Am lasat sa treaca \u201eplebicistul\u201c si ecourile lui prea fierbinti spre a ne \u00eentoarce c\u00e2t de c\u00e2t linistiti si cu cugetul \u00eempacat si netulburat la acest numar antologic al \u201eDilemei\u201c din 2-8 august 2012 intitulat chiar asa: \u201eDupa plebicist. 1001 Dileme sub regimul Caragiale (editiune antologica)\u201c. \u00cen argumentul editiunii, dl Mircea Vasilescu informeaza onoratul public asupra unui eveniment important si putem ca sa zicem istoric din zbuciumata existenta a revistei: \u201enumaratoarea saptam\u00e2nilor cu \u00abDileme\u00bb a ajuns, pe 26 iulie, la o mie… Cu numele \u00abDilema\u00bb au aparut, sub egida Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, 559 de editii, iar cu numele \u00abDilema veche\u00bb au aparut 441. Total \u2013 o mie. \u00centr-o asa \u00abatmosfera \u00eencarcata\u00bb nu prea era loc sa ne sarbatorim sau sa marcam cumva ocaziunea. Am lasat-o pentru \u00abDilema\u00bb cu numarul 1001. Am asteptat sa treaca referendumul…\u201c. E remarcabil ca \u00een toate cele 559 de numere dinainte ale ei, ca si \u00een toate cele 441 de numere mai noi, dar \u201evechi\u201c, \u201eDilema\u201c a izbutit sa-si pastreze firea, adica bruma de echilibru si independenta a opiniilor si optiunilor asigurata de calitatea colaboratorilor ei. Din r\u00e2ndul acestora remarcam \u00een primul r\u00e2nd simtul extraordinar al actualitatii eterne vadit \u00een articolele analistului cu numele din ce \u00een ce mai anonim ca si folclorul si indatabil ca Homer, din care se si trage grecul nostru national: I.L. Caragiale. Piesele alese din opera acestui homerid al com\u00e9diei rom\u00e2nesti sunt: \u201ePolitica si cultura\u201c, \u201eProstia \u00een viata noastra publica\u201c, \u201eGramatici si mascarici\u201c, \u201eCuv\u00e2ntul \u00abcolectivitate\u00bb\u201c, \u201ePolitica si literatura\u201c, \u201eObligativitatea opiniilor\u201c, \u201eRrom\u00e2nca\u201c, \u201ePrincipii si vaccina\u201c. Nu se poate aprecia si lauda \u00eendeajuns ideea fericita a revistei de a merge pe m\u00e2na lui Caragiale. Cel mai stralucit analist rom\u00e2n din toate timpurile continua sa detina suprematia absoluta \u00een \u201etopul\u201c miilor de \u201eanalisti\u201c care au umplut si umplu de la el \u00eencoace paginile publicatiunilor rom\u00e2nesti. Si nu e nicio \u00eendoiala ca va continua sa ocupe acelasi loc \u00eenca vreo c\u00e2teva sute de ani prin care ochiul mintii lui stralucite va continua sa priveasca printr-un ochean miraculos starea natiunii rom\u00e2ne si a civilizatiunii spre care \u00eentruna ne \u00eendreptam opintindu-ne cu entuziasm inepuizabil. Are dreptate Mircea Vasilescu atunci c\u00e2nd constata, privind din avion, consecventa extraordinara a starii pe loc de care s-au \u00eenvrednicit \u00eenaintasii si urmasii stralucitului analist si diagnostician pe care \u201eDilema\u201c de azi si-l face patron si \u201ecolaborator\u201c: \u201eLa sf\u00e2rsitul secolului al XIX-lea, marile teme erau cam aceleasi: de ce avem un Stat, si nu avem o societate, care e relatia \u00eentre cultura si politica, libertatea opiniilor, cum ne vede Europa etc., etc. …\u201c. \u00cen privinta Statului, inclusiv a statului de drept, deselat de c\u00e2t e de calarit astazi de jocheii politicii rom\u00e2nesti, stam binisor, \u201ecam\u201c cum spunea Caragiale acum mai bine de o suta de ani: \u201eSe poate deci o societate mareata fara stat puternic; dar stat fara societate \u2013 mai greu…\u201c. Si da exemplu statul lui Alexandru Machedon: \u201e\u00centr-o vreme, Alexandru Machedon, pornind din dreapta Adriaticei catre rasarit si \u00eenaint\u00e2nd ca un v\u00e2rtej luminos, bate pe mintosii greci, nimiceste pe trufasul Darie al persilor, \u00eengenunche la supunere pe marele Por-\u00eemparat de la Indii si strabate triumfator Asia si Africa, poruncind sa se ridice de la Indus, pe drumu-i, si p\u00e2na la templul lui Amon din intrarea pustiului Saharei, saptezeci de cetati. Tot \u00een aceeasi vreme, de-a st\u00e2nga Adriaticei, spre Apus, mica republica a Romei \u00eencepe a cuceri cu \u00eendaratnicie peninsula italica. De o parte, catre rasarit, un om cu c\u00e2tiva soti, fara o societate, facea, \u00een cincisprezece ani, o \u00eemparatie uriasa; pe de alta parte, catre apus, o societate \u00eentemeia \u00eencet-\u00eencet un stat. Praful nu s-a ales de \u00eemparatia lui Alexandru \u00een c\u00e2tiva ani; iar mica republica a crescut mereu p\u00e2na ce a ajuns cea mai formidabila si mai durabila \u00eemparatie din c\u00e2te au statut si poate vor mai sta vreodata pe pam\u00e2nt\u201c. Unde ne gasim noi? \u201eNoi, cestia chemati grabnic la viata de stat prin instaurarea principiului nationalitatilor\u201c \u2013 spune Caragiale \u2013 \u201ene gasim astazi, si fireste trebuie sa fim m\u00e2ndri de aceasta, cam \u00een situatia lui Alexandru Machedon \u2013 am zis cam, fiindca este o mica deosebire: pe c\u00e2ta vreme v\u00e2rtejul produs de acesta a fost extensiv, v\u00e2rtejul nostru este intensiv; cum am zice, Alexandru a ametit lumea cu trombele si ciclonii calatori, iar noi ne ametim singuri ca dervisii \u00eenv\u00e2rtitori.\u201c Intr\u00e2nd \u00een miezul filozofiei istorice pe care o dezvolta aici, Caragiale adopta, ca un veritabil maiorescian, teoria grea ca un blestem a \u201eformelor fara fond\u201c si constata o lume neasezata si rasturnata, cu picioarele \u00een sus si cu capul \u00een jos: \u201eStatul improvizat, \u00een loc de a fi forma de echilibru al fortelor sociale la un moment dat, cauta sa fie fondul si izvorul nascator al acelor forte. De unde statul ar trebui sa fie rezultatul natural al societatii, ne pomenim ca societatea trebuie sa fie produsul artificial al statului\u201c. Avem un stat \u201eimprovizat\u201c, forma fara fond, cu o \u201esocietate\u201c fragila, neasezata, non-indentitara, practic, nu avem o \u201esocietate care sa-i ceara (statului) ceva dupa nevoile ei\u201c. O \u201eimitare metodica\u201c a modelelor din lumea civilizata sau o contrafacere mai mult sau mai putin dibace a statului (\u201eaparatul material\u201c) poate duce la anumite rezultate \u201edestul de fericite\u201c. Asa credea, \u00een treacat fie spus, si Cioran \u00een celebra lui \u201eSchimbarea la fata a Rom\u00e2niei\u201c. Acolo, acest bun urmas al lui Caragiale lauda \u00een cuvinte entuziaste \u201emaimutareala\u201c de catre pasoptisti, oamenii \u00eenceputului de drum, a formelor avansate ale civilizatiei europene, a caror simulare, conform sperantei lovinesciene, ar fi sf\u00e2rsit prin stimularea fondului absent. \u00censa, atrage maiorescianul Caragiale atentia, \u201eunde s\u00e2rguinta statului de a \u00eenfiinta \u00een pripa o societate devine nu imposibila, ci chiar de-a dreptul absurda, este pe terenul moral si intelectual. Statul poate decreta si face sa se execute \u00eenca trei poduri pe Dunare, treizeci de vapoare pe mare, trei sute de mii de armata si asa mai departe; asta se poate; dar arta, literatura, filozofie!… Pentru aceste productiuni ale spiritului omenesc trebuie \u2013 ceva mai mult dec\u00e2t un stat politic \u2013 o societate asezata de pe vremuri\u201c. Scepticul incurabil nu se poate opri de a denunta tragicomedia formelor fara fond: \u201eO asa societate, \u00een urma prefacerilor din Europa \u00een secolul acesta, nu o avem\u201c. Dar ce \u201eavem\u201c? \u201eLa noi\u201c \u2013 reia bisturiul \u00een m\u00e2na acest chirurg al organismului social autohton \u2013 \u201en-avem azi dec\u00e2t o str\u00e2nsura de lume din ce \u00een ce mai mare, mai \u00eempestritata si mai eterogena. Aceasta str\u00e2nsura de navala, care-si schimba fizionomia \u00een fiece zi, care n-are nicio nevoie mai presus de cele individuale, care nu poate avea o traditie si, prin urmare, \u00een nicio \u00eemprejurare unitate de g\u00e2ndire si simtire, este departe de a fi ce se \u00eentelege prin cuvintele \u00absocietate asezata\u00bb. Lumea aceasta seamana cu un vast b\u00e2lci, \u00een care totul e improvizat, totul trecator, nimic \u00eenfiintat de-a binele, nimic durabil.\u201c O asemenea aparenta si falsa societate, \u201eca o str\u00e2nsura de lume\u201c seman\u00e2nd cu \u201eun vast b\u00e2lci\u201c, a fost si ram\u00e2ne eterna vaca de muls nationala pe care o sleiesc regizorii isteti ai \u201estatului improvizat\u201c: cu c\u00e2t mai neasezata, mai \u00eempestritata, mai centrifuga si mai dezbinata, incapabila de \u201eo nevoie mai presus de cele individuale\u201c, cu at\u00e2t este si va fi o asemenea \u201esocietate\u201c mai lesne de manipulat de \u201epoliticii\u201c care se \u00eenchipuie oameni de stat… P\u00e2na \u00een acest punct al radiografiei lui, a vorbit si a scris analistul Caragiale, \u00eenarmat cu o solida filozofie a istoriei si cu o clara teorie a statului si societatii. Mai \u00eencolo, scepticul filozof si sociolog \u00eei lasa locul lui… Mitica, intra \u00een haina stilistica a antifrazei parodice deleg\u00e2ndu-i nemuritorului personaj placerea de a vorbi \u00een numele si pe gustul unui presupus auditoriu. Constat\u00e2nd ca acum o suta de ani, ca si azi, principala pl\u00e2ngere nationala si cauza tuturor relelor consta \u00een \u201eimixtiunea\u201c politicului (nu \u201emerge\u201c o institutie, nu functioneaza un stabiliment, de vina e politica si vinovati sunt politicienii etc.). Caragiale \u00eel \u00eempinge \u00een fata pe Mitica sa raspunda el t\u00e2nguirii nationale pricinuite de amestecul politicii \u00een toate socotelile si afacerile statului: \u201eEu crez ca, zice analistul cu vocea lui Mitica, \u00een loc sa ne \u00eenvinuim si sa regretam ca facem \u00een toate si oriunde politica, din contra, ar trebui sa ne para bine si sa ne aplaudam ca o putem face asa de bine oriunde si \u00een toate. Ce folos ar fi, neput\u00e2nd face stiinta si arta, sa stam cu m\u00e2inile \u00een s\u00e2n fara sa facem nimic? \u00cencai sa facem politica! Si, slava Domnului, cred ca nu o facem rau\u201c. \u201eDilema\u201c pretinde ca articolul a aparut \u00een \u201eEpoca\u201c la 18 octombrie 1896. Reproducerea lui \u00een revista si recitirea articolului pun datarea sub un foarte serios semn de \u00eentrebare: cerneala at\u00e2t de proaspata, actualitatea lui at\u00e2t de stringenta sunt indiscutabile, \u00eenc\u00e2t, cu siguranta e scris chiar azi \u00een zori, cu putin \u00eenainte de 18 octombrie 2012.<\/p>\n
P.S. cu Radu Cosasu
\nDe la sarbatoarea \u201eDilemei\u201c nu lipseste, constat cu bucurie, un mare si ne\u00eenlocuibil punct de echilibru al revistei, \u201eextremistul de centru\u201c, dl Radu Cosasu, care, \u00eenteleg dintr-o notita explicativa a redactiei, \u00eesi ia o vacanta, p\u00e2na la aparitia urmatorului volum din \u201eSupravietuiri\u201c. \u00cen ultima sa corespondenta dinaintea vacantei anuntate, autorul \u201eMaimutelor personale\u201c, al \u201eFictionarilor\u201c, al \u201eSonatinelor\u201c si \u201eMatusilor din Tel Aviv\u201c, al, \u00een fine, \u201eSupravietuirilor\u201c de-a lungul \u201eadevarului integral\u201c \u2013 trage niste concluzii, \u00eenvataminte cum le spuneam pe vremuri si ar trebui sa le mai zicem si azi, desprinse din aprecierea lucida si nediscriminatorie a evenimentelor si vorbelor prin care trecuram cu ocazia referendumului, a \u201eplebicistului\u201c, cum \u00eei zic eroii colegului sau de pagina, I.L. Caragiale, acestui moment crucial din istoria unei societati care nu exista dar natiuni europene si mai mult dec\u00e2t at\u00e2ta.
\nConcluziile sau \u00eenvatamintele pe care Radu Cosasu le extrage si le \u00eensira cu nesf\u00e2rsita uimire (candoare) admirativa (contrastiva) sunt urmatoarele: \u201eDe-a lungul lunii iulie 2012, fiinta noastra audio-vizuala a fost supusa unor grele \u00eencercari: ni s-a spus ca, desi Satana e de st\u00e2nga, ea lucreaza acum si la dreapta; ni s-a spus ca presedintele suspendat a fost un \u00abmahalagiu cu viziune\u00bb; ni s-a spus ca prim-ministrul nu a plagiat, ci a transcris cu placere tot ce a citit cu placere la altii; ni s-a spus ca a face declaratii grave nu-i totuna cu a comite fapte grave; ni s-a spus ca a plagia e un furt intelectual, incomparabil mai mic dec\u00e2t un furt din bugetul statului, fiind presant sa nuantam delictele; ni s-a spus ca recunoasterea, de catre un presedinte ca a avut iesiri xenofobe nu are nicio importanta si nu constituie o problema din care nu putem iesi; ni s-a spus ca initiatorul unei miscari de dreapta poarta, vara, sub camasa, un maieu, ceea ce este inadmisibil la un om din elita; ni s-a spus ca la noi au loc procese staliniste, fara a se lua \u00een seama ca, \u00eentr-un proces stalinist, condamnatii \u00eesi recunosteau vinovatia si, \u00een niciun caz, nu apareau seara, la televizor, sa-si \u00eenfiereze judecatorii…\u201c. Radu Cosasu scoate si ideile principale, doua la numar, care \u201eau circulat insistent si frenetic\u201c \u00een timpul plebicistului: \u201e1) presedintele suspendat a fost si este un dictator; 2) referendumul, prin care Parlamentul \u00eentreaba, constitutional, daca presedintele tarii trebuie sau nu demis, constituie apogeul unei lovituri de stat\u201c. \u00cen acest context, \u201ede balamuc, de sminteala si de mare neglijenta\u201c, ne informeaza el, a ridicat de la Oficiul postal din bd. Ion Mihalache un colet cu volumul \u201eNouvelles de Roumanie\u201c aparut \u00een colectia \u201eBr\u00e8ves\u201c, specializata \u00een antologii ale nuvelelor din toata lumea. Citeste \u00een introducerea traducatoarei, Fanny Chartres, aceste vorbe frumoase la adresa unei alte Rom\u00e2nii dec\u00e2t acea Rom\u00e2nie intrata \u00een delir cu ocazia numitului referendum. Cuvintele traducatoarei, crude dar iubitoare, sunt acestea: \u201eDar Rom\u00e2nia este o tara care merita sa fie vizitata, vazuta, ascultata, citita, caci e o tara a ambivalentelor, a extremelor, a pasiunilor, a puterii de \u00eendurare \u2013 o tara pe care unii o urasc, iar altii o adora. \u00cen ce ma priveste iubesc Bucurestii, capitala \u00abla mal aim\u00e9e\u00bb, iubesc acest popor generos si curajos, iubesc arhitectura, viata culturala eclectica, iubesc nebunia lui (\u00abj’aime sa folie\u00bb)\u201c. \u00cemi \u00eenchipui ca vorbele care i-au placut cel mai mult destinatarului bucurestean sunt cele cu \u201etara ambivalentelor, a extremelor, a pasiunilor\u201c, tara care merita sa fie vizitata si citita. Nu \u00eenteleg bine cine sunt \u201eunii\u201c care urasc, si cine sunt \u201ealtii\u201c care adora, dar \u00eenclin sa cred ca si \u201eunii\u201c si \u201ealtii\u201c sunt tot rom\u00e2ni, dar rom\u00e2ni diferiti. La urma, Radu Cosasu propune un pacific si exemplar \u201epupat Piata Independentii\u201c sub semnul concordiei si al iubirii pe care at\u00e2t de frumos si magulitor pentru noi le exprima traducatoarea volumului aparut \u00een Franta: \u201eNu mai citisem \u2013 \u00een aceasta perioada fixata mai sus \u2013 un text aflat \u00een exactitatea si patetismul lui, \u00eentr-un contrast mai straniu cu violenta limbajului cotidian\u201c, si propune entuziast \u201eun serviciu de monitorizare a tuturor contradictiilor aparute \u00een tot ce e coincidenta\u201c, angaj\u00e2ndu-se, generos, sa lucreze voluntar, \u201eca simplu functionar\u201c \u00een respectivul serviciu de monitorizare: nu vad nicio incompatibilitate, din contra, \u00eentre patriotismul si voluntariatul, \u00eentre simtirea si luciditatea, \u00eenfratite, ale unui \u201eextremism de centru\u201c, si \u201econtradictiile aparute \u00een tot ce e coincidenta\u201c. E \u00een aceasta optiune o profesiune de credinta si, totodata, arta poetica a marelui fictionar al \u201eSupravietuirilor\u201c \u00eentr-o \u201estr\u00e2nsura de lume\u201c a formelor fara fond.\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Am lasat sa treaca \u201eplebicistul\u201c si ecourile lui prea fierbinti spre a ne \u00eentoarce c\u00e2t de c\u00e2t linistiti si cu cugetul \u00eempacat si netulburat la acest numar antologic al \u201eDilemei\u201c din 2-8 august 2012 intitulat chiar asa: \u201eDupa plebicist. 1001 Dileme sub regimul Caragiale (editiune antologica)\u201c. \u00cen argumentul editiunii, dl Mircea Vasilescu informeaza onoratul public… Cite\u0219te mai mult »O stransura de lume<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7763,8273],"class_list":["post-13304","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dilema-veche","tag-revista-dilema"],"views":2569,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13304","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13304"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13304\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13304"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13304"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13304"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}