Spun spaniolii bine c\u00e2nd spun ca \u201eomul este stap\u00e2nul tacerii sale si sclavul cuv\u00e2ntului sau\u201c. Noi, rom\u00e2nii, pe de alta parte, avem o alta zicala \u00eenteleapta: \u201evorba multa, saracia omului\u201c. Diferentele de sens nu ne-au \u00eempiedicat nici pe unii, nici pe altii sa tragem aceleasi \u00eenvataminte \u00een privinta proprietatii cuvintelor si a puterii lor extraordinare: ca, bunaoara, folosite abuziv, cuvintele ne joaca feste ori chiar se\u00a0 \u00eentorc \u00eempotriva noastra. Cu toate acestea, greseli mai facem cu totii. \u00cen ce ne priveste, e de ajuns sa ni se spuna o singura data la televizor ca \u201estatul naste criminali \u00een serie\u201c ca sa ne pomenim ca pe unii dintre noi, superficiali sau creduli, \u00eei paraseste logica bunului-simt, devenind dintr-odata sclavii vorbelor altora.\u00a0 Adica, ai unor aberatii. Caci ce vor pricepe \u201esclavii\u201c din acest enunt care, rupt de context, pare \u00eenca mai teribil?\u00a0 Nu ca ar fi urgent sa ne punem la punct sistemul judiciar, ca sa nu ne procopsim cu mai multi criminali \u00een serie,\u00a0 ci ca Statul \u00eensusi este criminal. Or, ce este Statul fara cetatenii lui? Si cine \u00eei hotaraste destinul, daca nu noi? Nu vom pretinde, fireste, ca exemplul pe care \u00eel propunem este cel mai nefericit \u2013 doar ne-am obisnuit sa auzim aproape zilnic tot felul de ineptii si de exagerari! \u2013, \u00eensa\u00a0 el reprezinta, dupa parerea noastra, un caz tipic de comunicare lunecoasa. Iar asemenea \u201elunecari\u201c, unele intentionate, altele involuntare, sunt inacceptabile pentru ca pot devia receptarea. Ele suna ca un falset pe l\u00e2nga adevar, surprind mai \u00eent\u00e2i prin\u00a0 ideile denaturate\u00a0 pe care le propaga, lucreaza apoi \u00een mintea oamenilor, se asociaza cu alte emisii, la fel de perverse, si distrug prin repetitivitate judecati corecte si atasamente naturale.\u00a0 Si se \u00eent\u00e2mpla deseori, gratie mass-media, ca \u201eStatul\u201c, \u201etara\u201c, \u201eRom\u00e2nia\u201c sa fie facute vinovate de te miri ce,\u00a0 ele fiindu-le oferite cetatenilor ca tinte false tocmai pentru a li se distrage atentia\u00a0 de la\u00a0 fapte de coruptie sau \u201ecrime\u201c comise de politicieni. Evident, si acestea din urma, unele dovedite, altele nu. Nu vom pierde \u00eensa ocazia sa observam prin analogie ca, pe acelasi principiu, sau poate din pura ignoranta, ni se induce o alta confuzie grava c\u00e2nd este vorba despre reprosuri \u2013 \u00eentre Uniunea Europeana si Comisia Europeana, \u00een defavoarea celei dint\u00e2i. Fapt este ca suntem ajutati sa ne lasam \u00eenselati: un mecanism lingvistic ultraeficient, de manipulare si intoxicare, ne \u201ecalauzeste\u201c permanent \u00een \u00eentelegerea\u00a0 scenariilor derulate \u00een jurnale sau pe micul ecran, ne macina nervii, discernam\u00e2ntul si convingerile, p\u00e2na c\u00e2nd ajungem sa nu mai stim nici noi \u00een cine sa avem \u00eencredere si ce sa credem: cine sunt hotii, cine sunt cei cinstiti, de unde ne paste pericolul, cine si de ce ne tradeaza, cine si pe ce ne vinde, cu cine sa ne aliem, cum sa ne aparam.
\nSe dovedeste \u00eensa ca nu doar cuvintele abuzate, ci mai ales oamenii\u00a0 t\u00e2njesc, parca mai mult ca oric\u00e2nd, dupa normalitate. Starea imperturbabila de functionare mediocra, banala, plicticoasa, dar at\u00e2t de sanatoasa si de necesara, \u00een care ne mentinea parca un soi de termostat sensibil de reglare a ordinei noastre, interioare si exterioare, s-a tulburat. Nimeni n-ar putea preciza c\u00e2nd si de ce anume.\u00a0 Dar oricine poate indica fara gres macar o cauza a acestei tulburari:\u00a0 aceasta este politica. Politica\u00a0 inadecvata,\u00a0 cu toate efectele ei imediate sau de durata \u2013 de la nemultumiri mocnite la derive sociale, de la\u00a0 pasiuni particulare sau comunitare la dezechilibre globale. Toate sunt iscate si potentate de un individualism at\u00e2t de \u00eenveterat, \u00eenc\u00e2t nu numai ca s-a subtiat \u00eengrijorator de mult \u00eentre noi comunicarea, nu numai ca ne pierdem pe drum cauzele dintotdeauna comune, dar \u00een cur\u00e2nd vom pune la \u00eendoiala si sensul convietuirii. Ca dorim, ca jinduim sa ne restabilim normalitatea este un semn bun. Ca aspiratiile noastre, ca oameni si cetateni, suporta, cu toate acestea,\u00a0 o drastica reductie este un mare pericol.\u00a0 Este posibil ca \u00een viitor o astfel de reductie sa ne stinga si apetitul performantelor stiintifice si tehnice, iar odata cu el, o parte din atributele umanitatii. C\u00e2t despre\u00a0 managementul sperantei, stim bine ca el nu aduce profit, cu toate ingineriile lui prodigioase, dar, \u00een acelasi timp, nici falimentul nu va fi posibil. Doar exista pe mapamond\u00a0 suficiente institutii de standardizare si de normalizare \u00een toate sensurile, paliative de democratizare a resurselor, justitie specializata pe regiuni si regimuri,\u00a0 forte de ordine si un arsenal de represiune a anormalitatii, sofisticat. Pentru a nu aduce atingere\u00a0 fatadelor democratiei, fiecare suflet revoltat va avea camasa lui de forta. Avem si o strategie pentru situatii imprevizibile, avem chiar mai multe de\u00a0 prevenire a riscurilor de tot felul, iar subtilitatile lor, deja incontrolabile, ne vor cere mereu sa ne investim \u00een proiecte concepute parca anume \u00eempotriva noastra. Pe care, culmea, sa le si suportam financiar prin costuri si cu sacrificii uriase. Cu toate acestea, nu este totul pierdut daca \u00eencepem sa simtim macar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, si macar ca prin ceata, cum\u00a0 ne scurma viscerele setea de \u00eensanatosire. Chiar daca vointa noastra este \u00eenca prea slaba, iar constiinta ram\u00e2ne\u00a0 neclara.
\nDar sa fi ajuns, oare, omenirea \u00eentr-o situatie-limita \u00eenc\u00e2t sa fie nevoita sa lupte pentru a nu se preda? Ce anume sa o fi dezamagit p\u00e2na \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t \u00een visurile ei rele sa nu-si mai doreasca dec\u00e2t\u00a0 un culcus etans, antifonat, securizat, \u00een care sa\u00a0 n-o mai viziteze nici o perspectiva? Sa fi descoperit, oare, tocmai acum, \u00een modernitate, ca normalitatea, \u00een sine, este o mare virtute, superioara imaginatiei nelimitate, irepetabile si visului? Oricum ar fi,\u00a0 astazi, pare hotar\u00e2ta\u00a0 \u201esa se normalizeze\u201c. Obsesiile ei cronice sunt cotropite \u00eensa, daca nu de setea de bani si de \u00eenavutire,\u00a0 de spectrul prabusirilor economice, al migratiei si al somajului, al nedreptatilor si al protestelor s\u00e2ngeroase, al zdruncinarii credintelor, al demolarii miturilor, al disparitiei culturilor, al \u00eengroparii traditiilor, al teatrelor de operatiuni, al pierderilor de vieti omenesti, al mutilarilor teritoriale, al foamei, al suferintei. P\u00e2na si politicienii, p\u00e2na si finantistii s-ar parea ca sustin, cel putin verbal, ideea de normalitate, desi contribuie din plin cu anomalii si perversiuni la extirparea ei din corpul social; p\u00e2na si politia, p\u00e2na si minoritatile sexuale. Putem cita \u00een sensul acesta,\u00a0 la \u00eent\u00e2mplare, atenti doar la semnalele lor obsesive, c\u00e2teva\u00a0 dintre miile de declaratii\u00a0 privind diverse aspecte ale asa-zisele procese de normalizare, transmise prin agentiile de presa opiniei publice locale si mondiale: \u201eUE \u00eesi\u00a0 reafirma disponibilitatea de a ajuta Guineea Bissau \u00een procesul de normalizare a situatiei economice si sociale\u201c; \u201eAlegerile \u00een Namibia se desfasoara \u00een normalitate iar politia din Luanda elogiaza civismul cetatenilor\u201c; \u201eAutoritatile de la Chisinau si cele autoproclamate de la Tiraspol au facut primul pas pentru normalizarea relatiilor bilaterale dupa 20 de ani negocieri esuate\u201c; \u201eMarsul normalitatii: \u00abGay pe strada, curve \u00een Parlament\u00bb, \u00abnu vrem diversitate, vrem normalitate\u00bb\u201c;\u00a0 \u201eGreva generala \u00een Spania, \u00ab\u00eentr-o normalitate totala\u00bb p\u00e2na acum\u201c; \u201eConform expertilor de piata, intram \u00een era \u00abnoii normalitati\u00bb caracterizata prin randamente slabe si o volatilitate ridicata a activelor de risc\u201c ; \u201eMona Pivniceru: \u00abAm asteptari de maxima normalitate \u00een relatia cu Traian Basescu\u00bb\u201c; \u201ePresedintele SUA Barack Obama a salutat anuntul \u00eencheierii supravegherii internationale a independentei Kosovo, calific\u00e2nd-o \u00abetapa istorica\u00bb si \u00eendemn\u00e2nd la normalizarea relatiilor sale cu Serbia\u201c etc., etc.\u00a0 Dar \u00een pofida at\u00e2tor intentii si eforturi de normalizare, disputele se agraveaza, violentele cresc, razboaiele se \u00eenmultesc. Exista \u00een momentul de fata regiuni si tari\u00a0 ale caror nume contin parca \u00een literele lor detonatoare.
\nSi, totusi, las\u00e2nd, sa zicem, la o parte aceste focare, cine are naivitatea sa creada ca viata noastra, privata sau sociala, ar putea sa se normalizeze gratie unor bieti politicieni sau prin interventia fortelor de aparare si securitate? C\u00e2nd anormalitatea este o boala a sufletului, o deruta a spiritului? C\u00e2nd ideile noastre de libertate, de dreptate, de fraternitate sunt at\u00e2t de relative? C\u00e2nd nimic nu mai conteaza, c\u00e2ta vreme nimic nu dureaza: nici normele democratiei, nici abaterile, nici at\u00e2t de meschinele idealuri? C\u00e2nd nu mai departe dec\u00e2t noi, rom\u00e2nii, de pilda, traim \u00een fiecare zi sub teroarea cuvintelor \u201ehoti\u201c, \u201eviolatori\u201c, \u201ecriminali\u201c, \u201esecuristi\u201c, \u201epuscariabili\u201c, \u201emafioti\u201c, \u201etraficanti de arme\u201c, iar ele ne produc un sentiment de insecuritate mult mai puternic dec\u00e2t orice strategie pacifista europeana sau globalista ? C\u00e2nd s-a compromis p\u00e2na si \u00een scoala ideea de moralitate? C\u00e2nd dascalii nostri continua sa \u00eesi tina orele uit\u00e2ndu-se nestingheriti \u00een ochii elevilor lor, \u00een timp ce o colega \u00eesi continua zile la r\u00e2nd greva foamei, la fel de nestingherita de lipsa lor de solidaritate, desi revendicarile ei \u00eei privesc pe toti?\u00a0\u00a0 C\u00e2nd votul nostru cetatenesc \u2013 noi, votantii, fiind de ordinul c\u00e2torva milioane \u2013, se topeste de parca nici n-ar fi trecut vreodata prin urnele (de altminteri, greu \u00eencercate) ale democratiei, \u00een functie de negotul pe care \u00eel \u00eencheie sau nu \u00eel \u00eencheie politicienii nostri cu \u201eeuropenii\u201c sau cu \u201eamericanii\u201c si de conditiile care ni se impun (tot) \u201ede sus\u201c? C\u00e2nd, \u00eentre momentul exprimarii votului si prima numaratoare, realitatile se pot bulversa\u00a0 de mai multe ori, p\u00e2na c\u00e2nd unor lideri politici, precum si unor simpatizanti si votanti li se clarifica situatia juridica de infractori? \u00censa, la noi, asa se \u00eent\u00e2mpla \u00eendeobste: o enormitate vine imediat sa o \u00eentreaca si sa o escamoteze pe alta, \u201enormaliz\u00e2ndu-i\u201c tacit anormalitatea.
\nAnul trecut, cam \u00een aceeasi perioada, mai exact \u00een 14 octombrie, \u201eEl Comercio\u201c, binecunoscutul cotidian\u00a0 peruan \u2013 la care, de altfel, a publicat \u00een tineretea sa si Mario Vargas Llosa \u2013, relata ca \u201eOficiul de Normalizare Preventiva celebreaza Ziua Internationala a Normalizarii\u201c lans\u00e2nd o tema provocatoare: \u201eNormele internationale creeaza \u00eencredere globala\u201c. Nimic mai frumos si, \u00een unele sensuri, foarte adevarat.\u00a0 Numai ca normalitatea profunda, cea de care avem\u00a0 ca de aer nevoie, nu este cuantificabila, comensurabila, convertibila, nu este\u00a0 o valoare de piata, nu se masluieste, nu se arvuneste. Nu se re\u00eennoieste, adica, simultan cu schimbarile si permutarile comerciale si politice;\u00a0 nu \u00eenseamna neaparat o garantie pentru reusita. Fizic, psihic, spiritual, ea va ram\u00e2ne, \u00eensa, \u00een esenta, ceea ce \u00eentotdeauna a fost si este: prima conditie a supravietuirii si a perpetuarii noastre ca specie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Spun spaniolii bine c\u00e2nd spun ca \u201eomul este stap\u00e2nul tacerii sale si sclavul cuv\u00e2ntului sau\u201c. Noi, rom\u00e2nii, pe de alta parte, avem o alta zicala \u00eenteleapta: \u201evorba multa, saracia omului\u201c. Diferentele de sens nu ne-au \u00eempiedicat nici pe unii, nici pe altii sa tragem aceleasi \u00eenvataminte \u00een privinta proprietatii cuvintelor si a puterii lor extraordinare:… Cite\u0219te mai mult »Prima condi\u0163ie a supravie\u0163uirii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[4],"class_list":["post-13318","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-editorial"],"views":1745,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13318","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13318"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13318\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13318"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13318"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13318"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}