{"id":13327,"date":"2012-10-01T11:00:06","date_gmt":"2012-10-01T09:00:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13327"},"modified":"2012-10-01T11:00:54","modified_gmt":"2012-10-01T09:00:54","slug":"europa-de-maine-a-lui-stefan-zweig","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/europa-de-maine-a-lui-stefan-zweig\/","title":{"rendered":"Europa de maine a lui Stefan Zweig"},"content":{"rendered":"

Stefan Zweig, Lumea de ieri: amintirile unui european,<\/em> Editura Humanitas, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

\u201eLumea de ieri\u201c, memoriile postume ale austriacului Stefan Zweig, gasite sub forma de manuscris la c\u00e2teva zile dupa ce Zweig si sotia sa \u2013 autoexilati \u00een Brazilia imediat dupa debutul asteptat cu \u00eencordare al celui de-al Doilea Razboi Mondial \u2013 au fost gasiti morti \u00een apartamentul lor, \u00een urma unei sinucideri pricinuite, indubitabil, de teroarea psihic\u00e3 si de depresia scriitorului, \u00een perioada istorica tulbure \u00een care a fost obligat sa traiasca. Malaxorul istoriei rapune constiinte si \u00eendoaie spirite exemplare care, \u00een alte circumstante, ar straluci \u00een academii, \u00een universitati sau pe rafturile librariilor.
\nViena batr\u00e2nului Franz Joseph<\/strong>
\nConstituind un text voluminos, \u201eLumea de ieri\u201c este departe de a fi biografia unui suflet pesimist sau ranchiunos. Zweig, nascut si educat \u00een eclatanta Viena de la \u00eenceputul secolului trecut, pe c\u00e2nd dualismul austro-ungar pastra cu sfintenie nu numai cinstea imperiului intacta, dar asigura pe deasupra o varietate de personalitati remarcabile \u00een orice domeniu al stiintei pe continentul european, scrie cu o nostalgie retinuta despre societatea de atunci. Pentru Zweig, temelia regimului monarhic al batr\u00e2nului Franz Joseph este asigurata de un liberalism moderat, de o clasa de mijloc prospera, de moravuri rigide care, toate la un loc, confera stabilitate si statornicie lumii pierdute pe fronturile germano-franceze dintre 1914 si 1918.
\nO armonie sociala \u00een care variate natiuni, cu proprietatile lor culturale accentuate \u00een cosmopolitul imperiu aflat la amurg, \u00eei \u00eentovarasesc placut maturizarea t\u00e2narului Stefan Zweig. Provenit dintr-o familie de burghezi bogati, cu o linie paterna care, modest si sigur, se \u00eembogateste de pe urma unei fabrici de textile din Boemia, Stefan Zweig, evreu laic si \u00eencrezator \u00een progresul Europei prin ratiune si stiinta, ca orice burghez educat de la \u00eenceputul veacului, alege \u00eenca de t\u00e2nar calea artei literare. Pasionat de muzica clasica si, p\u00e2na la finalul vietii, un colectionar magistral de manuscrise si partituri celebre (Casa Zweig \u00eei poarta \u00eenca mostenirea), Zweig se considera un brav cetatean al universului. Proza sa aduce aminte de seninatatea optimista, de calmul apolinic, umbrit de tusele unor aprehensiuni de profet al \u00eentunericului (Zweig nu ezita sa se compare c\u00e2nd cu prorocul Ieremia, c\u00e2nd cu Cassandra homerica), din \u201ePoezie si adevar\u201c. Goethe si Shakespeare sunt, la fiecare pas, zeii tutelari ai biografiei lui Zweig. Prin apropierea de cultura germana, nu de putine ori un cititor cu antenele \u00eentinse va sesiza o abnegatie pentru eruditie si creatie libera cum numai \u00een \u201eJocul cu margele de sticla\u201c al lui Hermann Hesse mai gasesti \u2013 semn al unei generatii exceptionale de carturari crescuti \u00een limba germana \u2013, iar ca atmosfera, ceva din ordinea asezata si tihnita a \u201eToamnei\u201c lui Adalbert Stifter sau din obiceiurile cvasipatriciene ale personajelor din \u201eMuntele vrajit\u201c. Amintirile lui Stefan Zweig sunt at\u00e2t un omagiu adus Austriei imperiale, careia \u00eei recunoaste, totusi, dar fara luari de pozitie vitriolante, \u00eenchistarea morala si detentia pedagogica a educatiei oficiale, c\u00e2t si un c\u00e2ntec de lebada al traiului burghez previzibil, comod, echilibrat, anodin, fara salturi ale constiintei \u00een domnia cinismului, fara tumefieri intelectuale, fara luari de pozitie intransigente, fara violenta si necumpatarea celor 30 de ani de razboi civil european pornit pe strazile patate cu s\u00e2nge princiar ale orasului Sarajevo, \u00eentr-o dupa-amiaza superba de iulie.
\nCine este Stefan Zweig?<\/strong>
\nFiind o reeditare, \u00een prestigioasa colectie \u201eVintage\u201c de la Humanitas, volumul de amintiri a lui Stefan Zweig este o insidioasa ilustrare a paseismului pentru \u201eclasa de mijloc\u201c, cu volane si stil din interbelicul rom\u00e2nesc, doar ca, de data aceasta, mutat \u00een Centrul Europei, \u00een minunata Viena. Cine este Stefan Zweig? Un scriitor celebru \u00een anii 1920-1930, cel mai tradus autor de pe mapamond la vremea sa, unul dintre cei mai ilustrii intelectuali interbelici, apropiat al intelighentiei literare europene si, dupa 1933, unul dintre artistii \u00een care s-a tras cu pusca antisemitismului p\u00e2na c\u00e2nd a fost constr\u00e2ns sa se retraga \u00eentr-un deprimant exil \u00een America de Sud, unde si-a pus capat zilelor. \u00cen perioada comunista s-a publicat la noi \u201eOrele astrale ale omenirii\u201c, o carticica grandilocventa de popularizare adresata adolescentilor, care te punea la curent, \u00eentr-un stil memorabil, cu marile descoperiri stiintifice ale secolului al XIX-lea. Nu am gresi prea mult daca am afirma ca Zweig scrie prolix pe alocuri si ca se av\u00e2nta \u00eentr-o serie de laude pentru niste descoperiri pe care nici el nu le \u00eentelegea prea corect, la nivel stiintific: capitolele \u201eOrelor…\u201c par si acum niste extrase din rubrica de curiozitati tehnice dintr-o gazeta de epoca, un fel de Jules Verne doar cu descrieri, pentru pusti imberbi sau liceeni isteti. Iar cine \u00eencearca sa citeasca si \u201eTriumful si destinul tragic al lui Erasm din Rotterdam\u201c, \u00een pofida frumusetii stilului, va descoperi, iarasi, o carte bombastica, umflata de imnuri si idealizata de laude aureolate la adresa umanistului olandez, si inferioara monografiei lui Johan Huizinga, un raport mai corect istoric si mai temperat asupra lui Erasmus.
\nCam orice biografie scrisa de Stefan Zweig (si sunt c\u00e2teva) \u00eencearca neconvingator (dar inspirat!) sa adauge \u00eenca un portret la o galerie de mari spirite europene: pasiunea sa de colectionar remarcabil l-a \u00eempins pe Zweig sa \u00eempaieze ceremonios personaje istorice, de la Maria Stuart p\u00e2na la Maria Antoaneta. Desi austriac, putem constata, prin romanul si nuvelele traduse si la noi, \u201eSuflete zbuciumate\u201c si \u201eSecret arzator\u201c, ca Zweig nu detine nimic din profunzimea zbuciumata, de crepuscul imperial, a unor Franz Kafka, Joseph Roth, Hermann Broch, Robert Musil, Arthur Schnitzler, Heimito von Doderer si altii din acea generatie damnata. Hugo von Hofmannsthal si Rainer Maria Rilke sunt mai apropiati de \u00eentunericul tenebros, tivit de o linie s\u00e2ngerie, al literaturii austriece din perioada prabusirii Imperiului. Stefan Zweig, cu celebritatea sa internationala, scrie superficial si previzibil, si asta pentru ca, desi complet antifilozofic, este apropiat de gusturile burghezului neamt din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, \u00eembibat de fervoare comerciala si pietism estetic goethean.
\nO durere sincera<\/strong>
\n\u201eLumea de ieri. Amintirile unui european\u201c izvoraste dintr-o durere sincera a lui Stefan Zweig. Memoriile sunt \u00eempartite \u00eentr-o prima parte, \u00een care \u00eesi rememoreaza tineretea si perioada de formare, sub obladuirea coroanei imperiale, si o a doua, \u00een care blestema soarta trista a culturii europene, obligata sa se izbeasca de barbaria unei Germanii dezlantuite, a tuturor fanatismelor, a s\u00e2ngelui si a lozincilor politice vulgare si mincinoase.
\nDesi volumul e admirabil \u00een destul de multe locuri, citindu-l ca pe o autobiografie, nu reusim sa fim complet de partea lui Stefan Zweig. E evident ca aceste memorii nu sunt scrise fara efort si deseori te alegi cu o stare de spirit \u00eenduiosatoare, empatiz\u00e2nd cu scriitorul austriac. Zweig reuseste performanta inegalabila (pentru mine) de a decortica inconstient bucatile care formeaza mentalitatea burghezului emancipat din Europa secolului al XIX-lea. Scriitorul este m\u00e2ndru de originile sale evreiesti, dar, p\u00e2na la urma, reuseste sa le prezinte \u00eentr-un mod oarecum pagubos: tatal si bunicul sau s-au chivernisit asemeni evreilor descurcareti din Imperiu, \u00eensa ambitia oricarei familii evreiesti \u2013 ambitie tinuta ascunsa \u2013 este ca urmasii lor sa straluceasca intelectual, ca parte al unui popor ales al cartii. Avocatura, jurnalismul, medicina, literatura, titlurile de doctor sunt dezideratele familiilor evreiesti prospere din societatea continentala antebelica. Zweig mentioneaza de multe ori, \u00een amintiri, o observatie cel putin curioasa: cultura nedemocratica a popoarelor germanice implica o separare neta pe clase sociale care se dispretuiau reciproc, de sus \u00een jos (contesa pe burgheza, burgheza pe servitoare, servitoarea pe bacan, bacanul pe taranca) si care nu comunicau unele cu altele, realitate sociala \u00een care totusi evreii \u00eesi gaseau \u00eemplinirile lor de excelenta profesional\u00e3 si respect de sine (cel mai pilduitor exemplu \u00eel asigura Theodor Herzel, om de baza la organul de presa al claselor de mijloc din Austria, Neue Freie Presse, prin intermediul caruia Zweig patrunde \u00een lumea literara gratie ajutorului si opiniei sale favorabile, si pontiful miscarii internationale a sionismului, unul dintre parintii fondatori ai statului Israel, ca program politic viabil).
\nPare cel putin ciudat sa vad cum Zweig \u00eentareste cu marturisirile sale imaginea evreului cumpatat, misterios si m\u00e2ndru si pe aceea a burghezului condescendent si cu o puternica constiinta de casta \u00eenchisa, asa cum o \u00eent\u00e2lnim \u00een propaganda desantata a st\u00e2ngii si a dreptei extremiste din interbelic. Desi Zweig ne lasa sa credem ca ar fi existat o armonie interetnica \u00eentre populatiile Austro-Ungariei (\u201e\u00eenchisoarea popoarelor\u201c \u00eei era porecla) si ca erau vremuri \u00een care clasele sociale prosperau \u00eempreuna si nu se respingeau, ordinea sociala despre care se povesteste este \u00eenca accentuat patriarhala, fixista, greoaie si neindulgenta cu cei din afara ei. Saracia si subdezvoltarea din vremea Imperiului \u00eei scapa printre degete austriacului, \u00een amintiri. Mai grav, aceasta scapare pare rezultatul educatiei cosmopolite a lui Zweig si veti vedea de ce: agnostic, fara pic de educatie religioasa, Zweig crede doar \u00een av\u00e2ntul tehnicii, care va uni popoarele \u00eentr-o fraternitate universala deznationalizata, unde oamenii vor trai vizit\u00e2nd marile orase ale lumii, citind, umbl\u00e2nd prin muzee si pinacoteci, petrec\u00e2nd \u00eentr-o companie intelectuala stralucitoare prin superbele cafenele ale Europei unite. Totul \u00een spiritul ratiunii luminate si al autonomiei nelimitate a spiritului, a individualismului eterat.
\nIdealurile marilor spirite europene<\/strong>
\nZweig \u00eesi exporta valorile personale la scara Europei si pretindea ca nu \u00eentelege de ce, odata depasite constr\u00e2ngerile religioase, umanitatea nu ar \u00eembratisa idealurile sale si ale marilor spirite europene, cu care el este prieten sau se afla \u00eentr-un schimb intens de idei. C\u00e2nd calea aleasa de Zweig este singura rezonabila, \u00een ce parte o iau societatile? Egoismul sau inconstient \u00eei provoaca chiar dureri: de unde a aparut acest tavalug al istoriei, care a cazut ca un blestem peste Europa lui, peste Viena sa, peste cartierul sau bogat, peste cunostintele sale, care traiesc \u00een cele mai frumoase capitale si \u00een burguri europene, de ce trepidatia vesela a boemei sale este pusa la \u00eendoiala de tropaitul unor mic-burghezi frustrati, al unor militari \u00eenvinsi si intoleranti? Autismul si miopia sociala ale lui Zweig sunt afine doar cu privilegiile clasei sociale din care el este parte: pentru Zweig nu exista dec\u00e2t habitatul clasei de mijloc, tihnita, din Imperiu (cele 100.000 de familii bogate, printre care se numara si a sa) si, cel mult, boema cosmopolita de pe cuprinsul globului pam\u00e2ntesc. Zweig merge la Paris, la Milano, la Berlin, \u00een New York, la Moscova, \u00een Buenos Aires, cu viteza unui ins care detine c\u00e2te o casa calduroasa si primitoare peste tot: are \u00eentrevederi cu ministrul de Externe al Germaniei, industriasul de v\u00e2rf Walther Rathenau, prezent, sub masca personajului Arnheim, si \u00een \u201eOmul fara \u00eensusiri\u201c al lui Musil, iar cartile sale \u00eei aduc notorietatea unui scriitor vanitos, care nu se ascunde sa-si arate m\u00e2ndria ca publicul sau cuprinde milioane de cititori.
\nPe parcursul biografiei, Stefan Zweig tine str\u00e2ns la geometria vechii lumi: nu gasim nici macar o mentiune referitoare la viata sa intima. Cum s-a \u00eendragostit, primul amor si prima dezamagire, vreo deziluzie, orice personal \u2013 Zweig vorbeste mult \u00een numele unor principii si valori flexibile, dar nimic nu-i infirma scortosenia burgheza (poate doar sentimentul puternic de heimatlos, de evreu ratacitor printre casutele cu graniceri \u2013 deopotriva prietenosi si dusmanosi \u2013 ale lumii). Viata sa privata, la fel ca aceea a stramosilor sai, este \u00eencastrata \u00een st\u00e2nca pruderiei burgheze care glasuieste \u00een piata publica de la tribuna (desi Zweig era, zice el, un timid apolitic, care nu avea gustul marilor adunari populare). \u00centr-un capitol al cartii, pedant numit \u201eEros matutinus\u201c, Zweig denunta ipocrizia sexuala antisportiva a Imperiului Austro-Ungar: femeile erau crescute ca niste porumbite de sera, sperioase si prostute, obligate sa poarte zece r\u00e2nduri de haine p\u00e2na si pe plaja, iar barbatii \u00eesi deversau zemurile prin salile de cabaret, \u00een cartierele marginase ale Vienei sau, daca se aflau \u00een posesia unui capital suficient de mare, \u00eentretineau ca amante diverse balerine, dansatoare, c\u00e2ntarete, actrite mai mult sau mai putin celebre.
\nProstitutia ferita, desfr\u00e2ul de club secret era idealul de sexualitate (fals reprimata) al epocii si al Imperiului. P\u00e2na aici, l-as fi catalogat de st\u00e2nga pe Zweig, dar, suprema confuzie, ajungem \u00een perioada Germaniei anilor negri de inflatie, \u00een timpul Republicii de la Weimar, \u00een care fetele se rusinau dac\u00e3 nu \u00eesi pierdusera virginitatea p\u00e2na la 16 ani si \u00een care practicile homosexuale (pe care scriitorul le ironizeaza rautacios) erau la ordinea zilei \u00een r\u00e2ndurile tineretului noptatec. Consumul de cocaina si heroina \u00eempodobea peisajul devergondajului unei lumi care-si pierduse iremediabil valorile. Sa-l consider de dreapta pentru aceste consideratii, care merg chiar p\u00e2na la o pledoarie pentru o anumita restabilire a ordinii \u201eburgheze\u201c?
\nMussolini, Gorki si Hitler<\/strong>
\nDesi antifascist, Zweig se lauda un pic cu exceptionala trecere pe care o avea opera sa printre optiunile literare ale lui Benito Mussolini, care, de dragul marelui autor ce \u00eei trimite o scrisoare politicoasa la insistentele disperate ale unei cunostinte, comuta chiar pedeapsa de 10 ani \u00eenchisoare a unui detinut politic \u00eentr-o \u00eencarcerare mai bl\u00e2nda, pe gustul sotiei condamnatului. Si aceasta, dupa ce Zweig, \u00eencrezator \u00een justetea legilor si a constitutionalismului burghez (the rule of law, nu?), scrie ca nu si-l imagina pe Mussolini capabil de at\u00e2ta putere si trecere! Nu mai reusesti sa pricepi nimic.
\nHedonist cu masur\u00e3 si iubitor al artei, Zweig detesta razboiul si crede \u00een pacea mondiala, dar, c\u00e2nd ajunge \u00een Uniunea Sovietica, \u00een 1928, la sarbatorirea centenarului de la nasterea lui Lev Tolstoi, nu numai ca nu \u00eentelege mare lucru din realitatea sordid\u00e3 si tragica a vietii din URSS, dar se declara entuziasmat de naivitatea si av\u00e2ntul cordial al poporului rus proletarizat \u00een construirea unei societati mai bune. Se umfla chiar \u00een pene \u00een leg\u00e3tur\u00e3 cu prieteniile sale avute \u00een comun cu Lenin, deja \u00een racla sa \u00een perioada vizitei pe care o face \u00een URSS, si lauda talentul de povestitor al lui Gorki doar studiindu-i mimica si ne\u00eenteleg\u00e2nd o boaba ruseste (acelasi Gorki oportunist si nerealist care \u00eel \u00eensotea pe Stalin la groapa comuna intitulata Belomor Kanal \u2013 scena istorisita p\u00e2na la indignare de Soljenit\u00een \u00een \u201eArhipelagul Gulag\u201c). Radacinile solid burgheze nu-l puteau face sa sara \u00een tabara filobolsevicilor (si sunt at\u00e2tia intelectuali de marca vinovati de a fi facut acest pas), dar orbirea sa si privirea sa visatoare ma \u00eendeamna, cu riscul de a gresi, sa afirm ca Zweig era un prost psiholog si un spectator zanatic, si chiar un cetatean realmente strain de rumoarea politicului.
\nSuntem \u00eentr-o galaxie opusa de cea \u00een care a scris un geniu ca Mihail Bulgakov! Viata din cetate, cu amaraciunile si satisfactiile sale meschine, este data pe luciul parchetelor de muzeu, care sc\u00e2rtie usor, de Zweig, prieten cu Salvador Dal\u00ed, Benedetto Croce si Roger Martin du Gard, deopotriva. \u00cent\u00e2lnirea sa cu Joyce cel m\u00e2hnit nu \u00eei transmite nimic special lui Zweig. Nici o transfigurare, nici o epifanie, doar perplexitate \u00een fata bogatiei idiomatice a irlandezului! Trece pe l\u00e2nga genii admir\u00e2ndu-le din afara, si at\u00e2t. Doar pe Adolf Hitler \u00eel \u00eentelege Zweig dincolo de tunica militaroasa, si tot Hitler este cel care \u00eei stimuleaza sentimentele de furie si dispret fierbinti. Vorbind despre revoltele de strada de la Viena din anii 1930, Zweig \u00eesi aminteste: \u201eReferindu-ma, asadar, la modul \u00een care am trait acele momente revolutionare de la Viena, pot sa evidentiez numai un lucru negativ, si anume c\u00e2t de putin observa \u00een ziua de azi un contemporan \u2013 daca nu se afla din \u00eent\u00e2mplare la locul hotar\u00e2tor \u2013 din evenimentele care schimba fata lumii si propria lui viata. Pentru mine, tot ce a marcat ziua aceea a fost faptul ca aveam o \u00eent\u00e2lnire cu regizoarea Operei\u2026\u201c
\nEsafodul istoriei<\/strong>
\nCam \u00een acest chip rationeaza aproape tot timpul omul informat mai mult de gazete si scriitorul celebru Stefan Zweig! Pe st\u00e2ngistii britanici G.B. Shaw si H.G. Wells, de altminteri autori exemplari la vremea lor, dar putin cititi astazi, \u00eei percepe doar ca pe niste m\u00e2nuitori de florete \u00een arta argumentatiei politice! Naiv sau izolat \u00een turnul de ivoriu al estetismului? \u00cent\u00e2lnirea fara izb\u00e2nda de la M\u00fcnchen, atest\u00e2nd criza diplomatiei traditionale britanice (cu al sau Imperiu sap\u00e2ndu-si singur groapa), dintre Houston Chamberlain, cu al sau peace for our time, un politician naiv, de moda veche, care nu a ezitat totusi sa cedeze cu iscusinta Cehoslovacia celui de-al Treilea Reich, si oportunistul duplicitar Hitler \u00eel \u00eempinge pe Zweig sa admire nobletea cuv\u00e2ntului dat de englez. Un englez flegmatic si stap\u00e2n pe sentimentele sale, dar cu onoarea intacta, \u00een opozitie cu acest gangster politic care vrajea multimile, un ratat \u00een Viena imperiala, un om al cartierelor muncitoresti (aici se \u00eentrevede dispretul de clasa al lui Zweig). Austriacul, a carui cota literara disparuse oficial dupa 1933 \u00een Europa pe care o iubise ca un nebun (o Europa ideala, circumscrisa \u00eentre c\u00e2teva tari, vizibil eterogene ca spatii culturale, cu traditii deosebite: Germania, Austria, Italia, Suedia, Rusia), ram\u00e2ne optimist, chiar ca evreu ratacitor, ca \u00eentrupare a unui Iov ce capata si pierde tot \u00een aceeasi viata.
\nNu pot sa nu admir stralucirea stilului si frumusetea paginilor de o sensibilitate aparte, ca provenite de undeva de deasupra stratosferei, a amintirilor dulci si bl\u00e2nde din \u201eLumea de ieri\u201c, dar trebuie spus ca Stefan Zweig alcatuieste, \u00een acest volum autobiografic, o genealogie indirecta a falimentului general din mentalitatea burgheziei europene de la rascrucea secolelor. Esafodul istoriei se bizuie, \u00een definitiv, pe efortul sinucigas al victimelor de a lua parte, cu mutenie, la ridicarea sa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stefan Zweig, Lumea de ieri: amintirile unui european, Editura Humanitas, Bucuresti, 2012   \u201eLumea de ieri\u201c, memoriile postume ale austriacului Stefan Zweig, gasite sub forma de manuscris la c\u00e2teva zile dupa ce Zweig si sotia sa \u2013 autoexilati \u00een Brazilia imediat dupa debutul asteptat cu \u00eencordare al celui de-al Doilea Razboi Mondial \u2013 au fost… Cite\u0219te mai mult »Europa de maine a lui Stefan Zweig<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8282,8281],"class_list":["post-13327","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-lumea-de-ieri-amintirile-unui-european","tag-stefan-zweig"],"views":2035,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13327","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13327"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13327\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13327"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13327"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13327"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}