Anul trecut pe aceasta vreme o \u00eentrebare dadea neliniste comunitatii cinematografice festivaliere: \u201eVa fi prelungit mandatul directorului Mostrei, Marco M\u00fcller, la capatul celor opt ani?\u201c.
\nTensiunile dintre acesta si presedintele Biennalei, Paolo Barrata, desi nu s-au transformat niciodata \u00een rufe spalate \u00een public, nu erau un secret. Mai circula cu intensitate un supliment interogativ: \u201eOare se va adeveri zvonul potrivit caruia M\u00fcller ar urma sa preia conducerea festivalului rival, cel de la Roma?\u201c. Raspunsul nu a \u00eent\u00e2rziat prea mult. Fostul director de la Venetia a fost eliberat din functie si, spre mirarea naivilor, a acceptat sa ia fr\u00e2iele din m\u00e2na fostilor adversari. \u00cen politica, asta se numeste \u201etraseism\u201c. C\u00e2nd vine vorba despre cinema, tinut mai nobil, cuv\u00e2ntul pare prea ur\u00e2t. \u00cen orice caz, Baratta a tinut sa declare de la bun \u00eenceput: \u201eM\u00fcller va gresi daca va avea de g\u00e2nd sa faca concurenta Venetiei\u201c. Deocamdata, omul nu a dovedit asta, ba chiar a schimbat datele manifestarii din capitala Italiei, pentru a le \u00eendeparta de traditia Mostrei, fixate la sf\u00e2rsitul lui august si prima saptam\u00e2na din septembrie. Ce va fi mai departe, vom vedea. Festivalul de la Venetia cel mai vechi din Europa, a fost mai \u00eentotdeauna unul cu probleme, data fiind apartenenta sa la marea Biennala, ceea ce implica o subordonare \u00een plus, dincolo de cea ministeriala si o inevitabila lupta pentru putere. Cannes-ul pare scutit de astfel de supuneri birocratice. Alberto Barbera (61 de ani), noul si previzibilul \u00eenlocuitor al lui Marco M\u00fcller, nu pune piciorul pentru prima oara, ca director, \u00een laguna. Fostul critic de film, director al unuia dintre cele mai frumoase muzee de cinema din lume, cel din Torino, a mai condus Mostra \u00eentre anii 1998 si 2002, c\u00e2nd a fost demis \u00eenainte de termen de catre ministrul Culturii de atunci, Giuliani Urbani. Dupa cum se vede, daca nu e unul (directorul Biennalei) e altul (ministrul). Imixtiunea lor influenteaza soarta festivalului. P\u00e2na la proba contrarie, Barbera pare a se bucura de sustinerea ambelor oficialitati. Presa nationala a gasit si un nume noului cuplu, B&B. Piemontezul nu a revenit pentru a da peste cap regulile unei manifestari cum este cea de la Venetia care, spunea el \u00een mai, la Cannes, \u201eare o linie directoriala desenata de festivalul \u00eensusi, de istoria si amploarea sa. Mostra are obligatii ce se perpetueaza de la un an la altul: filme mari, opere de v\u00e2rf, dar si altele destinate marelui public, descoperiri. Singura dificultate este gasirea unui just echilibru\u201c. \u00cen ajunul inaugurarii celei de a 69-a editii, Barbera a fost mai direct si mai nuantat. \u00centr-unul dintre multele interviuri acordate \u00een ultimul timp, cel din revista \u201eLook\u201c, numea drept \u201eprincipala functie a unui festival aceea de a alege ceea ce poate si trebuie sa vada din masa uriasa si oarba a productiei mondiale. Aici se impune un comentariu si nu este unul marginal. El se identifica exact cu una dintre ratiunile care m-au \u00eempins sa ma \u00eentorc \u00een slujba Venetiei si anume \u00eendreptarea privirii catre o alta directie. Ma refer la posibila \u00eengradire a libertatii directorilor de festival de a alege, data fiind greutatea cresc\u00e2nda pe care marketingul, responsabilii companiilor Majors si agentii de v\u00e2nzari o au, \u00een raport cu destinul unui film, cu modalitatile promotionale, cu parcursul lansarii si al premierelor. Se tinde, progresiv, a nu se tine seama de \u00eent\u00e2lnirile fixate de un festival, fie ignor\u00e2ndu-le, fie evit\u00e2ndu-le. Dar festivalurile nu se pot limita a fi doar un spatiu al unor alegeri oculte. Ele trebuie sa-si reg\u00e2ndeasca propriul rol, \u00een functie de schimbarile ce au loc \u00een industria culturala. Venetia, care \u00een raport cu alte festivaluri a cunoscut mai putine schimbari, este pe cale de a se echipa \u00een vederea unor mutatii semnificative, \u00eennoindu-si profund propriile structuri, \u00eentr-un proiect de refacere ce va cuprinde, \u00een urmatorii doi sau trei ani, toate edificiile, salile de proiectie, spatiile de primire si infrastructurile logistice, ramase aceleasi de prea multa vreme\u201c. \u00cen aceasta privinta, asa cum am scris, de-a lungul timpului, si \u00een alte relatari de la Venetia, Mostra are un serios handicap fata de celelalte mari festivaluri si anume absenta unui adevarat Palat, cu mai multe sali si alte dotari specifice. Cel vechi a devenit prea str\u00e2mt, are o singur spatiu de proiectie, Sala Grande, \u00een care au loc toate spectacolele festive. Restul \u2013 \u00een Casino-ul alaturat, vechi si el, si \u00een alte doua sali ridicate sub forma de corturi uriase, cu peste o mie de locuri: una, Darsena, \u00een vecinatatea debarcaderului, alta, Palabiennale, mult \u00een afara perimetrului festivalier. Ghinionul a facut ca, \u00een timpul sapaturilor pentru un autentic Palazzo (Palacinema urma sa se numeasca) ce ar fi trebuit sa fie gata anul trecut, sa se dea peste un strat de azbest care a facut imposibila ridicarea constructiei. \u00cen schimb, proiectul falimentar a declansat o batalie politico-financiara, cele 37 de milioane de euro dusi pe apa s\u00e2mbetei fiind aruncate \u00een seama diferitelor guvernari. Santierul s-a \u00eenchis, s-a mascat cu un gard ce ur\u00e2teste privelistea si se pare ca abia acum s-au gasit solutiile pentru reluarea, la o alta scara, mai modesta, a lucrarilor. Daca vor fi bani, cu ajutorul lui Dumnezeu, peste vreo doi-trei ani se poate spera daca nu \u00een \u00eenaltarea Palazzo-ului mult visat, macar \u00een construirea unor alte spatii. P\u00e2na atunci, Barbera nu a stat degeaba. \u00cenca de la numirea sa a \u00eencurajat \u00eembunatatirea a ceea ce exista: anul acesta, Sala Grande, renovata, a capatat un foaier mai \u00eencapator prin mutarea micii sali Volpi \u00een corpul Casinoului. Pentru editia viitoare, a 70-a, exista promisiunea potrivit careia Darsena va deveni cea mai frumoasa sala din \u00eentregul Lido. Dupa cum se vede, Mostra se \u201ec\u00e2rpeste\u201c cum poate, desi cuv\u00e2ntul nu este tocmai potrivit pentru at\u00e2ta efort si bataie de cap. Ca sa nu mai vorbim de investitii. Daca adaugam ca, \u00eencep\u00e2nd din acest an, Venetia si-a mai alinat o alta mare suferinta, absenta unui T\u00e2rg de filme, punct forte al festivalurilor de talia sa, suntem \u00eendreptatiti sa-l privim pe noul director si ca pe un bun gospodar. Si aici s-a descurcat cu ceea ce a avut la \u00eendem\u00e2na: a folosit primul etaj al luxosului hotel Excelsior (cel unde este gazduit juriul), aflat peste drum de vechiul Palazzo, pentru \u00eenceput multumindu-se cu o librarie numerica: 50 de locuri unde producatorii \u00eesi pot prezenta \u00eentregul line-up, si un business center. Cu logistica pusa c\u00e2t de c\u00e2t la punct, Barbera a purces si la ceea ce numea el \u201e\u00eendreptarea privirii catre o alta directie\u201c. A g\u00e2ndit actuala editie si, mai mult ca sigur aceasta va fi linia, ca pe una \u201emai zvelta si deschisa tinerilor\u201c. Drept care numarul titlurilor admise \u00een competitie a fost redus de la 22 la 15, ceea ce a permis si reluarea lor \u00een c\u00e2te doua sau chiar trei proiectii. Asta nu \u00eenseamna ca toata lumea a apucat sa vada tot ceea ce si-a propus, daca nu a fost vigilenta. Un coleg care a pierdut prima vizionare cu filmul lui Kim Ki-duk \u201ePieta\u201c, despre care se zvonea ca ar putea fi c\u00e2stigatorul Leului de Aur, nu a mai prins un loc a doua zi, dupa ce a stat 40 de minute la coada. Sectiunea paralela Orizzonti, corespondenta a ceea ce este la Cannes \u201eUn certain regard\u201c, s-a subtiat si mai mult, de la 58 de filme la 18, iar \u201e\u00cen afara competitiei\u201c a numarat anul acesta cu 5 titluri mai putin, de la 28 la 23. A disparut Controcampo italiano, productiile nationale gasindu-si locul \u00een diferite alte compartimente. Festivalul \u00eesi pierde, astfel, caracterul de uriasa expozitie, tinta \u00eenscrisa, de altfel, si pe agenda Cannes-ului. \u201eFestivalul este o batr\u00e2na si prestigioasa doamna\u201c, a mai spus Barbera cu un alt prilej, \u201edar trebuie sa-si mai schimbe pielea\u201c. Autorii nu se bucura, nu e putin lucru sa fii vazut la Venetia, dar criticii, ziaristii, poate. Cunosc bine sentimentul de frustrare c\u00e2nd pleci de la un festival fara sa fi vazut cutare sau cutare film, pentru ca tentatiile sunt multe si alergi ca bezmeticul de la o sala la alta. \u201eVenetia se \u00eentoarce la a-si asuma fizionomia sa initiala\u201c, a explicat noul director. Ar mai fi ceva: \u201eAlaturi de autorii afirmati si de marile nume, conotatia cea mai semnificativa\u201c \u2013 a continuat Barbera \u2013 \u201eare \u00een vedere numarul crescut al cineastilor mai putin cunoscuti si al surprizelor plasate sub bune auspicii; se reafirma, astfel, principiul \u00een numele caruia un festival nu se poate multumi sa fie un loc pentru defilarea celebritatilor\u201c. Cinefil \u201epur si dur\u201c, directorul este banuit ca nu ar \u00eendragi prea mult starurile si ca nu ar fi dispus sa invite la Lido cohorte de vedete. Eu i-am zis \u201epur si dur\u201c, dar altii \u00eei spun de-a dreptul \u201eferoce\u201c. Daca ar fi doar aceasta declaratie, si tot am cadea pe g\u00e2nduri: \u201eNu sunt sigur ca oamenii chiar mai sunt interesati de staruri. Tara s-a schimbat si nu stiu ce sens mai are toata trecerea aceea pret de 10 minute pe covorul rosu. Traim \u00eentr-o tara care trebuie sa depaseasca berlusconismul, sa-si recupereze valorile, referintele. Lumea a \u00eenvatat sa le separe de efemer. Asta nu \u00eenseamna sa facem o Mostra austera\u201c. Nici nu a fost. Pur si simplu nu prea exista mult spatiu de manevra, toate festivalurile, cu precadere cele mari, neput\u00e2ndu-se lipsi de o cantitate \u00eendestulatoare de glamour. Orice am face, \u00een ecuatia unui festival nu numai filmele \u00eei dau masura, ci si sclipiciurile. Si apoi, sa ai filme cu Robert Redford, cu Pierce Brosnan, cu Joachim Phoenix si sa nu-i inviti\u2026 Despre toate, \u00een relatarile viitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Anul trecut pe aceasta vreme o \u00eentrebare dadea neliniste comunitatii cinematografice festivaliere: \u201eVa fi prelungit mandatul directorului Mostrei, Marco M\u00fcller, la capatul celor opt ani?\u201c. Tensiunile dintre acesta si presedintele Biennalei, Paolo Barrata, desi nu s-au transformat niciodata \u00een rufe spalate \u00een public, nu erau un secret. Mai circula cu intensitate un supliment interogativ: \u201eOare… Cite\u0219te mai mult »Batr\u00e2na doamna isi schimba hainele<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[2588,8267],"class_list":["post-13280","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-festival-de-film","tag-mostra"],"views":1323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13280","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=13280"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/13280\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=13280"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=13280"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=13280"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}