{"id":13321,"date":"2012-10-01T10:55:22","date_gmt":"2012-10-01T08:55:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=13321"},"modified":"2012-10-01T10:55:42","modified_gmt":"2012-10-01T08:55:42","slug":"poezie-la-indemana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/poezie-la-indemana\/","title":{"rendered":"Poezie la indemana"},"content":{"rendered":"

Alex Vasies, Lovitura de cap,<\/em> Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

 <\/p>\n

Daca se intreaba cineva ce se mai int\u00e2mpla in poezie dupa generatia douamiistilor, raspunsul pare sa puna la indoiala tocmai faptul ca ar mai putea exista incadrari generationiste. Pentru ca, desi poate fi necesara impartirea generatiilor poetice (ciudat, nu dupa curente poetice, directii conceptuale sau manifeste literare, ci dupa cartea de identitate), aceasta nu este dec\u00e2t o metoda rudimentara. Si pentru ca, de fapt, niciodata in ultimii ani nu s-a produs o schimbare de directie poetica, ci s-a implinit pur si simplu o perfectionare (sau, de ce nu, o radicalizare pe alocuri) a ultimelor curente aparute, iata cum generatiile poetice nu mai pot fi de fapt impartite dupa criterii artificiale.
\nPentru ca de la etica post-punk si junk (sau spiralism rom\u00e2nesc) la postmodernism int\u00e2rziat, textualism sau imbratisarea confesiunii simple (spoken word), toate formulele prin care generatia trecuta si-a consolidat locul in istoria literaturii rom\u00e2nesti sunt invechite, de fapt, insa resuscitate diversiv prin puterea motivelor si a tematicii. Fie abandonul total in fata tehnologizarii, fie lupta deschisa cu acesta prin reinnoirea discursului manifest, fie ignorarea (sau mai bine convietuirea pasnica) cu noile fenomene sociale. Oricum ar fi, poezia generatiei a capatat deja proportiile potrivite. Acum insa, in mod firesc, poetii tineri nu mai sunt interesati sa inoveze curente poetice (invat\u00e2nd deja de la ultimele generatii lectia originalitatii prin tonul propriu, nu prin revolutie literara), iar cei care incearca schema nu au ustensilele necesare. Tocmai pe acest filon vine si blazajul poetic general. Fara excluderea totala a posibilitatii unei noi revolutii literare, deocamdata se poate vorbi despre o oarecare regionalizare a literaturii. Aceasta pare sa fie metoda \u2013 probabil indirecta \u2013 prin care pot fi explicate directiile poetice. Pentru ca, desi influentele se consuma rapid si divers prin intermediul circulatiei internautice, se contureaza c\u00e2teva \u201escoli de poezie\u201c (folosind termenul cel mai riscant) si c\u00e2teva directii clare in stabilirea reperelor literare pe care trebuie sa le urmareasca de acum poezia t\u00e2nara.
\nMeditatii tehnice<\/strong>
\nAlex Vasies debuteaza in 2012 cu volumul \u201eLovitura de cap\u201c. Era, de altfel, una din cele mai asteptate carti, at\u00e2t de catre \u201ezona ardeleneasca a literaturii\u201c (ca sa exagerez, din nou, proportiile regionalizarii), c\u00e2t si de restul publicului de poezie. Pentru ca poemele lui Vasies erau deja cunoscute din reviste literare consacrate si platforme internautice. Si iata, inca din debutul volumului, devine explicabil entuziasmul general pe care l-a provocat Alex Vasies p\u00e2na acum. Poemele, cu mici exceptii, au aerul de a fi fost scrise de un poet deja trecut de v\u00e2rsta debutului, lucru pe care il observa si Claudiu Komartin in cadrul unei sedinte de cenaclu a Institutului Blecher, afirm\u00e2nd ca ceea ce il surprinde cel mai mult la poetii foarte tineri e ca nu au \u201ehandicapul incepatorului\u201c. Si, ce-i drept, in \u201eLovitura de cap\u201c cautarea defectelor de supra-ambitionare sau de excesivitate discursiva devine o provocare. Cartea pare pur si simplu lipsita de zone stridente sau de deviatii inutile, tocmai pentru ca imaginile sunt construite permanent printr-o tehnica a suspendarii frazelor, a amortizarii socului verbal: \u201eRespiram cu o punga pe fata\/ p\u00e2na o simteam umeda\/ un fel de joc\/ unul dintre marile lucruri\/ care se pot face c\u00e2nd esti singur si treaz.\u201c, \u201eSa le faci semne de la distanta,\/ ridica-ti g\u00e2tul peste gard in dup-amiezele festive,\/ avioane inhaitate deasupra petrecerilor si lumi fara fire.\/ Sunete pe care le gasesti in alte anotimpuri,\/ sopronul cu acoperis de celofan\/ ramas intr-o lume a placerii.\/ Intentiile, intre sopron si frunzis;\/ portiune care odata atinsa pierde orice inteles\u201c. Devine tot mai clar pentru cititori ca poetul nu da dec\u00e2t c\u00e2teva indicatii disparate pentru a-si stabili decorul. Poezia fragmentata devine metoda preferata a lui Vasies, care pare tot mai precaut in a-si exersa generozitatea discursiva. Departe de a fi un povestitor (pentru ca orice secventa care porneste printr-o mica povestire este sectionata de momentele meditatiei tehnice), departe de a cauta \u201epoezia inalta\u201c, el ram\u00e2ne in zonele unei simplitati permanente, devenind mai mult un poet de atmosfera: \u201eIn continuare privesc la talpile fetitei, ciuruite de pietris.\/ N-am reusit sa ridic un ecosistem,\/ s-ar putea sa ram\u00e2na asa pentru totdeauna.\/ Cea mai buna parte a mea n-o sa se arate tocmai aici.\/ Pescarusii, daca sunt dincolo de st\u00e2nci,\/ vor trece pe deasupra noastra\/ confund\u00e2ndu-se cu norii.\/ O sa se auda si vom inalta in acelasi timp capetele,\/ privirile ni se vor intersecta intr-un punct imaginar.\/ La c\u00e2tiva centimetri de acces.\/ Suprapuse peste frecventa politiei de frontiera\u201c.
\nAm spus \u201emeditatii tehnice\u201c, pentru ca lui Vasies ii este caracteristic excesul de sedentarism si viziune statica. La fel ca T.S. Khasis sau Vlad Moldovan, el alege sa construiasca poeme analiz\u00e2nd miscarile marunte, insesizabile si ridic\u00e2ndu-le la nivelul de la care pot fi controlate ca imagini. Tehnica este categoric epuizata pe parcursul volumului \u201eLovitura de cap\u201c, alaturi de obtinerea poeticitatii prin fracturarea discursiva: \u201eInca te trezesti si ai erectie, si soarele \u2013 c\u00e2nd nu e nimeni in plan \u2013 asaza\/ lucrurile.\/ Nu-ti amintesti cum o cheama si ti-a adus m\u00e2ncare. Cu o m\u00e2na de\/ marginea patului, se lasa usor pe saltea.\/ Ii dai suvitele la o parte, doar o m\u00e2ng\u00e2i pe t\u00e2mpla.\/ Tii m\u00e2na dreapta sub tine, p\u00e2na c\u00e2nd amorteste si poti trece mai departe\u201c, \u201eStam in casuta noastra din v\u00e2rful dealului,\/ cu ochii pe luptatorul preferat.\/ Nu zice niciunul,\/ spargem seminte,\/ dar e tensiune \u2013 incursiunile sale pe flancurile bavareze\/ nu mai sunt cele din tinerete.\/ M\u00e2ine o sa ne trezim de dimineata,\/ o sa m\u00e2ncam cereale astept\u00e2nd rezultatul semifinalei\/ pe care-am abandonat-o dupa 70 de minute \u2013 fara istorie,\/ doar tactica si intrari la limita, doar posesie si autobaza\u201c. Acestea sunt examinarile amanuntite pe care mizeaza poezia lui Alex Vasies. Pentru ca el nu pare sa aiba nevoie de multe explicatii, de efectele dinamicii imaginarului sau de contrast vizual, construind mereu o poezie \u201edecenta\u201c pe toate planurile.
\nRetorica explicatiilor<\/strong>
\nProblema care apare inevitabil in acest moment este daca nu cumva aceasta sablonare a discursului il poate transforma pe Vasies, dupa decodarea si epuizarea totodata a mecanismului poetic, intr-un poet fad. Pe de o parte, pentru abolirea totala a sanselor de a \u201egresi inalt\u201c, iar pe de alta, pentru nivelarea totala a tensiunilor. Cu toate ca anumite constructii produc cu intentionalitate vadita efectul de poezie (\u201eau fost ocazii pentru viitor\u201c, \u201eprin geam, grilajul ne-a protejat,\/ n-a permis a cobori in mediu\u201c), ele ram\u00e2n suspendate intr-o retorica a explicatiilor si nu intr-una a trairii. Lipsa unei atitudini, decupajul discursiv calculat hiper-cerebral si care poate fi usor interpretat drept frica de a nu deveni excesiv, neacordarea de prioritate sentimentelor, acestea sunt principalele motive pentru care la un moment dat poezia lui Vasies isi pierde din farmecul initial. De asemenea, fortarile \u201evoi fi ofensiv ca Eric Cantona\u201c (asemanatoare cu referintele culturale permanente din versurile c\u00e2ntaretilor RAP: \u201eeu sunt ca Alexandru ala mare\u201c \u2013 Kazi Ploae, \u201ela fel ca Lacatus fara minge\u201c \u2013 BUG Mafia, \u201enu joc fotbal, dar trag linii, sunt briliant\u201c \u2013 Chimie) tin mai mult de un joc simpatic dec\u00e2t de o reusita stilistica. Destul de rar reuseste Vasies sa transmita cu adevarat o stare autentica printre blocajele ermetice si sa-si determine citiorul sa se implice in poezia sa. Dupa cum spuneam, chiar si momentele in care pare sa nu aiba nevoie dec\u00e2t de mici indicii pentru a trasa decorul unei poezii de atmosfera pot fi imbunatatite. Altfel, riscam ca la un moment dat sa nu mai intelegem nimic din poezie, de fapt. Si nu ar fi vina cititorului.
\n\u201eLovitura de cap\u201c este unul din volumele \u201ecuminti\u201c ale noii poezii rom\u00e2nesti. Fara pic de stridenta stilistica, fara empatie excesiva, insa si fara a-si oferi posibilitatea de a surprinde poezia la cotele cele mai inalte. Ciudat, pentru ca Vasies are toate ustensilele pentru a deveni unul din putinii poeti tineri stap\u00e2ni pe propria lor poezie. Insa nu ar strica sa o mai si lase libera, macar din c\u00e2nd in c\u00e2nd.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Alex Vasies, Lovitura de cap, Editura Casa de Pariuri Literare, Bucuresti, 2012   Daca se intreaba cineva ce se mai int\u00e2mpla in poezie dupa generatia douamiistilor, raspunsul pare sa puna la indoiala tocmai faptul ca ar mai putea exista incadrari generationiste. Pentru ca, desi poate fi necesara impartirea generatiilor poetice (ciudat, nu dupa curente poetice,… Cite\u0219te mai mult »Poezie la indemana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8277,8278],"class_list":["post-13321","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alex-vasies","tag-lovitura-de-cap"],"views":2405,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13321","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13321"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13321\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13321"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13321"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13321"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}