Natasa Rostova la primul bal al acesteia, poate cel mai fastuos si mai tulburator bal din toata literatura universala, citeste si se proiecteaza \u00een jurnalul ori \u00een autobiografia cutarei vedete de muzica pop. Nimic rau \u00een asta. Este nivelul ei de interes, de emotie, de traire, de cunoastere. Aceasta este cota bovarismului sau.
\n\u00centr-un eseu publicat cu mult \u00eenainte de anii \u201990, Ileana Malancioiu observa: \u201eExista un talent de a citi care difera de la individ la individ at\u00e2t \u00een functie de \u00eenclinatiile \u00eennascute ale fiecaruia, c\u00e2t si de educatia menita sa dezvolte aceste \u00eensusiri naturale. Primatul cade, fara \u00eendoiala, asupra talentului… Dat fiind ca numai \u00eempreuna fac posibila cultura, darul cititului este la fel de nobil ca si acela al scrisului\u201c. Si, dupa ce schiteaza un portret al cititorului de meserie \u00een c\u00e2teva ipostaze: criticul blazat, batr\u00e2n \u00eenca din tinerete, redactorul de editura, e vorba de cel care e convins ca el \u201e\u00eel face\u201c pe scriitor, scriitorul marunt si vanitos, care citeste mecanic si patimas, Ileana Malancioiu conchide: \u201eDar nu poti sa nu constati cu nemarginita tristete ca, \u00een vreme ce darul scrisului este ades comentat si negat cu o dezinvoltura care te face sa-ti fie rusine sa iei act de ea, darul cititului este presupus a fi de la sine \u00eenteles si cititori absolut netalentati \u00eesi expun \u00een voie jalnicele rezultate ale asa-ziselor lor lecturi\u201c.
\nSemnificativ, Nicolae Manolescu si-a intitulat o carte autobiografica, aparuta \u00een 2002, \u201eCititul si scrisul\u201c. Alaturarea celor doua \u00eendeletniciri ar putea sugera ca una o presupune pe cealalta, dar, oricum, interesanta este ordinea. Primatul, cum ar spune Ileana Malancioiu, cade pe citit, adica pe cea mai libera si mai democratica dintre activitati. \u00cen nici o constitutie din lume nu este \u00eenscris un drept mai garantat ca dreptul de a citi, ca, de altfel, si dreptul de a nu citi. Cu scrisul \u00eensa, lucrurile stau sau ar trebui sa stea cu totul altfel. Lectura se produce \u00een intimitate. Scrisul, c\u00e2nd atinge tirajul de trei exemplare, este public. \u00cen defuncta Uniune Sovietica a lui Stalin, unor poeti incomozi sau neagreati de satrapul de la Kremlin le erau editate plachetele \u00een trei exemplare, ceea ce oficial \u00eensemna tiraj. Si, la rigoare, chiar asa si era. Un text scris este cel putin un mesaj. Or, chiar si jurnalele intime devin, mai devreme ori mai t\u00e2rziu, publice. Revenind la darul cititului si darul scrisului, cum le numeste Ileana Malancioiu \u00een admirabilul sau eseu \u201eTalentul de a citi\u201c trebuie spus ca \u00een ceea ce-l priveste pe cititorul de profesie, care este criticul, istoricul literar sau, ma rog, jurnalistul cultural, ele nu sunt suficiente. Mai trebuie ceva care e chiar mai rar dec\u00e2t talentul si inteligenta: caracter, probitate morala. La noi, au \u00eembracat abuziv roba de judecatori nu putini dintre cei cu o moralitate mai mult dec\u00e2t \u00eendoielnica. Ei l-au acuzat, printre altele, pe scriitorul rom\u00e2n ca nu a facut greva, nu s-a retras \u201e\u00een sertar\u201c, timp de aproape o jumatate de veac comunist, pentru ca \u2013 vai! \u2013 nefericita metafora \u201eSiberia spiritului\u201c, at\u00e2t de draga unora, sa capete continut. Dar uite ca nu a fost deloc asa. Si, ar fi zis Marin Preda, e bine ca n-a fost asa, monser! Iar fiindca veni vorba, pentru a da doar un singur exemplu, nici nu pot sa ma g\u00e2ndesc ca o carte eminamente subversiva, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t nu e una de fictiune, ca \u201eImposibila \u00eentoarcere\u201c, nu ar fi aparut exact \u00een momentul c\u00e2nd a fost scrisa. Si asta fiindca este cartea unei mari constiinte de care regimul se temea. Libertatea de expresie presupune cu necesitate criteriul valorii. Libertatea de a spune prostii, postula nu demult un mare scriitor spaniol, nu trebuie tolerata.
\nAltminteri, reaua-credinta, reactiile resentimentare ale unor complexati sau ale unor mercenari si neocominternisti sunt tot ce poate fi mai sterilizant \u00een ordinea spiritului. Ele fac inutile si talentul cititului si talentul scrisului, transform\u00e2ndu-le \u00een ceva ce seamana cu acel motor al unui om din Tecuci dintr-o memorabila poezie a lui Mihai Ursachi. Apropo, unul dintre poetii importanti care si-au scris opera \u00een \u201eSiberia spiritului\u201c!…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"