Nu iese fum fara foc. Potrivit aceleiasi logici, una foarte corecta, sa recunoastem, mingea de tenis nu poate zbura, nu poate primi efecte si nu poate fi lovita \u00een absenta unui instrument adecvat acestui scop. Ca-l numim \u201ebrat\u201c, \u201epalma\u201c, \u201emanusa\u201c, \u201ebatac\u201c sau \u201eracheta\u201c \u2013 aproape ca nici nu mai conteaza. Ideea este ca p\u00e2rghia bratului uman sa se prelungeasca printr-o entitate anatomica sau printr-un artefact particular, care sa loveasca mingea dupa pofta inimii. Dar din acest punct de vedere, oare cum stau lucrurile \u00een jocul de tenis? Si ce cai de urmat ne indica Jean-Christophe Piffaut?
\n\u00cent\u00e2i de toate, trebuie spus ca medievalitatea franceza este epoca \u00een care se pune prima oara chestiunea de a proteja palma omeneasca de consecintele lovirii violente a mingii. Dec\u00e2t o ranire serioasa, mai bine o pelicula protectoare. Zis si facut. Asa se face ca \u00een celebrul jeu de paume parizian a \u00eenceput sa fie utilizata manusa. Ea era de piele cusuta sau din plasa de navod \u00eentremata cu noduri si fire duble sau triple.
\nO vreme, practicantii noului sport s-au declarat multumiti, dar nevoia de performanta a crescut, iar gustul s-a rafinat si el. Palma nu mai putea satisface \u00eenaltele exigente ale iubitorilor acestui patimas joc. Bratul, care actiona ca p\u00e2rghie, se cuvenea \u201eprelungit\u201c cu o structura artificiala, astfel \u00eenc\u00e2t viteza de lovire a mingii sa sporeasca. Pe de alta parte, \u00eenainte vreme era clar ca jucatorii mai dotati \u00een plan fizic aveau mai multe sanse de a c\u00e2stiga partida dec\u00e2t adversarii lor mai pirpirii. Cu un instrument nou de lovire, acelasi pentru toti, lucrurile se puteau \u00eensa schimba radical.
\nAsa s-a nascut batacul, un stramos onorabil al rachetei cu corzi din epoca moderna. Batacul \u00eengaduia un mai mare control al mingii si permitea si nivelarea fortei cu care era expediata mingea. Jocul devenea astfel mai sportiv si mai lipsit de incidente, certuri, polemici si dueluri post. \u00cen plus, caracterul sau spectaculos sporea, spre deliciul publicului din ce \u00een ce mai numeros. Doar ca batacul \u00eesi arata \u00een scurt timp serioasele limite \u201etehnologice\u201c si \u201etehnice\u201c. Era greu si nu vibra, scotea un zgomot infernal si, colac peste pupaza, controlul asupra efectelor era unul real, \u00eensa redus si previzibil.
\nDe aceea, inventivii francezi au mai facut un pas pe drumul catre descoperirea rachetei. Ei au nascocit tamburinul cu sita din piele. Circular, av\u00e2nd suprafata de lovire dintr-o membrana elastica si rezistenta, el semana mai cur\u00e2nd cu instrumentul muzical dec\u00e2t cu o racheta tale quale. Asta conta \u00eensa mai putin, caci jucatorii au fost de la bun \u00eenceput cuceriti de proprietatea de control a noului instrument cu care se putea practica jeu de paume. \u00cen sf\u00e2rsit, jucatorii mai plap\u00e2nzi se puteau \u00eenfrunta cu sanse de reusita cu zdrahonii arenei, caci de-acum \u00eencolo nu forta fizica era cea importanta, ci adresa, directia si puritatea loviturii. Se nascuse, cu alte cuvinte, tehnica.
\nCa despartirea de tamburinul cu sita din piele nu s-a produs prea usor e fapt dovedit. \u00cen Italia zilelor noastre \u00eenca se joaca acest sport cu mingea lovita cu tamburinul, de parca practicantii ei nu ar fi auzit \u00een viata lor de Sirola, Pietrangelli, Panatta, Barazzutti, Volandri si Fognini…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu iese fum fara foc. Potrivit aceleiasi logici, una foarte corecta, sa recunoastem, mingea de tenis nu poate zbura, nu poate primi efecte si nu poate fi lovita \u00een absenta unui instrument adecvat acestui scop. Ca-l numim \u201ebrat\u201c, \u201epalma\u201c, \u201emanusa\u201c, \u201ebatac\u201c sau \u201eracheta\u201c \u2013 aproape ca nici nu mai conteaza. Ideea este ca p\u00e2rghia bratului… Cite\u0219te mai mult »Inventarea tenisului (7)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[6257],"class_list":["post-13292","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-istoria-tenisului"],"views":1455,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13292","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13292"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13292\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13292"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13292"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13292"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}